2ra-207/15 — Obligarea prezentării scuzelor oficiale, dezminţirea informaţiei, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: N. Arabadji dosarul nr. 2ra-207/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţă, A. Pahopol DECIZIE 04 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ghenadie Nicolaev Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Anatolie Bîzgu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Bîzgu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la obligarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova să aducă scuzele oficiale în formă scrisă şi să dezmintă informaţia răspândită şi împotriva statului, în persoana Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Anatolie Bîzgu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 04 martie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 02 noiembrie 2011, Anatolie Bîzgu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la obligarea acesteia să aducă scuzele oficiale în numele statului, în formă scrisă precum că a fost supus neîntemeiat urmăririi penale. În motivarea acţiunii a indicat că în conformitate cu ordonanţa privind pornirea urmăririi penale nr. 2010481415 din 01 octombrie 2010, Procuratura sectorului Ciocana, mun.

Chişinău în baza unui denunţ fals a unei persoane a pornit un dosar penal, precum că există o bănuială rezonabilă că el ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 26 august 2010. Ulterior, prin ordonanţa din 18 mai 2011 a Procurorului secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii generale, în baza probelor acumulate, s-a dispus, încetarea urmăririi penale nr. 2010481415, din motiv că nu există faptul infracţiunii. Relatează că conform ordonanţelor privind pornirea urmăririi penale nr. 2010481414 din 01 octombrie 2010 şi nr. 2010990374 din 16 noiembrie 2010, Procuratura sect. Ciocana, mun.

Chişinău a mai pornit încă două dosare penale în 1 privinţa sa, precum că ar există o bănuială rezonabilă că el ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 193 Cod penal la 26 august 2010. Prin ordonanţa din 23 februarie 2011 a Procurorului secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii generale, în baza probelor acumulate s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a cet. Anatolie Bîzgu, pe motiv că fapta ultimului nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art. 193 Cod penal. Cu referire la prevederile art. 23 CPP, art. art. 6, 12 ale Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti consideră că în cazul scoaterii integrale a persoanei de sub urmărirea penală, procurorul urmează să prezinte scuze oficiale, în formă scrisă, victimei acţiunilor ilicite sau rudelor apropiate ale acesteia.

Solicită obligarea Procuraturii Generale a RM, Procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorului ierarhic superior, să aducă scuzele oficiale în numele statului în formă scrisă lui Anatolie Bîzgu care a fost supus neîntemeiat urmăririi penale. La 24 aprilie 2012, Anatolie Bîzgu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală şi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii. În motivarea acţiunii a indicat că conform ordonanţelor privind pornirea urmăririi penale nr. 2010481414 din 01 octombrie 2010 şi nr. 2010990374 din 16 noiembrie 2010, Procuratura sect.

Ciocana, mun. Chişinău a mai pornit încă două dosare penale în privinţa sa, precum că ar există o bănuială rezonabilă că el ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 193 Cod penal la 26 august 2010. Prin ordonanţa din 29 octombrie 2010 a Prim-adjunctului Procurorului General, examinând materialele cauzei penale nr. 2010481415, s-a dispus retragerea cauzei penale nr. 2010481415 din gestiunea secţiei de urmărire penală a CPS Ciocana şi transmiterea ei în Departamentul urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne pentru continuarea urmăririi penale. Relatează că prin ordonanţa din 23 noiembrie 2010, a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, faptul sustragerii deschise a bunurilor, iar printr-o altă ordonanţă din aceeaşi dată a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, pe faptul ocupării bunurilor imobile străine.

La 04 octombrie 2010, prin ordonanţa de percheziţie, ofiţerul SUP CPS Ciocana, mun. Chişinău, examinând materialele cauzei penale nr. 2010481415, a dispus efectuarea percheziţiei la domiciliul lui Anatolie Bîzgu în mun. Chişinău, str. Ginta Latină 11/3, ap. 64. Totodată, prin încheierile Judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 11 octombrie 2010 a fost dispusă autorizarea efectuării percheziţiei la domiciliul lui Anatolie Bîzgu în mun. Chişinău, str. Ginta Latină 11/3 ap. 64 şi autorizată efectuarea percheziţiei în subsolul casei nr. 11/3 din str. Ginta Latină, la cet. Anatolie Bîzgu.

Mai menţionează că prin ordonanţa cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice din 30 noiembrie 2010, procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în 2 organele centrale ale MAI şi SV, examinând materialele cauzei penale nr. 2010481415, a dispus interceptarea convorbirilor telefonice prin intermediul cartelei SIM cu nr. 079436238 cu care se foloseşte Anatolie Bîzgu pe un termen de 30 zile. Prin încheierea Judecătorului de instrucţie a Judecătoriei sect. Centru, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2010 a fost admis demersul procurorului şi autorizată interceptarea convorbirilor telefonice prin intermediul cartelei SIM cu nr. 079436238 cu care se foloseşte Anatolie Bîzgu pe un termen de 30 zile.

La 23 noiembrie 2010 prin ordonanţa de ridicare a informaţiei privind convorbirile telefonice, ofiţerul superior de urmărire penală al DEUP CE a DUP al MAI, locotenent colonel de poliţie Leonid Latranac, examinând materialele cauzei penale nr. 2010481415 a dispus ridicarea de la Compania „Moldcell” a informaţiei privind convorbirile telefonice de intrare-ieşire duse la numărul de telefon 079436238 pe perioada de timp 24 august 2010 - până la executarea încheierii. În baza demersului înaintat judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 30 noiembrie 2010 de către procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV, prin încheierea din 30 noiembrie 2010 s-a dispus admiterea demersului procurorului şi s-a autorizat ridicarea de la Compania „Moldcell” a informaţiei privind convorbirile telefonice de intrare-ieşire duse la numărul de telefon 079436238 pe perioada de timp 24 august 2010 - până la executarea încheierii. La 28 aprilie 2011 de către ofiţerul superior de urmărire penală al DEUP CE a DUP al MAI, locotenent colonel de poliţie Leonid Latranac, a fost întocmit proces-verbal de examinare a suportului şi ascultare a imprimării sonore. La 29 aprilie 2011 de către procurorul secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV, a fost întocmit proces-verbal privind aprecierea probelor acumulate prin interceptarea convorbirilor telefonice.

La 15 noiembrie 2010 a fost întocmit proces-verbal de percheziţie la domiciliul din str. Ginta Latină 11/3 ap. 64 mun. Chişinău. La 05 ianuarie 2011 a fost întocmit proces-verbal de percheziţie la subsolul casei nr. 11/3 din str. Ginta Latină la cet. Anatolie Bîzgu.

La 17 februarie 2011, prin ordonanţă privind prelungirea termenului menţinerii în calitate de bănuit, a fost dispusă prelungirea termenului menţinerii în calitate de bănuit a lui Anatolie Bîzgu în cauza penală nr. 2010481415, pînă la 17 aprilie 2011. La 13 aprilie 2011, prin ordonanţă privind prelungirea termenului menţinerii în calitate de bănuit, s-a dispus prelungirea termenului menţinerii în calitate de bănuit a lui Anatolie Bîzgu în cauza penală nr. 2010481415, pînă la 19 mai 2011. Prin ordonanţa din 18 mai 2011 a Procurorului secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii generale, în baza probelor acumulate, s-a dispus încetarea urmăririi penale nr. 2010481415 din motiv că nu există faptul infracţiunii.

Prin ordonanţa din 23 februarie 2011 a Procurorului secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii generale, în baza probelor acumulate, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a cet. Anatolie Bîzgu, pe motiv că fapta ultimului nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art. 193 Cod penal. 3 Prin încheierea judecătorului de instrucţie din 13 iulie 2011, Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău, s-a dispus a recunoaşte legală ordonanţa din 18 mai 2010 de încetare a urmăririi penale pe cauza penală nr. 2010481415. Prin Decizia Colegiului penal a Curţii Supreme de Justiţie din 29 februarie 2012, s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Vlaicu-Vîlcu Maria împotriva încheierii Judecătorului de instrucţie al Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 13 iulie 2011. Cu referire la prevederile art. 23 CPP şi a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti consideră că a fost neîntemeiat tras la răspundere penală şi astfel, i-au fost lezate drepturile constituţionale, fapt ce constituie temei de a cere repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral în rezultatul acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală.

Remarcă că prin acţiunile ilicite ale organelor de drept, a fost urmărit penal din 01 octombrie 2010 până la data de 18 mai 2011, efectuarea percheziţiei la domiciliu şi în subsolul casei nr. 11/3 din str. Ginta Latină, ridicată de la Compania „Moldcell” a informaţiei privind convorbirile telefonice de intrare-ieşire duse la numărul de telefon 079436238 pe perioada de timp 24 august 2010, cât şi interceptarea convorbirilor telefonice prin intermediul cartelei SIM cu nr. 079436238 cu care se foloseşte Anatolie Bîzgu pe un termen de 30 zile (01 decembrie 2010 – 30 decembrie 2010), fapt ce constituie încălcarea art. 8 al Convenţiei CEDO, fiindu-i pricinuite suferinţe morale cât şi materiale considerabile ( suferinţe sufleteşti şi starea de stres), înjosită demnitatea şi cinstea, în calitate de lider al Asociaţiei Obşteşti Mişcarea Refugiaţilor Transnistreni şi persoană publică.

Aminteşte că la conferinţele de presă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a RM din 15 octombrie 2010 şi 19 noiembrie 2010, reprezentanţii Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova au declarat public, au răspândit fapte care nu corespund realităţii, prin intermediul mijloacelor de informare în masă, site-ul Unimedia.md, Agenţia de presă „Infotag”, radio „Vocea Basarabiei”, canalul de televiziune „Jurnal TV”, site-ul jurnal.md şi canalul de televiziune „PRO TV Chişinău” precum că Anatolie Bîzgu a săvârşit o infracţiune prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) din Codul penal al RM, a săvârşit un jaf, a sustras deschis bunurile unei doamne, telefoanele mobile, o geantă în care se aflau 5300 lei, paşapoartele naţionale, alte bunuri, mai apoi au ţinut-o timp de câteva ore închisă în odaie.

Cu referire la prevederile art. 1405 alin. (1), art. 1416 alin. (1), art. 1422, art. 1423 şi art. 7 lit. e), art. 8 alin. (3) lit. c) din Legea privind modul de repararea a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti consideră că urmează a fi despăgubit pentru prejudiciul pricinuit. Relatează că în această perioadă nu a avut posibilitate să efectueze stagiul în profesia de avocat conform contractului încheiat, a ratat examenul de calificare şi venitul la încheierea contractelor de asistenţă juridică cu clienţii în sumă de 30000 lei. Mai menţionează că pe parcursul perioadei cât în privinţa sa au fost intentate dosare penale, a fost nevoit să încheie contract pentru asistenţă medicală facultativă, achitând 1250 lei, iar pentru investigaţii a mai achitat încă 240 lei.

Cheltuielile de 4 transport pentru deplasarea sa şi a reprezentantului său la organul de urmărire penală, constituind 200 lei.

Solicită admiterea acţiunii, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său suma de 1000000 lei cu titlu de prejudiciul moral, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 53700 lei cu titlu de prejudiciu material, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 1250 lei cu titlu de prejudiciu material (achitat contract pentru prestare a serviciilor medicale la 18 octombrie 2010, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său suma de 240 lei cu titlu de prejudiciu material (achitat eco-encefaloscopia la 21 decembrie 2010), încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (achitat xerox), încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (transport).

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 iulie 2012 cauza civilă nr. 2-10359/2012 a fost transmisă pentru conexare cu cauza civilă nr. 2-6796/11.

În cadrul susţinerilor orale, Anatolie Bîzgu a solicitat admiterea acţiunii, obligarea Procuraturii Generale a RM Procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorului ierarhic superior, să aducă scuzele oficiale în numele statului în formă scrisă lui Anatolie Bîzgu care a fost supus neîntemeiat urmăririi penale, scuzele oficiale se difuzează prin aceleaşi mijloace de informare în masă prin care a fost difuzată informaţia despre învinuirea persoanei şi anume, a obliga Procuratura Generală a RM să dezmintă public informaţia răspândită prin site-ul Unimedia.md, Agenţia de presă „Infotag”, radio „Vocea Basarabiei”, canalul de televiziune „Jurnal TV”, site-ul jurnal.md şi canalul de televiziune „PRO TV Chişinău”, canalul de televiziune TV-7 Chişinău, despre faptul că Anatolie Bîzgu a comis o infracţiune, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său suma de 1000000 lei cu titlu de prejudiciul moral, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 53700 lei cu titlu de prejudiciu material, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 1250 lei cu titlu de prejudiciu material (achitat contract pentru prestare a serviciilor medicale la 18 octombrie 2010, încasarea din bugetul de stat,

prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său suma de 240 lei cu titlu de prejudiciu material (achitat eco-encefaloscopia la 21 decembrie 2010), încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (achitat xerox), încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (transport). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 martie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de Anatolie Bîzgu şi menţinută hotărârea primei instanţe.

5 La 08 decembrie 2014, Anatolie Bîzgu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare cu pronunţarea unei decizii prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o neîntemeiată, ilegală şi pasibilă de a fi casată, în susţinerea motivelor recursului invocând prevederile art. 432 CPC.

Menţionează că la momentul intentării şi fabricării dosarelor penale la comandă politică în privinţa sa la data de 01 octombrie 2010, era în litigiu cu statul, pe rol la CEDO se aflau 90 de cereri ale membrilor MRT împotriva Guvernului Republicii Moldova, inclusiv şi a sa, el fiind în calitate de reprezentant al tuturor reclaamanţilor şi care mai apoi s-au finalizat prin Decizia CEDO din 25 ianuarie 2011 Bîzgu şi alţii vs Moldova, Chetruş şi alţii vs Moldova şi au evident o legătură directă cu cele întâmplate.

Este de opinia că Autorităţile Republicii Moldova se ocupă cu hărţuirea persoanelor incomode prin intermediul Procuraturii Generale, Ministerul Afacerilor Interne al RM cu intentarea proceselor penale la comanda unor lideri politici, încălcări ale dreptului la un proces echitabil, încălcări ale dreptului la viaţă privată, violări ale dreptului omului, se ocupă cu protecţionismul, sunt implicaţi în fapte de corupţie din interes material, scopul principal fiind defăimarea onoarei, cauzarea prejudiciului material şi moral, cât şi răzbunarea pentru activitatea sa în calitate de Preşedinte al Mişcării Refugiaţilor Transnistreni, pentru acţiunile de protest care au avut loc împotriva autorităţilor Republicii Moldova care le-au încălcat şi continuă în continuare să le încalce drepturile Constituţionale.

Susţine că a fost bănuit de comiterea unor infracţiuni grave, iar faptul că a fost în calitate de bănuit a avut rezonanţă în societate. Invocă prevederile art. 6 paragraf 1, art. 13 şi art. 14 al CEDO. Consideră că instanţele judecătoreşti naţionale au interpretat eronat prevederile legale, norme de drept material cât şi de drept procedural, ca rezultat emiţând o hotărâre incorectă şi ilegală. Cu referire la pct. 22 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 8 din 24 decembrie 2012 cu privire la examinarea litigiilor privind repararea prejudiciului moral şi material cauzat persoanelor prin violarea art. 3, 5, 8 CEDO şi a Libertăţilor Fundamentale, Curtea Europeană examinează şi apreciază dacă, prin încălcarea unui drept garantat din Convenţie, persoanei i-a fost cauzată frustrare, indignare, nelinişte sau stres.

Acesta urmează a fi compensată cu titlu de prejudiciu moral. Mărimea prejudiciului moral urmează să fie proporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cazuri similare. Potrivit Curţii Europene, instanţele judecătoreşti naţionale vor putea acorda cu titlu de prejudiciu moral, compensaţii care urmează a fi plătite în lei moldoveneşti. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

6 Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM şi Procuraturii Generale a RM şi concretizându-şi ulterior pretenţiile, Anatolie Bîzgu a solicitat obligarea Procuraturii Generale a RM, Procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorului ierarhic superior, să aducă scuzele oficiale în numele statului în formă scrisă lui Anatolie Bîzgu care a fost supus neîntemeiat urmăririi penale, scuzele oficiale se difuzează prin aceleaşi mijloace de informare în masă prin care a fost difuzată informaţia despre învinuirea persoanei, şi anume a obliga Procuratura Generală a RM să dezmintă public informaţia răspândită prin site-ul Unimedia.md, Agenţia de presă „Infotag”, radio „Vocea Basarabiei”, canalul de televiziune „Jurnal TV”, site-ul jurnal.md şi canalul de televiziune „PRO TV Chişinău”, canalul de televiziune TV-7 Chişinău, despre faptul că Anatolie Bîzgu a comis o infracţiune, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său suma de 1000000 lei cu titlu de prejudiciul moral, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 53700 lei cu titlu de prejudiciu material, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM,

în beneficiul său a sumei de 1250 lei cu titlu de prejudiciu material (achitat contract pentru prestare a serviciilor medicale la 18 octombrie 2010, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său suma de 240 lei cu titlu de prejudiciu material (achitat eco-encefaloscopia la 21 decembrie 2010), încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (achitat xerox), încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul său a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (transport). Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, respingând-o.

Soluţia dată de prima instanţă a fost menţinută şi de către instanţa de apel. În susţinerea poziţiei sale instanţa de apel a reţinut că faţă de Anatolie Bîzgu nu au fost comise careva ilegalităţi de natură să oblige pârâţii/intimaţi la achitarea despăgubirilor materiale şi morale, precum şi nu sunt întrunite condiţiile de obligare a Procuraturii de a prezenta scuze oficiale, fapt ce a dus la respingerea cererii de chemare în judecată. În acelaşi timp, instanţa de apel a menţionat că argumentele invocate de către apelant nu au careva consistenţă juridică şi nu sunt combătute prin materialele cauzei, motiv pentru care acestea urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

Instanţa de recurs constată, însă, că atât soluţia primei instanţe, cât şi cea a instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării hotărârii la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în 7 imposibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Astfel, în speţă se atestă că instanţele de judecată reieşind din specificul acţiunii dedus judecării au examinat pricina prin prisma prevederilor Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în conţinutul hotărârilor judecătoreşti fiind menţionat că persoana supusă urmăririi penale în mod neîntemeiat este în drept la recuperarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuratură şi ale instanţelor judecătoreşti.

Este de remarcat şi faptul că, deşi instanţele de judecată ierarhic inferioare reţin că în cadrul urmăririlor penale efectuate în privinţa lui Anatolie Bîzgu au fost întreprinse anumite acţiuni de urmărire penală, acesta fiind recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) CP, interceptate convorbirile telefonice, efectuarea percheziţiei la domiciliul lui şi în subsolul casei în care locuieşte, în final conchid că Anatolie Bîzgu nu este îndreptăţit la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, deoarece la caz nu au fost constatate careva acţiuni ilicite ale organului de urmărire penală şi nu au fost regăsite careva temeiuri de admitere a acţiunii în sensul enunţat, considerând că acţiunile de procedură penală efectuate în privinţa lui Anatol Bîzgu au corespuns normelor legale.

Concluzia instanţei de apel în sensul respingerii apelului depus de către Anatol Bâzgu este cu atât mai contrară cu cât pe de o parte, reţinând prevederile art. 6 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, care urmează a fi aplicate în interacţiune cu prevederile art. 3 a legii menţionate, menţionează că Anatolie Bîzgu într-adevăr pe parcursul perioadei de timp de la intentarea procesului penal din 01 octombrie 2010 şi până la emiterea ordonanţei din 18 mai 2011 privind încetarea urmăririi penale pe motiv că nu există infracţiune, s-a aflat sub urmărire penală şi desigur a suportat o încordare psihică, retrăiri , stare de stres, circumstanţe legate de suferinţe morale, iar pe de altă parte specifică că, deşi reclamantul a fost scos de sub urmărire penală, nu au fost constatate careva încălcări din partea organului de urmărire penală, iar acţiunile de urmărire penală efectuate nu pot fi considerate ca ilegale numai datorită faptului că a fost încetată urmărirea penală.

De altfel, în speţă se observă şi faptul că, judecând apelul, instanţa de apel a reţinut aceleaşi împrejurări pe care şi-a întemeiat concluziile sale şi prima instanţă, fără a supune verificării argumentele aduse de către apelant în cererea de apel, după cum direct este prevăzut în dispoziţiile art. 373 alin. (1), (2) CPC. În consecinţă, cele descrise denotă că decizia instanţei de apel este lipsită de certitudine şi nu are putere de convingere, pe când o hotărârea judecătorească trebuie să aibă o poziţie fermă, să asigure încrederea justiţiabililor în aceste acte de dispoziţie şi să acorde posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc. 8 Distinct de cele relatate mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

În rejudecare instanţa de apel urmează să ţină cont şi de faptul că Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti permite acordarea compensaţiilor doar în cazul existenţei circumstanţelor prevăzute de art. 6 al acestei legi şi anume în cazul achitării persoanei, scoaterii de sub urmărire penală pe motive de reabilitare, etc. Astfel, în sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare condiţii speciale, una din ele fiind actul de reabilitare, care şi atestă admiterea erorii judiciare şi prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

La caz, prin prisma acestor prevederi legale, se constată că, deşi instanţele de judecată ierarhic inferioare au reţinut la baza adoptării hotărârilor judecătoreşti ordonanţa din 18 mai 2011 prin care a fost dispusă încetarea urmăririi penale în privinţa lui Anatolie Bîzgu pe cauza nr. 20104811415, din motiv că nu există faptul infracţiunii, precum şi ordonanţa din 23 februarie 2011 prin care a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui Anatolie Bîzgu, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, nu s-a stabilit dacă scoaterea de sub urmărirea penală a lui Anatolie Bîzgu s-a soldat cu reabilitarea acestui.

Or, prin ordonanţa din 23 februarie 2011 prin care a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui Anatolie Bîzgu, pe motiv că fapta ultimului nu întruneşte elementele infracţiunii prevăzute de art. 193 Cod penal – ocuparea bunurilor imobile străine, s-a constatat că prin acţiunile sale intenţionate, Anatol Bîzgu împreună cu alţi cetăţeni, au săvârşit o infracţiune prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal - pătrunderea şi rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimţământul acesteia şi refuzul de a-l părăsi la cererea ei, cu ameninţarea violenţei şi cu ameninţarea aplicării ei (f. d. 158-161, vol. I). Ca urmare, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea prezentului litigiu prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în speţă este necesar de stabilit şi faptul dacă în privinţa lui Anatol Bîzgu există o careva soluţie definitivă referitor la acţiunile prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Anatolie Bîzgu. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Bîzgu împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la obligarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova să aducă scuzele oficiale în formă scrisă şi să dezmintă informaţia răspândită şi 9 împotriva statului, în persoana Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ghenadie Nicolaev Nadejda Toma Ala Cobăneanu 10