- Dosarul nr.
- 2ra-432/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 11 martie 2015
- Părțile
- Larisa Secrieru vs. Ministerul Justiţiei al RM, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Victor Cogîlnicean
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-432/15 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi a celui moral, încasarea cheltuielilor de judecată
Prima instanţă, Jud. Buiucani mun. Chişinău: V. Muntean dosarul nr. 2ra-432/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Secrieru Larisa şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Secrieru împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Victor Cogîlnicean cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi a celui moral, încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Secrieru Larisa, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.
Chişinău din 18 iulie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 16 mai 2014, Larisa Secrieru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Victor Cogîlnicean cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi a celui moral, încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta Larisa Secrieru a indicat că prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iunie 2000, s-a încasat din contul lui Iacub Nicolae în beneficiul dânsei pensia de întreţinere a copiilor minori: Iacub Mihail, a.n.
29 martie 1995, Iacub Galina, a.n. 20 martie 1997 şi Iacub Victoria, a.n. 22 august 1999, în mărime de 1/2 din toate veniturile acestuia, începînd cu 18 mai 2000 pînă la atingerea majoratului. Susţine reclamanta că, devenind irevocabil actul judecătoresc de dispoziţie supra vizat, dînsa nu a putut obţine executarea imediată al acesteia. Astfel, prin încheierea executorului judecătoresc al Oficiului de executare Botanica – Vladimir Bezede din 25 iunie 2007 s-a constatat că, la 25 martie 2004 a fost intentată procedura de executare a titlului executoriu nr. 2-1858 din 12 iunie 2000 emis de către Judecătoria Botanica mun. Chişinău şi s-a stabilit că restanţa la plata 1 pensiei de întreţinere a copiilor minori, care urmează să fie încasată din contul lui Iacub Nicolae în baza documentului executoriu nominalizat, este în mărime de 35470,50 lei.
Prin încheierea executorului judecătoresc al Oficiului de executare Botanica – Iurie Crivorucica din 23 noiembrie 2007, în scopul asigurării procedurii de executare a documentului executoriu nr. 2-1858 din 12 iunie 2000 emis de către Judecătoria Botanica mun.
Chişinău şi neadmiterii înstrăinării bunurilor de către debitor, au fost obligaţi: - ÎS „Cadastru” să furnizeze informaţia dacă Iacub Nicolae dispune de bunuri imobile cu drept de proprietate cu interzicerea reînregistrării dreptului de proprietate a bunurilor imobile ce îi aparţin debitorului pînă la încasarea datoriilor; - Direcţia principală înregistrare a transportului şi calificarea conducătorilor auto să furnizeze informaţia dacă debitorul dispune de vre-un mijloc de transport cu interzicerea să reînregistreze dreptul de proprietate asupra acestora ce aparţin cu drept de proprietate debitorului pînă la încasarea datoriilor, precum şi a fost interzis Direcţiei generale documentare a populaţiei să elibereze sau să prelungească termenul de valabilitate a paşaportului pentru ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, precum şi altor documente debitorului Iacub Nicolae pînă la încasarea datoriilor.
Prin încheierea executorului judecătoresc al Oficiului de executare Botanica – Iurie Crivorucica din 30 ianuarie 2008, în scopul asigurării procedurii de executare a documentului executoriu nr. 2-1858 din 12 iunie 2000 emis de către Judecătoria Botanica mun. Chişinău, a fost aplicat sechestrul pe toate bunurile mobile ce aparţin debitorului Iacub Nicolae. Prin încheierea executorului judecătoresc al Oficiului de executare Botanica – Emilian Bandalac din 20 februarie 2009 s-a stabilit că restanţa la plata pensiei de întreţinerea a copiilor minori, ce urmează a fi încasată din contul lui Iacub Nicolae pentru perioada 25 martie 2004 – 20 februarie 2009, este în mărime de 52940 lei.
Iar, prin încheierea executorului judecătoresc din circumscripţia Camerei Teritoriale Centru a UNEJ – Victor Cogîlnicean din 29 aprilie 2014 s-a stabilit că restanţa totală la plata pensiei de întreţinerea a copiilor minori, ce urmează a fi încasată din contul lui Iacub Nicolae, este în mărime de 154488 lei. Declară reclamanta că, deşi au fost întreprinse măsurile de executare menţionate supra, totuşi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iunie 2000 nu a fost executată pe deplin nici pînă în prezent. Cere Secrieru Larisa să fie constatat faptul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.
Chişinău din 12 iunie 2000 şi violării drepturilor prevăzute de art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cu încasarea din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul dânsei a sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 154488 lei cu titlu de prejudiciu material şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Larisa Secrieru, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.
Chişinău 2 din 18 iulie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatată încălcarea dreptului Larisei Secrieru la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iunie 2000 şi violarea drepturilor prevăzute de art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cu încasarea din bugetul statului în beneficiul Larisei Secrieru sumei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest, acţiunea a fost respinsă. La 16 decembrie 2014, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Secrieru Larisa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie integral admisă.
Recurenta Secrieru Larisa a indicat că instanţa de apel arbitrar a apreciat probele administrate, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, şi anume admiterea parţială a acţiunii nu este în raport echitabil cu suferinţele psihice suportate de către dînsa pe perioada neexecutării hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iunie 2000, precum şi suma de 5000 lei, pe care a încasat-o instanţa de apel din bugetul statutului în beneficiul dânsei cu titlu de prejudiciu moral, nu este una reală şi rezonabilă ca mărime, şi nu corespunde celor acordate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 13 ianuarie 2015, şi Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.
Chişinău din 18 iulie 2014, pe care o consideră legală şi întemeiată. Recurentul Ministerul Justiţiei a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, susținând că Curtea de Apel Chişinău eronat a ajuns la concluzia că hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iunie 2000 nu a fost executată pînă în prezent. De asemenea, indică că creditorul Secrieru Larisa nu a acordat sprijinul efectiv pentru aducerea la îndeplinirea executării silite a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iunie 2000, dat fiind faptul că în perioada 2010-1014 nu s-a aflat în ţară.
Susţine recurentul-pîrît că documentul executoriu nr. 2-1858 din 12 iunie 2000 nu a putut fi executat din motiv că debitorul Iacub Nicolae a fost plecat peste hotarele ţării, fapt constatat prin procesul-verbal de constatare a imposibilităţii de executare nr. 19-413/09 din 10 septembrie 2009, întocmit de către executorul judecătoresc al Oficiului de executare Botanica – Marianciuc Evelina, precum şi că acesta este internat într-o instituţie psihiatrică, fapt ce denotă că neexecutarea documentului executoriu în circumstanţele date nu poate fi imputată statului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele dosarului atestă că copia de pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 a fost expediată în adresa Ministerului Justiției la 04 noiembrie 2014 şi recepţionată de către recurent la 14 noiembrie 2014 (f.d. 177-178). În circumstanţele relevante, recursul declarat de către Ministerul Justiţiei se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. 3 La 02 februarie 2015, în adresa Larisei Secrieru, Ministerului Justiţiei şi intervenientului accesoriu executorul judecătoresc Victor Cogîlnicean au fost expediate respectiv copiile recursurilor declarate de către Larisa Secrieru şi Ministerul Justiţiei cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţelor. Părţile nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe în termenul stabilit.
Examinînd temeiurile recursurilor declarate de către Larisa Secrieru şi Ministerul Justiţiei în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sînt inadmisibile, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. (1) - alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Larisa Secrieru şi Ministrul Justiţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
4 Or, argumentele invocate în recursuri se referă la dezacordul recurenţilor cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul consideră că nu pot fi reţinute ca motiv al admisibilităţii recursului argumentele invocate de către recurenta-reclamantă Larisa Secrieru precum că admiterea parţială a acţiunii nu este în raport echitabil cu suferinţele psihice suportate de către dînsa pe perioada neexecutării hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iunie 2000, deoarece sunt neîntemeiate.
Reieşind din prevederile art. 4 alin. (1) din Legea „Privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti” nr. 87 din 21 aprilie 2011, sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Respectiv, recurenta-reclamantă Larisa Secrieru nu a prezentat instanţei de judecată probe concludente şi pertinente prin care s-ar fi confirmat faptul că pe parcursul tergiversării executării hotărîrii judecătoreşti a suportat un prejudiciu material, precum şi care-va costuri şi cheltuieli de judecată.
Iar, în ceea ce priveşte suma de 154 488 lei, pe care o solicită recurenta- reclamantă în calitate de prejudiciu material, de fapt prin sine reprezintă restanţa totală la plata pensiei de întreţinere a copiilor minori, pe care o datorează debitorul Iacub Nicolae, calculată şi stabilită de către executorul judecătoresc Cogîlnicean Victor prin încheierea din 29 aprilie 2014. Prin urmare, recurenta-reclamantă Larisa Secrieru solicită executarea hotărîrii judecătoreşti din 12 iunie 2000 emisă de către Judecătoria Botanica mun.
Chişinău, din contul bugetului de stat, ceea ce contravine prevederilor Legii „Privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti” nr. 87 din 21 aprilie 2011. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentei-reclamante Larisa Secrieru precum că suma de 5000 lei, pe care a încasat-o instanţa de apel din bugetul statutului în beneficiul dânsei cu titlu de prejudiciu moral, nu este una reală şi rezonabilă ca mărime, şi nu corespunde celor acordate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, or, potrivit art. 2 alin. (6) din Legea „Privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti” nr. 87 din 21 aprilie 2011, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de comportamentul reclamantului, de conduita autorităților relevante şi de durata încălcării.
Instanţa de recurs consideră drept neîntemeiat şi argumentul recurentului-pârât Ministerul Justiţiei precum că Curtea de Apel Chişinău eronat a ajuns la concluzia că hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iunie 2000 nu a fost executată pînă în prezent, deoarece acesta contravine materialelor pricinii. 5 Deşi procedura de executare a actul judecătoresc de dispoziţie supra vizat a fost intentată doar la 25 martie 2004 din vina însăşi a creditorului-reclamant Secrieru Larisa, ultima în perioada 2010 – 2014 fiind plecată din ţară, totuşi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iunie 2000 de încasare a pensiei alimentare pînă în prezent nu a fost executată corespunzător, pe deplin şi într-un termen rezonabil.
Se reţine că şi debitorul Iacub Nicolae în anul 2009 a fost plecat peste hotarele ţării în lipsa aplicării faţă de acesta a măsurii de asigurare a executării documentului executorului – interdicţia de a părăsi ţara, deşi la situaţia din 10 septembrie 2009 dînsul avea restanţe mari la plata pensiei de întreţinere a copiilor minori. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului-pârât Ministerul Justiţiei precum că creditorul Secrieru Larisa nu a acordat sprijinul efectiv pentru aducerea la îndeplinirea executării silite a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.
Chişinău din 12 iunie 2000, în perioada 2010-1014 dînsa aflîndu-se peste hotarele ţării, deoarece prin prisma art. 40 alin. (1) – alin. (3) şi art. 41 alin. (1) din Codul de executare rezultă că, din momentul intentării procedurii de executare, toate achitările între debitor şi creditor se fac prin intermediul biroului executorului judecătoresc cu excepţia cazului în care aceştia încheie o tranzacţie în condiţiile art. 62 din prezentul cod. Sumele destinate creditorilor se transferă de către debitor pe contul curent special al executorului judecătoresc ori se remit în numerar executorului judecătoresc, iar executorul judecătoresc la rîndul său depune neîntîrziat sumele destinate creditorilor pe contul său curent special.
Sumele de pe contul curent special se eliberează creditorului persoană fizică în numerar sau se virează în contul acestuia. Astfel, controlul asupra efectuării corecte şi prompte a reţinerilor din veniturile debitorului Iacub Nicolae îi revine exclusiv executorului judecătoresc, pe contul curent special al căruia sînt virate toate sumele destinate recurentei –reclamante în calitate de creditor şi ca în final să fie transferate fie în contul curent al acesteia, fie în numerar. Concomitent, este declarativ şi argumentul precum că debitorul Iacub Nicolae este internat într-o instituţie psihiatrică, fapt ce denotă că neexecutarea documentului executoriu în circumstanţele date nu poate fi imputată statului, deoarece la materialele dosarului lipsesc probe concludente şi pertinente prin care s-ar fi confirmat faptul că debitorul suferă de o tulburare psihică, fiind internat la moment într-o instituţie medicală specializată cu acest profil.
Alte argumente invocate în recursurile declarate nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constitui temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul 6 trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Larisa Secrieru şi Ministerul Justiţiei, ca inadmisibile.
În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. (1) şi alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Larisa Secrieru şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 7