2ra-55/15 — Încasarea prejudiciului material, moral şi venitul ratat

prima instanță: V. Derevenco, dosarul nr. 2ra-55/15 instanța de apel: G. Vravin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi, DECIZIE 04 februarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Bratunov Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bratunov Ivan împotriva Societății Comerciale „Sneipas-Service” Societate cu Răspundere Limitată şi Radov Gheorghe cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 10 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Bratunov Ivan și menținută hotărârea Judecătoriei Comrat din 16 octombrie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 14 februarie 2013, Bratrunov Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Sneipas-Sevice” SRL şi Radov Gheorghe cu privire la încasarea prejudiciului moral și material.

În motivarea acţiunii a indicat că în luna august 2010, în baza contractului verbal de prestare a serviciilor încheiat cu Radov Gheorghe, ultimul a primit la Staţia de deservire şi reparare a autovehiculelor din or. Comrat, str. Lenin 36, automobilul său de model „Volkswagen Transporter” cu n/î GE AB 265 pentru reparaţia motorului. Susține că la 19 noiembrie 2010, în baza facturii, fără număr, cod fiscal și cont bancar, dânsul a primit de la Radov Gheorghe motorul reparat, iar pentru serviciul prestat i-a achitat ultimului suma de 14800 lei. Menţionează că în conţinutul facturii din 19 noiembrie 2010, Radov Gheorghe personal a indicat datele dispozitivului de măsurare a vitezei automobilului şi anume 303096 km, asumîndu-şi obligaţiunea în garanţia parcurgerii de vehiculul a distanţei de 50000 km după reparaţia motorului, faptul dat fiind confirmat şi prin semnătura acestuia.

Afirmă că în momentul primirii automobilului de la Radov Gheorghe, la pornirea motorului a fost desluşit un zgomot mare în funcţionarea motorului, însă la întrebarea sa, ultimul l-a asigurat că zgomotul va trece. Cu toate acestea, la 29 iunie 2011, automobilul său a stagnat, şi deoarece pîrîtul nu era de găsit, automobilul său a fost tractat la o altă Staţie de deservire şi reparare a autovehiculelor SC „Sneipas-Service” SRL din or. Comrat, str. Lenin 115, administratorul al căruia este Terzi Igor. Invocă că conform bonului de comandă de lucru nr. 5373 din 29 iunie 2011 pentru înlocuirea pinionului arbore cotit şi regularizarea sistemului de aprindere a plătit suma de 662 lei, totodată la aceiaşi Staţie de reparare a autovehiculelor i s-a comunicat că la reparaţia anterioară a motorului, specialiştii i-au pus un pinion vechi fără pană, înlocuind-o cu o parte de inel de la piston.

Mai invocă că la 16 iulie 2011, în timpul deplasării în or. Cahul, automobilul său iarăşi a stagnat şi în aceiaşi zi automobilul a fost tractat la Radov Gheorghe, la Staţia de reparare a autovehiculelor din or. Comrat, str. Lenin 36. Relatează că la Staţia de deservire şi reparare a autovehiculelor, Radov Gheorghe a scos tubul de alimentare cu combustibil de pe rezervor pe injectorul motorului şi i-a propus să-l pornească, însă în procesul de funcţionare la motor a apărut un zgomot, care ulterior a crescut mai dare, după care motorul a stagnat. Susţine că din momentul reparaţiei motorului şi pînă la momentul încetării funcţionării a acestuia automobilul său a parcurs doar 1102 km, în loc de acei garantaţi 50000 km.

Ulterior, la demontarea motorului Radov Gheorghe a depistat că supapele sunt îndoite, chiulasa şi unul din pistoane sunt sparte, iar la restul pistoanelor sunt existente urme de la lovitura supapelor. Insistă că conform facturii din 19 noiembrie 2010, Radov Gheorghe a dat garanţie la parcursul motorului pentru o distanţă de 50000 km şi pînă la expirarea termenului menţionat şi-a asumat obligaţiunea de a reparat motorul din contul său. Însă, cu toate că s-a adresat în repetate rînduri cu rugămintea de a-i remonta motorul, însă Radov Gheorghe evită executarea obligaţiunilor asumate, fapt care implică o pierdere mare pentru el, deoarece automobilul său este unica sursa de existenţă.

Menţionează că în legătură cu neexecutarea de către pîrît a obligaţiunilor în vederea reparaţiei motorului şi pentru soluţionarea litigiului pe calea extrajudiciară, la 06 septembrie 2011, a expediat în adresa pîrîtului o pretenţie, care însă a rămas fără nici un răspuns, iar motorul nefiind reparat pînă în prezent. La fel, invocă reclamantul că este deţinător a patentei de întreprinzător, iar automobilul utiliza în scopuri realizării producţiei sale, care producea în incubatorul său. Afirmă că în perioada 23 iulie 2011 şi pînă în prezent a suportat pierderi şi venitul ratat în valoare de 72000 lei, care este compusă din următorul calcul: în perioada respectivă a avut 8 incubatoare de ouă de raţă, în fiecare incubator în mediu 1200 de ouă de raţă, în mediu 50% de ouă incubate, iar în total 9600 de ouă de raţă şi 4800 de răţuşte, care în cazul realizării la un preţ de 15 lei răţuşcă, avea să aibă un venit de 72000 lei.

Totodată, consideră oportun la caz de a solicitat şi recuperarea prejudiciului moral, pe care estimează în sumă de 50000 lei, deoarece prin refuzul de a repara motorul i-au fost cauzate suferinţe atît psihologice, cît şi emoţionale, fiind nevoit să se umilească în faţa pîrîtului ori de cîte ori cu rugămintea de a-i repara motorul. Solicită încasarea în mod solidar de la Terzi Igor şi Radov Gheorghe prejudiciul material în mărime de 15462 lei, venitul ratat în mărime de 72000 lei şi prejudiciul moral în mărime de 50000 lei, cît şi cheltuieli de judecată în mărime de 1802 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 16 octombrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 10 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de Bratunov Ivan şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 02 octombrie 2014, Bratunov Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate.

Susţine că argumentele invocate de el în cererea de chemare în judecată s-au confirmat în totul prin materialul probator prezentat de el în susţinerea poziţiei sale, şi anume, prin factura din 19 noiembrie 2010, fără număr, cod fiscal și cont bancar, eliberată de Radov Gheorghe după repararea motorului şi prin care se confirmă că pentru lucrul prestat a achitat suma de 14800 lei, şi în care ultimul personal a indicat datele dispozitivului de măsurare a vitezei automobilului şi anume 303096 km, asumîndu-şi obligaţiunea în garanţia că după reparaţia motorului vehiculul va parcurge o distanţă de 50000 km, fapt confirmat şi prin semnătura acestuia.

La fel invocă că cerinţele sale sunt confirmate şi prin bonului de comandă de lucru nr. 5373 din 29 iunie 2011, care atestă că pentru înlocuirea pinionului arbore cotit şi regularizarea sistemului de aprindere a plătit suma de 662 lei, precum şi faptul că la reparaţia anterioară a motorului, specialiştii i-au pus un pinion vechi fără pană, înlocuind-o cu o parte de inel de la piston. Mai invocă în susţinerea poziţiei sale şi Raportul de expertiză nr. 1819/1820 din 29 august 2012, prin care s-a constatat că motorul la expertizare a fost prezentat dezasamblat, fiind imposibilă verificarea corectitudinii funcţionării mecanismului a curelei de distribuţie, la ultima instalare pe motor din 29 iunie 2011 şi respectiv, de a stabili dacă există legătură cauzală între lucrările de reparaţie efectuate la motor din 29 iunie 2011 şi defectele depistate.

Afirmă că însuşi din declaraţiile intimatului Radov Gheorghe rezultă că deşi, ultimul nu a recunoscut acţiunea, însă a menţionat că cu pretenţiile reclamantului nu este de acord doar din considerentul, că el nu trebuia după încetarea funcţionării motorului să schimbe pinionul şi să reguleze sistemul de aprindere la o altă Staţie de deservire a autovehiculelor, recunoscînd totodată, că pînă la repararea motorului la o altă staţie, dînsul l-a sunat în repetate rînduri şi i-a comunicat că motorul bate, însă în perioada respectivă acesta se afla în mun. Chişinău. La fel, a recunoscut Radov Gheorghe că anume el a dezasamblat motorul, pentru a afla cauza defecţiunii motorului şi pînă în prezent nu l-a reparat.

De asemenea, susţine recurentul că prima instanţă în hotărîrea sa din 16 octombrie 2013, a admis o eroare materială şi a invocat că la 09 iulie 2013, Lipovoi S.A. s-a adresat în instanţă de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM cu privire la recuperarea sumei de 10000 lei cu titlu de compensaţie pentru prejudiciul moral cauzat, fapt care nu are nici o relevanţă cu acţiunea sa. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 10 iunie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 14 iulie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 161), însă date care ar confirma şi recepţionarea acesteia la materialele cauzei lipsesc.

Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 02 octombrie 2014 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva SC „Sneipas-Service” SRL şi Radov Gheorghe, Bratunov Ivan a solicitat încasarea în beneficiul său, în mod solidar, de la Terzi Igor şi Radov Gheorghe prejudiciul material în mărime de 15462 lei, venitul ratat în mărime de 72000 lei şi prejudiciul moral în mărime de 50000 lei, cît şi cheltuieli de judecată în mărime de 1802 lei Fiind investită cu judecarea apelului în cauză dată, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Astfel, la caz se constată că în luna august 2010, în baza contractului verbal de prestare a serviciilor încheiat între Bratunov Ivan şi Radov Gheorghe, ultimul a primit la Staţia de deservire şi reparare a autovehiculelor din or. Comrat, str. Lenin 36, în scopul reparării motorului, automobil de model „Volkswagen Transporter” cu n/î GE AB 265. Iar la 19 noiembrie 2010, în baza facturii, fără număr, cod fiscal și cont bancar, Bratunov Ivan a primit de la Radov Gheorghe automobilul său de model „Volkswagen Transporter” cu n/î GE AB 265 cu motorul reparata, şir pentru serviciile prestate i-a achitat ultimului suma de 14800 lei, obţinînd şi garanţia pentru distanţa parcursă de automobil de 50000 km.

Tot actele cauzei atestă că în factura din 19 noiembrie 2010, Radov Gheorghe personal a indicat datele dispozitivului de măsurare a vitezei automobilului şi anume 303096 km, asumîndu-şi obligaţiunea în garanţia că după reparaţia motorului automobilul va parcurge o distanţă de 50000 km, fapt pentru care şi a semnat. De asemenea este constatat că la 29 iunie 2011, motorul automobilului menţionat a stagnat şi deoarece Bratunov Ivan nu a reuşit să-l găsească meşterul care i- a reparat anterior motorul, a tractat automobilul său la Staţie de deservire şi reparare a autovehiculelor SC „Sneipas-Service” SRL din or. Comrat, str. Lenin 115, unde, conform bonului de comandă de lucru nr. 5373 din 29 iunie 2011, pentru înlocuirea pinionului arbore cotit şi regularizarea sistemului de aprindere a achitat suma de 662 lei.

La fel, din susţinerile recurentului Bratunov Ivan rezultă că 16 iulie 2011, în timpul deplasării în or. Cahul, automobilul său iarăşi a stagnat în mişcare şi nu se pornea, respectiv, în aceiaşi zi automobilul a fost tractat la Radov Gheorghe, la Staţia de reparare a autovehiculelor din or. Comrat, str. Lenin 36. Astfel, din momentul reparaţiei motorului şi pînă la momentul încetării funcţionării acestuia automobilul a parcurs doar 1102 km, în loc de acei garantaţi 50000 km, iar în timpul dezasamblării motorului Radov Gheorghe a depistat că supape sunt îndoite, chiulasa şi unul din pistoane sunt sparte, iar la restul pistoanelor sunt existente urme de la lovitura supapelor. Conform art. 970 alin.(1) Cod civi, prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuţia convenită.

După cum rezultă din conţinutul cererii de chemare în judecată, cît şi din conţinutul recursului, însuşi Bratunov Ivan invocă că după defectarea motorului, care a fost reparata cu un timp scurt înainte de către Radov Gheorghe, iar încercările de a-l găsi pe acesta nu s-au soldat cu succes, s-a adresat la Staţie de deservire şi reparare a autovehiculelor SC „Sneipas-Service” SRL, unde, la motorul automobilului său i-a fost înlocuit pinionului arbore cotit şi regularizat sistemul de aprindere, fapt ce atestă că anume Bratunov Ivan a încălcat condiţiile tranzacţiei şi anume condiţiile de garanţie stabilite de către Radov Gheorghe în factura din 19 noiembrie 2010 (f.d.

12). Faptul netemeiniciei pretenţiilor înaintate de către Bratunov Ivan a fost stabilit şi prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 martie 2013, menţinută prin decizia Curţii de apel Comrat din 06 iunie 2013 emisă în pricina civilă la acţiunea lui Bratunov Ivan împotriva lui Radov Gheorghe cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral, prin care pretenţiile lui Bratunov Ivan, avînd acelaşi obiect al litigiului, au fost respinse ca neîntemeiate (f. d. 69-71). Iar după cum instituie art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

În acest context instanţa de recurs reţine că corect instanţele ierarhic inferioare au constatat că factura întocmită la 19 noiembrie 2010 pentru suma de 14800 lei, nu poate fi reţinută ca probă admisibilă, în vederea confirmării contractului de prestări servicii, deoarece nu conţine datele ambelor participanţi la tranzacţie, şi anume adresa acestora, codul fiscal, cont bancar, familia şi numele atît beneficiarului cît şi a prestatorului. Astfel, se reţine drept corectă şi concluzia instanţelor de judecată cu referire la faptul că raportul juridic dintre Bratunov Ivan şi Radov Gheorghe apărut ca rezultat al facturii din 19 noiembrie 2010 anexat la dosar, nu constituie un raport juridic civil ce confirmă încheierea unui contract de prestări servicii, or, conţinutul facturii nu atestă nici faptul achitării de către Bratunov Ivan în beneficiul lui Radov Gheorghe a sumei indicate în aceasta, după cum pretinde recurentul.

Respectiv, temeinic, cu referire la prevederile art. 210 alin. (1) Cod civil, care reglementează forma scrisă a actului juridic, instanţele judecătoreşti au remarcat că factura indică doar asupra preţului unor detalii, dar nu atestă şi transmiterea sumei băneşti lui Radov Gheorghe. Aceasta, deoarece în acest înscris nu s-a indicat natura actului juridic, iar proba cu martori în asemenea situaţie nu se admite, or suma reflectată în recipisa depăşeşte esenţial suma de 1000 de lei. Şi nici bonul de comandă de lucru nr. 5373 din 29 iunie 2011 nu constituie o probă pertinentă în vederea prestării servicii în folosul lui Bratunov Ivan, deoarece la fel nu corespunde formei unui act juridic, care poate fi pus la baza pretenţiilor înaintate, şi anume, în conţinutul acesteia lipsind ştampila şi semnătura administratorului întreprinderii.

Conform art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În sensul normei enunţate, instanţa de recurs remarcă că întru demonstrarea dreptului pretins Bratunov Ivan nu a făcut dovada legăturii cauzale între defectarea motorului şi lucrările de reparaţie a automobilului, respectiv n-a prezentat probe veridice care ar fi dovedit circumstanţele invocate în susţinerea pretenţiei formulate. În asemenea împrejurări se atestă corectitudinea soluţiei instanţelor de judecată cu privire la netemeinicia acţiunii formulate de către Bratunov Ivan.

Prin urmare, nu pot fi reţinute afirmaţiile recurentului cu privire la faptul că instanţele judecătoreşti în mod superficial au judecat pricina în cauză fără a ţine cont de faptul că de fapt intimaţii în cadrul dezbaterilor judiciare au recunoscut faptul achitării de către el a plăţilor serviciilor prestate, deoarece cum a fost menţionat mai sus, în speţă nu a fost făcută dovada legăturii cauzale între defecţiunea motorului şi lucrările de reparaţie a acestuia efectuată de intimaţii. Or, legătura cauzală în sensul enunţată nu a fost posibilă de probat nici prin Raportul de expertiză nr. 1819/1820 din 29 august 2012, la care face referire recurentul, corespunzător nici acest înscris nu dovedeşte circumstanţe invocate de recurent.

În această ordine de idei, se atestă şi corectitudinea concluziei instanţelor judecătoreşti cu privire la respingerea şi altor capete de cerere formulate de către Bratunov Ivan împotriva SRL „Sneipas-Service” şi Radov Gheorghe cu privire la încasarea venitului ratat, prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, corect fiind menţionat că aceste cerinţe sunt subsecvente celei principale, care s-a constatat a fi neîntemeiată. Totodată, cu referire la invocarea în partea descriptivă a hotărîrii primei instanţe a unei sintagme care nu are relevanţă la cauza respectivă, acesta este o omisiune mecanică şi argumentul dat nu poate fi reţinut.

Sub acest aspect, se constată că şi alte susţineri ale recurentului nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece acestea se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către instanţa de apel, având la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Bratunov Ivan. Se menţine decizia Curţii de Apel Cahul din 10 iunie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Comrat din 16 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bratunov Ivan împotriva Societății Comerciale „Sneipas-Service” Societate cu Răspundere Limitată şi Radov Gheorghe cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva