2ra-73/15 — Anularea actelor şi obligarea înregistrării mărcii

prima instanţă: I.Cotruţă dosarul nr.2ra-73/15 DECIZIE 04 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală Ion Guzun, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de Fieldpoint B.V., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Fieldpoint B.V. împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, intervenienţi accesorii Ţurcan Vladimir şi Ţurcan Valentin privind anularea actelor şi obligarea înregistrării mărcii, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2014 prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă, c o n s t a t ă La 14 august 2013 Fieldpoint B.V.

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind anularea actelor şi obligarea înregistrării mărcii. În motivarea acţiunii s-a indicat că, la 27.04.2011 la Oficiul de Brevete şi Mărci al Poloniei a fost depusă pentru înregistrare marca EdelWasser, cererea nr. depozit 384701, pentru produsele din clasa 11 a clasificării internaţionale de produse şi servicii - filtre pentru apă. La 20 mai 2011, în baza cererii poloneze, a fost depusă pentru înregistrare marca internaţională Nr. 1084754 cu desemnarea mai multor ţări în care se solicita protecţie, printre care şi Republica Moldova.

La 29.05.2012 Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a emis avizul provizoriu de respingere a înregistrării mărcii în temeiul art.8 alin. (1) lit. b) al Legii nr. 38/2008 privind protecţia mărcilor, motivînd înregistrarea mărcii EDELWEISS, înregistrarea naţională nr. 20098. 1 Indică că la 22.10.2012 în temeiul art. 43(3) al Legii nr. 38/2008 s-a depus contestaţia motivată la avizul provizoriu de respingere a înregistrării, însă, consideră Fieldpoint B.V., că pîrîtul la examinarea repetată nu a ţinut cont de argumentele expuse de către solicitant şi la 30.11.2012 a emis decizia definitivă nemotivată (primită la data de 18.12.2012), prin care contestaţia a fost considerată neîntemeiată, fiind refuzată înregistrarea mărcii.

La 18.02.2013 la Comisia de Contestaţii a Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a fost depusă contestaţia împotriva deciziei de respingere a înregistrării mărcii. Menţionează că la 18.06.2013 a avut loc şedinţa Comisiei de Contestaţii la care reprezentantul reclamantului în formă verbală a expus argumente în susţinerea înregistrării mărcii. La data de 15.07.2013 a fost primită hotărîrea motivată a Comisiei de Contestaţii a Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală prin care s-au respins revendicările solicitantului şi s-a menţinut în vigoare decizia examinată. Consideră reclamantul că hotărîrea Comisiei de Contestaţii din 18.06.2013 este nefondată şi contrară prevederilor legale.

În susţinerea celor invocate indică că decizia Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală de respingere a înregistrării a fost emisă în temeiul art. 8 alin. (1), lit.b) al Legii nr. 38/2008 privind protecţia mărcilor, însă această concluzie este eronată, deoarece marca solicitată şi cea opusă diferă atît vizual (grafic), cît şi fonetic şi semantic. Astfel, indică că deosebirea vizuală a mărcilor este determinată în primul rînd de faptul că marca solicitată este compusă din două cuvinte Edel şi Wasser, care sunt clar divizate prin intermediul literei W majuscule. Pe cînd marca opusă reprezintă un singur cuvînt edelweiss. Deosebirea generală conform numărului de litere în cele două mărci constînd în 4 litere.

De asemenea indică că din punct de vedere semantic marca solicitată şi cea opusă diferă şi mai mult. Marca opusă reprezintă denumirea florii-reginei sau florii- de-colţ (în limba germană edelweiss), care aproape în toate limbile se pronunţă şi se numeşte la fel. Totodată, menţionează că după cum rezultă din informaţiile Wikipedia, pentru anumite regiuni, Ucraina, România, unde această floare de asemenea creşte, există denumiri locale, fiind îndeosebi cunoscută conform denumirii sale germane care a devenit una internaţională - Edelweiss. Susţine că marca solicitată este compusă din două cuvinte Edel şi Wasser, care în traducere din limba germană reprezintă o îmbinare de cuvinte cu caracter fantezist „apă nobilă”.

Pentru desemnarea obiectelor neînsufleţite cuvîntul „nobil” are o semnificaţie alegorică, care nu indică direct caracteristicile produsului finit, ci atribuie îmbinării de cuvinte un caracter fantezist. Faptul că marca solicitată pentru 2 filtre de apă conţine denumirea produsului finit „apă” (Wasser), exclude totalmente riscul confuziei celor două desemnări „apă nobilă” şi „floarea- reginei” (edelweiss). Mai indică că lipsa riscului de confuzie a celor două mărci este confirmat şi prin faptul că în sistemele de căutare cuvîntul ,,Edelweis” în orice limbă dă link-uri doar la denumirea florii sau la denumiri ale hotelurilor, restaurantelor, motelurilor sau cîntecelor ce poartă denumirea acestei flori.

Pe cînd, căutarea conform denumirii ,,EdelWasser” dau drept rezultat link-uri la filtrele de apă, adică orice consumator care chiar dacă nu posedă limba germană nu va confunda marca „edelweiss” cu o marcă în care coincide primul cuvînt Edel, în virtutea faptului că nu va avea alte asociaţii decît cu floarea-reginei „edelweiss”. Afirmă că riscul confuziei pentru consumatori lipseşte şi în virtutea faptului că un cuvînt cunoscut ca denumire a florii şi două cuvinte germane, chiar şi avînd semnificaţii necunoscute consumatorului, se vor deosebi vizual între ele şi respectiv : vor fi percepute diferit de către consumatori. Consideră că în virtutea perceperii diferite a mărcilor riscul confuziei lor lipseşte.

Solicită reclamantul, anularea deciziei Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 30.11.2012 de respingere a înregistrării mărcii şi hotărîriii Comisiei de Contestaţii din 18 iunie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2013 în proces în calitate de intervenienţi accesorii de partea pîrîtului au fost introduşi Ţurcan Vladimir şi Ţurcan Valentin. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. La 13 noiembrie 2014 Fieldpoint B.V. a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe, cu remiterea pricinii la rejudecare. În susţinerea recursului s-a invocat ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrii contestate prin faptul că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei şi au fost aplicate eronat normele de drept material.

Susţine că, aplicarea la caz a prevederilor art. 8 alin. (1), lit.b) din Legea nr. 38/2008 privind protecţia mărcilor şi refuzul de înregistrare a mărcii, este nelegitimă şi nejustificată, dat fiind că produsele pentru care sunt utilizate mărcile sunt diferite, iar în procesul de examinare a cauzei nu au fost prezentate probe de inducere în eroare a consumatorilor. Indică că marca solicitată EdelWasser este folosită şi a fost depusă spre înregistrare pentru un singur produs - filtre de apă, fiind folosită numai în combinaţie cu marca principală a companiei Zepter, care la fel urma a fi atrasă în calitate de intervenient accesoriu în prezentul litigiu.

3 Referitor la termenul declarării recursului Colegiul consideră că acesta a fost declarat în termen, deoarece hotărîrea primei instanţe a fost pronunţată la 10.03.2014, iar din materialele dosarului urmează că copia hotărîrii a fost expediată în adresa recurentului la 25.03.2014 (f.d.126), fiind recepţionată conform copiei plicului poştal la 04.11.2014 (f.d.139). Prin urmare, recursul depus de către Fieldpoint B.V. la 13.11.2014 a fost depus cu respectarea termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC. Examinînd materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Fieldpoint B.V.

şi a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2014, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Colegiul reţine că, prima instanţă a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Astfel, din materialele cauzei s-a constatat că, la 27.04.2011 la Oficiul de Brevete şi Mărci al Poloniei a fost depusă pentru înregistrare marca EdelWasser, cererea nr. depozit 384701, pentru produsele din clasa 11 a clasificării internaţionale de produse şi servicii - filtre pentru apă.

Conform documentelor cererii de înregistrare a mărcii nr. IR 1084754 din 20.05.2011, recurentul Fieldpoint B.V. a solicitat înregistrarea mărcii verbale ,,Edel Wasser” pentru produsele din clasa 11 conform Clasificării internaţionale a produselor şi serviciilor în scopul înregistrării mărcilor (CIPS) f.d.11. Prin decizia Departamentului Mărci, Modele şi Desene Industriale din 30.11.2012 s-a respins înregistrarea mărcii „EdelWasser” nr. IR 1084754, pentru totalitatea produselor revendicate în cerere clasa 11 conform CIPS, deoarece s-a opus marca naţională verbală „EDELWEISS” nr. 20098 din 16.07.2009, titulari Ţurcan Vladimir şi Ţurcan Valentin, înregistrată pentru produsele din clasele 09, 11 conform CIPS, în temeiul prevederilor art.8 alin. (1) lit. b) al Legii nr. 38/2008.

La 18.02.2013 Fieldpoint B.V. a depus contestaţie împotriva deciziei Departamentului Mărci, Modele şi Desene Industriale din 30.11.2012 privind respingerea cererii de înregistrare a mărcii nr. IR 1084754 din 20.05.2011, invocînd că marca opusă nu este similară pînă la gradul de confuzie. Prin hotărîrea Comisiei de Contestaţii a Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 18 iunie 2013 s-a respins revendicarea contestatarului şi s-a menţinut în vigoare decizia Departamentului Mărci, Modele şi Desene Industriale din 30.11.2012. 4 Colegiul consideră că decizia Departamentului Mărci, Modele şi Desene Industriale din 30.11.2012 şi hotărîrea Comisiei de Contestaţii din 18.06.2013 sînt legale şi întemeiate, iar instanţa de judecată corect a ajuns la concluzia respingerii acţiunii.

În conformitate cu art. 5 al Legii nr. 38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor, pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare grafică: cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, combinaţii de culori, elemente figurative, forme tridimensionale, în special forma produsului sau a ambalajului acestuia, precum şi orice combinaţii ale acestor semne, cu condiţia ca ele să poată servi la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice. Conform art. 6 al legii menţionate, titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată în conformitate cu prezenta lege.

Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie – certificatul de înregistrare a mărcii. Drepturile asupra mărcii pot fi dobîndite individual sau în coproprietate în indiviziune. Modul de utilizare a drepturilor în coproprietate asupra mărcii se stabileşte prin acordul încheiat între coproprietari. În caz contrar, litigiul se soluţionează de instanţa de judecată competentă. Conform art. 8 alin. (1) lit. b) al Legii nr. 38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor, în afara motivelor de refuz prevăzute la art.7, se refuză înregistrarea şi în cazul cînd marca este identică ori similară cu o marcă anterioară şi, din cauza identităţii ori similitudinii produselor şi/sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există riscul de confuzie pentru consumator, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.

În conformitate cu prevederile art. 6 quinquies B 1 al Convenţiei de la Paris din 20 martie 1883, mărcile de fabrică sau de comerţ la care se referă prezentul articol nu vor putea fi refuzate de la înregistrare sau invalidate decît în cazul cînd ele sunt de natură să aducă atingere anumitor drepturi cîştigate de terţi în ţara în care se cere protecţia. Cu referire la prevederile normelor enunţate, Colegiul consideră că prima instanţă corect a concluzionat că marca solicitată „EdelWasser” nr. IR 1084754 nu poate fi acceptată spre protecţie pe teritoriul Republicii Moldova pentru produsele revendicate din clasa 11, dat fiind că marca solicitată „EdelWasser”, reprezintă un semn verbal, care este foarte apropiat de marca opusă de examinare „EDELWEISS” nr. 20098, care, de asemenea, este verbal, fiind înregistrată anterior pe numele unei alte persoane pentru produsele din aceeaşi clasă, în special, din punct de vedere fonetic.

5 Astfel, instanţa de judecată cu certitudine a constatat riscul de confuzie pentru consumatorul mediu autohton, în deosebi, la pronunţarea acestor mărci, fiind totodată prezent şi riscul de asociere cu marca anterioară. Faptul existenţei riscului de confuzie la pronunţarea acestor mărci a fost probat inclusiv şi prin informaţia din Wikipedia, unde este arătată pronunţarea ambelor cuvinte, fiind demonstrat astfel că aceste mărci practic se pronunţă la fel. În acelaşi timp s-a constatat că şi din punct de vedere vizual sunt prezente asemănări, deoarece ambele semne sunt verbale, începutul fiind acelaşi, cu aceeaşi consoană „w” şi dublarea literei „s” din a doua parte a semnelor comparate, toate în ansamblu contribuind la apariţia evidentă a riscului privind confundarea mărcilor de către consumatori.

Prin urmare, Colegiul conchide că mărcile „EdelWasser” şi „Edelweiss” sunt similare pînă la gradul de confuzie, precum există şi riscul de asociere cu marca anterioară în produselor revendicate. Or, marca solicitată „EdelWasser” nu este competentă să deosebească aceleaşi produse de altele, marcate cu semnul „Edelweiss” fiind prezent riscul de confuzie pentru consumator, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară, ceia ce contravine prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) al Legii nr. 38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor. Sub aspectul celor relatate instanţa de recurs consideră neîntemeiate criticile formulate în recurs cu referire la faptul că marca solicitată şi cea opusă nu sunt similare pînă la gradul de confuzie, deoarece contravin constatărilor expuse şi poartă un caracter declarativ.

Ma mult, afirmaţiile invocate de către recurent în cererea de recurs au fost obiect de examinare şi în prima instanţă, fiind cercetate şi examinate pe deplin, avînd la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept material şi procedural. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, care a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat probele prezentate, aplicînd corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Fielpoint B.V. şi a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge cererea de recurs declarată de Fieldpoint B.V. 6 Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău 10 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Fieldpoint B.V. împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, intervenienţi accesorii Ţurcan Vladimir şi Ţurcan Valentin privind anularea actelor şi obligarea înregistrării mărcii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Guzun Valentina Clevadî 7