2rh-30/15 — Evacuarea din apartament fără acordarea spaţiului locativ, repararea prejudiciului moral

prima instanţă – D. Suşchevici dosarul nr. 2rh-30/15 instanţa de apel – N. Budăi, A. Gavriliţa, I. Muruianu instanţa de recurs – V. Doagă, V.Macinskaia, Sv. Moldovan, M.Ghervas, A. Cobăneanu ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire declarată de Vasile Chiseliţă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ și repararea prejudiciului moral şi la cererea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi obligarea de a nu crea impedimente în folosirea spaţiului locativ împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2014 prin care a fost admis recursul declarat de Svetlana Badrajan, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 septembrie 2013şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parţial acţiunea Svetlanei Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ şi repararea prejudiciului moral, evacuat Vasile Chiseliţă din apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ, în rest acţiunea iniţială fiind respinsă.A fost respinsă acţiunea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău cu numărul cadastral 010021400702002 după Svetlana Badrajan ½ cotă-parte ideală şi după Vasile Chiseliţă ½ cotă-parte ideală cu obligarea Svetlanei Badrajan de a nu-i crea obstacole lui Vasile Chiseliţă în folosirea spaţiului locativ apartamentul nr. 2 din str. Gh.

Asachi 79/2, mun. Chişinău constată: La 29 februarie 2012 Svetlana Badrajan, reprezentată de avocatul Dragoş Chetrarua depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire 1 la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 10 februarie 1990 între ea şi pârât a fost încheiată căsătoria, care ulterior a fost desfăcută, iar la 17 ianuarie 2001 OSC Centru mun. Chişinău a emis certificat de divorţ nr. D-IV 0232173. Menţionează că după desfacerea căsătoriei prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 octombrie 1998, ea, la 17 aprilie 2002, a încheiat cu Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău SA „AMIC” contractul investiţional nr. 0202 GA privind construcţia spaţiului locativ obiectul căruia a fost construirea şi transmiterea beneficiarului apartamentul nr. 2 din str. Gh.

Asachi 79/2, mun. Chişinău. La 04 septembrie 2008 a fost semnat procesul-verbal de transmitere-primire a apartamentului nominalizat, iar la 31 octombrie 2011 aceste documente au fost înregistrate la OCT Chişinău şi astfel ea a obţinut dreptul de proprietate asupra apartamentului dat. Afirmă că prin certificatul din 21 septembrie 2011 SA „AMIC” a confirmat că anume ea a achitat integral preţul apartamentului. Susţine că din luna februarie anul 2003 din motiv că pârâtul nu a avut locuinţă proprie i-a permis să locuiască temporar în apartamentul ei. Indică că în prezent nu mai doreşte ca pârâtul să locuiască în acest apartament, însă ultimul refuză să-l elibereze.

Remarcă că pârâtul nu are nici un document în baza căruia a fost instalat în imobilul dat, nu a investit nimic în construcţia apartamentului, iar viza de reşedinţă nu confirmă dreptul de proprietate asupra acestuia şi conform Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 16 din 19 mai 1997, asemenea înscrisuri au fost recunoscute neconstituţionale. Conform certificatului de la OCT Chişinău ea este unica proprietară a apartamentului litigios şi prin neeliberare spaţiului pârâtul îi creează obstacol în folosirea proprietăţii ei. Invocă că neeliberarea spaţiului locativ de către pârât i-au fost generate suferinţe psihice, din cauza lipsei posibilităţii de a folosi proprietatea în deplina măsura. Nenumăratele scandaluri din partea pârâtului legate cu nedorirea eliberării spaţiului cu ameninţări de a incendia încăperea şi altele, i-a provocat ei o dereglare permanentă a stării psihice, situaţie de stres de fiecare dată când vine acasă.

Susţine că Vasile Chiseliţă de mai mult ori a fost sancţionat de organele de drept pentru încălcarea ordinii publice. Îşi întemeiază pretenţiile pe prevederile art. art. 11, 290, 315, 316, 321, 374, 1398 Cod civil, art. art. 46 şi 127 din Constituţia RM şi art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia CEDO. Solicită evacuarea pârâtului din apartamentul nr. 2 din mun. Chişinău, str. Gh. Asachi 79/2 fără acordarea altui spaţiul locativ, repararea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecare a cauzei în sumă de 3000 lei pentru asistenţa juridică acordată şi taxa de stat în sumă de 200 lei. Vasile Chiseliţa a depus cerere reconvenţională împotriva Svetlanei Badrajan, prin care a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din str. Gh.

Asachi 79/2, mun. Chişinău după Svetlana Badrajan şi Vasile Chiseliţă a câte ½ cotă-parte ideală fiecăruia, obligarea Svetlanei Badrajan să nu creeze obstacole 2 în folosirea spaţiului locativ şi încasarea în beneficiul lui din contul pârâtei a cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în acest proces. În motivarea cererii Vasile Chiseliţă a menţionat că în anul 1990 a încheiat căsătoria cu pârâta, iar în anul 1992 i s-a repartizat pentru familie camera nr. 609 în căminul Academiei de Ştiinţe din str. Sprîncenoaia (actualmente Lech Kaczinski), 1/1. Ulterior, pentru meritele profesionale în activitatea ştiinţifică i s-au repartizat 2 camere în căminul Academiei de Ştiinţe - nr. 608 şi nr. 609. Indică că în anul 2000 la insistenţa Svetlanei Badrajan cu privire la privatizarea separată a camerelor din cămin cu scopul vânzării acestora şi procurării unui apartament cu 3 camere prin ipotecă, la 17 ianuarie 2001 au desfăcut căsătoria.

Afirmă că de fapt, acest divorţ nu a avut drept scop destrămarea familiei. După pronunţarea hotărârii privind desfacerea căsătoriei şi primirea certificatului de divorţ, relaţiile de familie au continuat într-un ritm obişnuit. În toamna anului 2001 au privatizat fiecare câte o cameră, el odaia mare de 18,8 m2 (ap. 48), pârâta odaia mică de 14,4m2 (ap. 47), care ulterior au fost înstrăinate, banii fiind utilizaţi la finisarea reparaţiei, deoarece apartamentul a fost primit în varianta albă, precum şi pentru achitarea ratelor pentru noul apartament şi a serviciilor comunale. Susţine că la 17 aprilie 2002 pârâta, cu acordul şi înştiinţarea lui a semnat un contract investiţional privind construcţia spaţiului locativ, în baza cărui ei urmau să primească un apartament cu 3 odăi pe str. Gh.

Asachi 79/2, cu o suprafaţă de 77,1 m2, fapt ce s-a produs în luna octombrie 2002. Mai indică că pe parcursul acestei perioade a participat la adunarea locatarilor, a primit personal cheile de la apartament şi a participat activ la efectuarea lucrărilor de reparaţie. De asemenea, pe parcursul acestei perioade a participat activ la lucrările de gospodărie, agricole a familiei pârâtei şi a familiei lor, neavând suspiciuni că pârâta intenţionează să ceară eliberarea apartamentului. Cu referire la prevederile art. 366-367, art. 372 Cod civil şi art. 23 Codul familiei, consideră că a dobândit dreptul de proprietate asupra ap. 2 din str. Gh. Asachi 79/2 din mun. Chişinău, deoarece a adus un aport substanţial la procurarea acestuia şi a posedat bunul sub nume de proprietar.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 aprilie 2012 a fost primită cererea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului pentru a fi judecată o dată cu cererea iniţială intentată de către Svetlana Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea fără acordarea spaţiului locativ. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 septembrie 2013 a fost respinsă acţiunea iniţială, admisă acţiunea reconvenţională, recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău cu numărul cadastral 010021400702002 după Svetlana Badrajan şi Vasile Chiseliţă şi anume: după Svetlana Badrajan recunoscut dreptul de proprietate asupra ½ cotă-parte ideală din apartamentul nr. 2 din str. Gh.

Asachi 79/2, mun. Chişinău şi după Vasile Chiseliţă recunoscut dreptul de proprietate asupra ½ cotă-parte ideală din apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău, obligată Svetlana Badrajan de a nu-i crea obstacole lui Vasile Chiseliţă în folosirea spaţiului locativ apartamentul nr. 2 din 3 str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău şi încasat din contul Svetlanei Badrajan în beneficiul lui Vasile Chiseliţa taxa de stat în suma de 7434,24 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 a fost respins din lipsă de temei apelul declarat de Svetlana Badrajan şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 08 mai 2014 Svetlana Badrajana declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea iniţială.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2014 a fost admis recursul declarat de Svetlana Badrajan, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 septembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parţial acţiunea Svetlanei Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ şi repararea prejudiciului moral, evacuat Vasile Chiseliţă din apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ, în rest acţiunea iniţială fiind respinsă. A fost respinsă acţiunea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din str. Gh.

Asachi 79/2, mun. Chişinău cu numărul cadastral 010021400702002 după Svetlana Badrajan ½ cotă-parte ideală şi după Vasile Chiseliţă ½ cotă-parte ideală cu obligarea Svetlanei Badrajan de a nu-i crea obstacole lui Vasile Chiseliţă în folosirea spaţiului locativ apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău. La 29 decembrie 2014, Vasile Chiseliţa a depus cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2014, solicitând casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2014, menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 23 septembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014. În motivarea revizuirii a invocat dezacordul cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2014, din considerentul că au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului.

Susţine că la examinarea cauzei, nu a putut să prezinte înscrisuri probatoare ce au o importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei, astfel, nu a fost prezentat contractul de antrepriză nr. 1 din 19 decembrie 2012, încheiat între revizuent şi SC „Avradcom” în vederea îndeplinirii lucrărilor de reparaţie a apartamentului său situat pe str. Gh. Asachi 79/2, ap. 2, mun. Chişinău, în conformitate cu devizul de cheltuieli aprobat de beneficiar, care este parte integrantă a contractului. Menţionează că conform prevederilor contractuale, costul lucrărilor constituie 71628 lei, suma achitată în rate şi anume 69600 lei avans, restul sumei la finisarea lucrărilor.

Mai mult ca atât consideră că prin decizia sa, Curtea Supremă de Justiţie, neîntemeiat a admis recursul declarat de către Svetlana Badrajan, a casat hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel, şi a respins acţiunea reconvenţională depusă de revizuent, ignorând circumstanţele de fapt a cauzei şi dovezile prezentate de el în proces. 4 Relatează şi faptul că nu a fost prezentat nici ordinul de repartiţie în care împreună cu intimata au fost înregistraţi în apartamentul litigios, în aceeaşi zi şi anume la 04 iunie 2003, revizuentul fiind indicat ca membru al familiei având calitatea de soţ. Afirmă că un alt document probatoriu de importanţă ce nu a fost prezentat este procesul-verbal de predare-primire a apartamentului nr. 2 situat pe str. Gh.

Asachi 79/2, mun. Chişinău din 22 august 2002, semnat de el personal în locul Svetlanei Badrajan, ceea ce atestă faptul că anume el ca coproprietar a luat în primire apartamentul, dar nici certificatul eliberat de Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău SA, nr. 3 din 13 ianuarie 2003 cu privire la componenţa familiei Svetlanei Badrajan, în care revizuentul este indicat în calitate de soţ care locuieşte în apartamentului nr. 2 situat pe str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău, la fel nu a fost prezentat. Remarcă că la 10 februarie 1990, revizuentul şi intimata au înregistrat căsătoria la OSC din r-nul Dnestrovsc, or. Chişinău, sub nr. de înregistrare 61, iar la 17 ianuarie 2001, a fost înregistrat divorţul la organele de stare civilă.

Susţine că în 1992, i s-a repartizat camera nr. 609 pentru familie în căminul Academiei de Ştiinţe, ulterior i-au fost repartizate 2 camere cu nr. 608 şi 609 în acelaşi cămin. Indică că la 31 octombrie 2011, Oficiul Cadastral Teritorial a înregistrat dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios, astfel, în cadrul desfacerii căsătoriei nu a avut loc partajarea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor, iar după desfacerea căsătoriei, relaţiile de familie au continuat, inclusiv şi traiul în acelaşi apartament împreună, cheltuielile şi veniturile au fost comune. Menţionează că în 2001, părţile au privatizat separat câte o cameră, respectiv revizuentul – odaia mare de 18,8 m.p. (ap. 48), Svetlana Badrajan –cea mică de 14,4 m.p.

(ap. 47), ulterior fiind înstrăinate, fapt confirmat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 285 din 24 ianuarie 2003 şi recipisa din 18 ianuarie 2002, prin care se confirmă achitarea preţului imobilului anterior semnării contractului, iar banii au fost utilizaţi la achitarea ratelor pentru apartament şi finisarea reparaţiei, dar şi achitarea serviciilor comunale. Totodată, susţine că până la semnarea, de jure, a contractului, au acumulat actele necesare şi au făcut demersul către Primăria mun. Chişinău cu scopul obţinerii posibilităţii de a procura un apartament cu 3 odăi. Invocă că doar cu aportul lui, Svetlanei Badrajan i s-a permis acordarea unui spaţiu locativ format din 3 odăi, iar la 17 aprilie 2002, Svetlana Badrajan a semnat contractul de investiţii nr. 0202 GA cu privire la construcţia spaţiului locativ.

Mai indică că la 22 august a fost semnat procesul-verbal de transmitere a locuinţei, familia urmând să primească un apartament cu 3 odăi pe str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău, cu o suprafaţă de 77 m.p., fapt ce s-a produs. Susţine că a participat la adunarea locatarilor, a primit personal cheile de la apartament şi a participat activ la efectuarea lucrărilor de reparaţie. Menţionează că cele menţionate incontestabil denotă faptul că Curtea Supremă de Justiţie a ignorat la adoptarea deciziei, precum că a participat financiar la procurarea apartamentului litigios şi are dreptul să pretindă la ½ cotă parte din acesta.

Susţine că potrivit prevederilor art. 131 Cod cu privire la locuinţe, membrul familiei sau fostul membru al familiei proprietarul casei de locuit poate fi evacuat din 5 încăperea de locuit fără a i se acorda încăpere de locuit, atunci când există temeiurile prevăzute la art. 102 din prezentul Cod, în acest sens, art. 102 a aceluiaşi cod prevede că dacă chiriaşul, membrii familiei lui sau alte persoane, care locuiesc împreună cu dânşii, distrug sistematic sau deteriorează încăperea de locuit, sau nu folosesc după destinaţie, ori dacă prin încălcarea sistematică a regulilor de convieţuire socialistă fac imposibilă pentru alţii convieţuirea cu dânşii în acelaşi apartament sau aceeaşi casă, iar măsurile de prevenire şi de înrăuire publică n-au dat nici un rezultat, evacuarea celor vinovaţi la cererea celui care a dat cu chirie încăperea de locuit ori a altor persoane interesate se face fără a se acorda o altă încăpere de locuit.

Relatează că în instanţa de judecată s-a constatat că temeiul invocat de Svetlana Badrajan în cerere cu privire la evacuarea revizuentului, nu şi-a găsit confirmare juridică şi nu este probată cu careva probe veridice, având doar un caracter declarativ, ea nu a prezentat nici o probă veridică care ar demonstra că nu a participat, sub nici o formă, la obţinerea acestui apartament, la întreţinerea familiei etc, ci doar a prezentat un set de chitanţe de plată eliberate pe numele său ce se presupun, că ar confirma achitarea integrală a apartamentului.

Consideră că necesită a fi privite critic declaraţiile intimatei precum că pentru achitarea ratelor apartamentului a activat în cadrul mai multor instituţii de învăţământ, dar neprezentând acte care ar confirma activităţile sale, declaraţii ce vin în contradicţie cu declaraţia semnată de ea la 10 decembrie 2008, prin care declară pe propria răspundere că nu are alte venituri şi activităţi comerciale, decât cele indicate la Inspectoratul Fiscal, iar salariul ei în cadrul instituţiei de învăţământ „Prometeu” constituia în mediu 500 lei, deci se atestă că salariul său nu putea să acopere în întregime mărimea ratelor la plata apartamentului, efectuarea reparaţiei şi alte cheltuieli legate de întreţinere.

Susţine că ca rezultat al pronunţării deciziei din 22 octombrie 2014, a rămas fără spaţiu de locuit. La 04 februarie 2015, Svetlana Badrajan a depus referinţă la cererea de revizuire, solicitând respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 CPC a indicat că i-au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute, în susţinerea acestor afirmaţii anexând copia contractului de antrepriză nr. 1 din 19 decembrie 2002 încheiat dintre Vasile Chiseliţa şi SC „Avradcom” SRL cu privire la reparaţia apartamentului amplasat în mun. Chişinău, str. Gh. Asachi, 79/2, ap. 2, copia procesului-verbal privind transmiterea-primirea apartamentului nr. 2 din str. Gh. Asachi, 79/2, mun.

Chişinău din 22 august 2002, copia adeverinţei Agenţiei Municipale de Ipotecă din Chişinău SA nr. 3 din 13 ianuarie 2003, copia contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 285 din 24 ianuarie 2003, încheiat dintre Vasile Chiseliţa, în calitate de vânzător şi 6 Liuba Popovici, în calitate de cumpărător, copia avizului de plată a impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul 2007, copia ordinului de repartiţie nr. 007462 din 04 iunie 2003, copia chitanţei de mână din 18 decembrie 2002, copia demersului rectorului USAM, Gheorghe Mustea cu privire la includerea Svetlanei Badrajan în lista solicitanţilor pentru construcţia locuinţelor.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, deoarece copiile demersului rectorului USAM, Gheorghe Mustea cu privire la includerea Svetlanei Badrajan în lista solicitanţilor pentru construcţia locuinţelor, copia procesului-verbal privind transmiterea-primirea apartamentului nr. 2 din str. Gh.

Asachi, 79/2, mun. Chişinău din 22 august 2002, copia contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 285 din 24 ianuarie 2003, încheiat dintre Vasile Chiseliţa, în calitate de vânzător şi Liuba Popovici, în calitate de cumpărător, copia chitanţei de mână din 18 decembrie 2002, copia adeverinţei Agenţiei Municipale de Ipotecă din Chişinău SA nr. 3 din 13 ianuarie 2003, copia avizului de plată a impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul 2007, sunt anexate la materialele dosarului (f. d. 113, 118, 174, 175, 180, 181, vol. I), respectiv au constituit obiect de studiu pe parcursul examinării cauzei, căruia i-a fost dată apreciere corespunzătoare. Cât priveşte copia contractului de antrepriză nr. 1 din 19 decembrie 2002 încheiat dintre Vasile Chiseliţa şi SC „Avradcom” SRL cu privire la reparaţia apartamentului amplasat în mun.

Chişinău, str. Gh. Asachi, 79/2, ap. 2 anexat în susţinerea cererii de revizuire, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie statuează că nici acesta nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire în sensul formulat, or ultimul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării pricinii a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale pentru soluţionarea pricinii, inclusiv şi pentru obţinerea actelor prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire, condiţie, de altfel, care direct este impusă prin lege. În acest context, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuentul Vasile Chiseliţa în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci din contra a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei. Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o 7 violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Vasile Chiseliţă împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ și repararea prejudiciului moral şi la cererea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi obligarea de a nu crea impedimente în folosirea spaţiului locativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu 8