2ra-283/15 — Privind încasarea despăgubirilor de asigurare

Dosarul nr. 2ra-283/15 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani – L. Holeviţcaia Instanţa de apel: CA Chişinău - L. Popova, A. Panov, M. Moraru ÎNCHEIERE 04 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Tatiana Zavtoni – Oprea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana Zavtoni – Oprea împotriva Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule privind încasarea despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014, prin care s-a admis cererea de apel declarată de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 04 martie 2014, s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea, CONSTATĂ : La 02 octombrie 2013 Tatiana Zavtoni – Oprea a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule privind încasarea despăgubirii de asigurare. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 08 septembrie 2012 Victor Postică, conducînd automobilul de model “Toyota Picnic” cu n/î FR AI 831, a tamponat automobilul de model “Mazda 6” cu n/î K AR 554, condus de către Tatiana Zavtoni – Oprea. În ziua producerii accidentului Victor Postică nu a prezentat poliţa de 1 asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, declarînd că nu a încheiat un asemenea contract.

Tatiana Zavtoni – Oprea a menţionat că ulterior prin sentina Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 martie 2013 Victor Postică a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod Penal, ca urmare a încălcării Regulamentului circulaţiei rutiere şi provocării de către ultimul a accidentului rutier din 08 septembrie 2012, în rezultatul căruia a fost deteriorat automobilul de model “Mazda 6” cu n/î K AR 554, ce îi aparţine cu drept de proprietate. Reclamanta a susţinut că cuantumul prejudiciului material pricinuit ei de către Victor Postică a constituit suma de 52.612,53 lei, fapt confirmat prin raportul de evaluare a pagubei nr. 339/03A din 13 martie 2013. Astfel, la 01 aprilie 2013 a înaintat cerere de despăgubire către Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, solicitînd achitarea despăgubirii de asigurare.

Ulterior întocmirii de către Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule a dosarului de daune cu examinarea şi constatarea pagubelor, reieşind din considerentele că constatările privind existenţa contractului de asigurare nu au avut loc la etapa iniţială, a înstrăinat automobilul deteriorat, fără a avea certitudine că persoana vinovată nu avea încheiat contract de asigurare, în scopul protejării drepturilor şi intereselor asiguraţilor şi persoanelor terţe.

Tatiana Zavtoni – Oprea a indicat că la 12 aprilie 2013 şi la 18 aprilie 2013 de către Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule a fost expediate două notificări, în temeiul cărora pîrîtul a specificat că acesta nu dispune de temei juridic în vederea acordării în beneficiul ei a despăgubirii de asigurare din sursele Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii ca urmare a prejudiciului cauzat prin avarierea automobilului de model “Mazda 6” cu n/î K AR 554 în rezultatul accidentului rutier din 08 septembrie 2012, deoarece Victor Postică persoana vinovată de comiterea accidentului rutier în cauză, a beneficiat de acoperirea de asigurare pentru automobilul de model “Toyota Picnic” cu n/î FR AI 831, ca efect al încheierii dintre Victor Postică în calitate de asigurat şi CA “Auto – Siguranţa” SA în calitate de asigurător a contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. AS 0061876 din 31 decembrie 2011. Reclamanta consideră că este nefondat refuzul Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule de a-i acorda despăgubirii de asigurare, deoarece Victor Postică, recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier din 08 septembrie 2012, nu dispune de un careva contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto şi cu atît mai mult nu beneficiază de nici o acoperire de asigurare în temeiul unui asemenea contract de asigurare.

Tatiana Zavtoni – Oprea a solicitat încasarea din contul Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule despăgubirea de asigurare în mărime de 52.612,53 lei şi a cheltuielilor de judecată. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 martie 2014 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Tatiana Zavtoni – Oprea. S-a încasat de la Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule în beneficiul Tatianei Zavtoni – Oprea suma de 52.612,53 lei cu titlu de prejudiciu material şi taxa de stat în sumă de 1.578,37 lei. S-a încasat de la Tatiana Zavtoni – Oprea în beneficiul statului difirenţa taxei de stat în sumă de 18,37 lei (f.d. 54, 57 - 58). La 12 martie 2014 Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 04 martie 2014, cu rejudecarea cauzei, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii (f.d. 61, 71 - 72). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 s-a admis apelul declarat de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 martie 2014, s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut faptul că la data de 31 decembrie 2011 proprietarul automobilului „Toyota Picnic” cu n/î FR AI 831 Vasile Postică a încheiat contract de asigurare cu CA „Auto – Siguranţa” SA, indicînd ca utilizator al automobilului şi pe Victor Postică (f.d.

24). Astfel, instanţa de fond incorect a concluzionat că Victor Postică nu a respectat obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, întrucît accidentul rutier s- a produs la 08 septembrie 2012, iar perioada de asigurare potrivit contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 0061876 din 31 decembrie 2011 începe de la 31 decembrie 2011 pînă la 30 decembrie 2012. Prin urmare utilizatorul automobilului de model „Toyota Picnic” n/î FR AI 831 Victor Postică la momentul producerii accidentului rutier era asigurat. Respectiv cazul dat de asemenea este unul asigurat, iar speţa dată nu întruneşte condiţiile prevăzute în alin. (5) art. 20 al Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, or despăgubirea de asigurare nu poate fi solicitată Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule.

Cazul se consideră asigurat pentru autovehiculul de model „Toyoto Picnic” n/î FR AI 831 şi urmează să fie soluţionat prin prizma art. 15 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, de către compania care a asigurat utilizatorul de răspundere civilă (f.d. 101 - 106). La 11 decembrie 2014 Tatiana Zavtoni – Oprea a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014, solicitînd casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrei Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 martie 2014. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, pronunţată cu aplicarea eronată a legii materiale.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 15 octombrie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 31 3 octombrie 2014, cererea de recurs a fost depusă la 11 decembrie 2014, fiind depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Tatiana Zavtoni – Oprea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că Tatiana Zavtoni – Oprea a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîtnemeiată, pronunţată cu aplicarea eronată a legii materiale. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră 4 inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererilor de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Tatiana Zavtoni – Oprea împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către Tatiana Zavtoni – Oprea, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 5