2ra-474/15 — Constatarea faptului ce are valoare juridică

Dosarul nr. 2ra-474/15 prima instanţă - A. Cazacliu instanţa de apel –N. Budăi,I.Muruianu, N.Craiu, ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ciutac Grigore, în pricina civilă la cererea înaintată de Ciutac Grigore cu participarea persoanei interesate Casa Naţională de Asigurări Sociale privind constatarea faptului care are valoare juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, şi casată hotărîrea judecătoriei Criuleni din 08 mai 2014, c o n s t a t ă ; La 12 mai 2014 Ciutac Grigore s-a adresat cu cerere în judecată cu participarea persoanei interesate Primăria com.

Drăsliceni r-nul Criuleni în care a solicitat constatarea faptului că în perioada anilor 1965-1970 a activat la calitate de colhoznic în colhozul „Karl Marx” din com. Drăsliceni r-nul Criuleni. În cadrul examinării pricinii în fond la 31 martie 2014 a fost atras în calitate de persoană interesată Casa Naţională de Asigurări Sociale. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, la calcularea pensiei pentru limita de vîrstă, în stagiul de cotizare nu i s-a inclus perioada din 1965-1970, perioadă în care a fost membru de colhoz. Indică că potrivit extrasului eliberat în baza contului personal în acea perioada a activat în calitate de colhoznic, însă perioada nu a fost inclusă în stagiul de cotizare precum că, statul de membru de colhoz pentru acea perioadă nu este confirmat prin probe.

Extrasul din procesul-verbal al adunării generale a colhoznicilor, care ar confirma faptele date lipseşte, şi nici nu este posibil de restabilit deoarece Serviciul de arhivă al Consiliului raional Criuleni şi Străşeni i-a confirmat faptul că documentele colhozului „Karl Marx” din com. Drăsliceni r-nul Criuleni pentru anii 1965-1970 în arhivă, nu există. Consideră că hotărîrea cîrmuirii colhozului „Karl Marx” atestă faptul că în perioada anilor 1965-1970 a activat în calitate de colhoznic în colhozul „Karl Marx”. 1 Prin hotărîrea judecătoriei Criuleni din 08 mai 2014 s-a admis cererea lui Ciutac Grigore. S-a constatat faptul că Ciutac Grigore în perioada anilor 1965-1970 a fost membru al colhozului „Karl Marx” din com.

Drăsliceni r-nul Criuleni. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2014, s-a admis apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale. S-a casat hotărîrea judecătoriei Criuleni din 08 mai 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care cererea lui Ciutac Grigore privind constatarea faptului care are valoare juridică, s-a respins ca neîntemeiată. La 24 decembrie 2014, Ciutac Grigore a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi menţinerea în vigoare a hotărîrii instanţei de fond. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, o consideră nefondată, adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău, decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 11 noiembrie 2014, însă nu există dovada de înmînare a deciziei pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 27 noiembrie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se 2 consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Ciutac Grigore în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios 3 administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către de Ciutac Grigore, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4