2ra-158/15 — Anularea mărcii si repararea prejudiciului material

prima instanţă: Iu. Cotruţă dosarul nr. 2ra-158/15 (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 04 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Galina Stratulat Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Diaron Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Diaron Grup” împotriva lui Petcu (Găină) Andrei, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova, cu privire la anularea mărcii şi repararea prejudiciului material, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2014 prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă La 03 martie 2014 SRL „Diaron Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petcu (Găină) Andrei, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI), cu privire la anularea mărcii şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că începând cu august 2012, desfășoară activitatea de importare a camerelor video (video registratoarelor) pentru automobile sub denumirea „Carcam”. Denumirea dată de marcă a apărut ca urmare a combinării a două cuvinte din limba engleză: „car” – ce înseamnă automobil şi „cam” – ce înseamnă cameră de luat vederi. Susţine că utilizărea acestei mărci se demonstrează prin însăși activitatea SRL „Diaron Grup” ce constă în importarea produselor sub respectiva marcă şi folosirea ei în cadrul spoturilor publicitare referitoare la serviciile acordate de către companie. Astfel, în perioada 2012 – 2013, compania SRL „Diaron Grup” a încheiat un şir de contracte cu diverşi agenţi economici, precum SRL „Almor- Plus”, SRL „Atacama”, SRL „Orologiul”, SRL „Papaprint” şi SRL „Simpals” privind acordarea serviciilor de publicitate în vederea promovării mărcii comerciale „Carcam”.

Mai mult decît atît, menționează reclamanta că în acest context a imprimat cărţi de vizită, broşuri, flaiere, a efectuat lucrări de montare, exploatare a panourilor, a distribuit diverse produse poligrafice, precum și a utilizat servicii de publicitate sub semnul „Carcam”. Iar la 23 august 2012 a fost înregistrată şi pagina 1 web: www.carcam.md, care promovează serviciile prestate de către SRL „Diaron Grup”. Subliniază reclamanta că marca „Carcam” este bine cunoscută pe piaţa produselor propuse spre comercializare şi anume referitoare la camerele video pentru automobile, fiind deci o marcă notorie. Totodată, indică că la 25 iulie 2013 marca „Carcam” a fost înregistrată la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova după Petcu (Găină) Andrei pentru poziţia: 09, 35, 37 şi 38 conform Clasificării de la Nisa.

Îşi exprimă dezacordul cu înregistrarea respectivei mărci după pârât pentru poziţia 35 conform Clasificării de la Nisa, şi anume: „publicitate, gestiunea afacerilor comerciale, administrare comercială, lucrări de birou”, deoarece Petcu (Găină) Andrei a înregistrat marca în litigiu pe numele său cu rea-credinţă, având unica intenţie de a bloca activitatea SRL „Diaron Grup” în vederea contractării unui profit de pe urma încheierii unui acord de utilizare a mărcii. Consideră reclamanta că Petcu (Găină) Andrei a acționat contrar art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008 și Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883 (art. 6-bis), la care Republica Moldova este parte.

Sub un alt aspect, relatează că a suportat cheltuieli financiare în legătură cu prezenta cauză, în sumă totală de 6 500 lei, exteriorizate prin costul serviciilor juridice ale avocatului și mandatarului autorizat în proprietate intelectuală în cadrul tentativelor întreprinse pentru a reglementa litigiul iscat pe cale amiabilă, care însă nu s-au soldat cu succes. Cere reclamanta SRL „Diaron Grup” anularea mărcii „Carcam”, nr. depozit 031837 din 28 septembrie 2012 pentru poziția 35, înregistrată pe numele titularului Petcu (Găină) Andrei și repararea de către acesta a prejudiciului material suportat în mărime de 6 500 lei.

Pe parcursul examinării cauzei în fața primei instanțe, la 30 iunie 2014 reclamanta a depus cerere de concretizare și suplimentare a motivelor acțiunii, în care a invocat că pârâtul Petcu (Găină) Andrei cu certitudine a fost familiarizat cu faptul că denumirea „Carcam” este bine cunoscută în circuitul comercial atât pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi în afara hotarelor acesteia, dânsul fiind de fapt un intermediar care importă produsele sub această denumire comercială şi le expune spre vânzare. Indică că la înregistrarea mărcii de către pârât la AGEPI, a înaintat un dezacord în acest sens, care însă nu a fost luat în considerațiune de către autoritatea competentă.

De asemenea, reiterează că Petcu (Găină) Andrei nu deţine nici un drept anterior care i-ar permite să beneficieze de dreptul exclusiv asupra simbolului „Carcam”, nefiind producător şi nici reprezentant autorizat al vreo unei companii producătoare, precum şi dânsul nu a întreprins careva acţiuni de promovare a mărcii litigante, doar profitând de situația că aceasta este promovată destul de bine în Republica Moldova de către compania SRL „Diaron Grup”. Cu atît mai mult, subliniază reclamanta că marca „Carcam” în forma în care a fost înregistrată nu corespunde exigențelor internaționale în materie, produsele pe care le importă compania SRL „Diaron Grup” fiind marcate la fel ca și produsele pârâtului, fiind neclar în ce mod Petcu (Găină) Andrei îşi individualizează 2 producţia sa pe care o comercializează, avînd în vedere că aceasta nu poate fi deosebită de produsele dânsei.

Totodată, relatează că marca în litigiu a fost utilizată în circuitul comercial până la data depunerii de către Petcu (Găină) Andrei a cererii de înregistrare, ceea ce în temeiul art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 constituie temei de refuz în înregistrare. Concomitent, în cadrul şedinţei de judecată la Curtea de Apel Chișinău din 29 septembrie 2014, reclamanta a solicitat și compensarea de către Petcu (Găină) Andrei în beneficiul dânsei a cheltuielilor de asistenţă juridică suportate în prezenta pricină în mărime de 5 000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. S-a încasat de la SRL „Diaron Grup” în beneficiul lui Petcu (Găină) Andrei suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

La 26 noiembrie 2014, în termenul de 2 luni prevăzut de lege (art. 434 alin. (1) CPC), SRL „Diaron Grup” a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2014, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii recurate şi emiterea unei hotărîri noi de admitere a acțiunii. În motivarea recursului recurenta a invocat ilegalitatea hotărârii primei instanțe, subliniind că Curtea de Apel Chișinău a interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material şi procedural, precum și nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele importante ale pricinii, iar concluziile instanței vin în contradicţie cu ultimele. Menționează că nu s-a ţinut cont de calitatea de intermediar al intimatului Petcu (Găină) Andrei la cazul speței, care importă produse sub marca „Carcam” şi nu este producător sau persoană autorizată de către un alt agent economic care produce bunuri cu această denumire.

Mai mult decît atît, SRL „Diaron Grup” la fel ca şi intimatul importă aceste mărfuri, respectiv, nu sunt clare criteriile care stau la baza individualizării produselor. De asemenea, susţine recurenta că Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova a oferit posibilitatea unei singure persoane de a comercializa, importa şi interzice altor agenţi economici de a opera cu produsele „Carcam” pe piaţa internă, iar înregistrarea mărcii respective după Petcu (Găină) Andrei oferă ultimului posibilitatea de a înlătura concurenţii din acest segment de comerț. Subliniază că intimatul-pârât a acționat cu rea-credință, situație ce se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008 și condiționează anularea înregistrării mărcii în litigiu.

Consideră că în situația respectivă, sunt încălcate și prevederile art. 7 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 la înregistrarea mărcii comerciale, AGEPI după examinarea cererii depuse de intimatul Petcu (Găină) Andrei urma să refuze în înregistrare. Sub un alt aspect, enunță recurenta că Curtea de Apel Chișinău a omis să-și motiveze în mod suficient concluziile finale de respingere a acțiunii, precum și a apreciat în mod arbitrar probele prezente la dosar, încălcând astfel dreptul garantat al dânsei la un proces echitabil. La 10 decembrie 2014 în adresa intimaților Petcu (Găină) Andrei și Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova a fost expediată 3 copia cererii de recurs a SRL „Diaron Grup” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la acesta.

La 22 decembrie 2014 Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova a depus referință la recursul declarat, în care a invocat că înregistrarea mărcii „Carcam” a fost realizată în strictă corespundere cu prevederile Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 și Regulamentului privind procedura de depunere, examinare și înregistrare a mărcilor aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 488 din 13 august 2009. Referitor la argumentele recurentei privind oferirea unei singure persoane juridice a posibilității de a comercializa, importa și interzice altor agenți economici de a opera cu produsele „Carcam” pe piața Republicii Moldova, subliniază că careva probe în acest sens nu au fost administrate la momentul înregistrării respectivei mărci, ținând de competența instanțelor de judecată să decidă dacă drepturile obținute de Petcu (Găină) Andrei nu conduc în mod abuziv la limitarea accesului altor operatori economici.

Pe marginea argumentului SRL „Diaron Grup” privind rea-credința intimatului, remarcă că aprecierea acestuia de asemenea ține de competența instanțelor judecătorești. Intimatul Petcu (Găină) Andrei nu și-a valorificat dreptul procedural garantat și nu a depus referință în termenul stabilit pentru aceasta, prezentul recurs examinându-se astfel în lipsa referinței din partea dânsului. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și obiecțiile expuse în referința AGEPI, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Conform art. 2 din Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, marca reprezintă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice. Iar potrivit art. 5 din aceeași Lege, pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare grafică: cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, combinaţii de culori, elemente figurative, forme tridimensionale, în special forma produsului sau a ambalajului acestuia, precum şi orice combinaţii ale acestor semne, cu condiţia ca ele să poată servi la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.

Prin prisma art. 6 din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008, titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată în conformitate cu prezenta lege. Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie – certificatul de înregistrare a mărcii. 4 Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei rezultă că la 28 septembrie 2012 Găină Andrei a depus la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI) cerere cu privire la înregistrarea pe numele său a mărcii comerciale „Carcam”. La 25 februarie 2013 SRL „Diaron Grup” a înaintat dezacord (opoziție) în acest sens, care a fost respinsă de către AGEPI ca fiind neîntemeiată.

La 25 iulie 2013 Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova a înregistrat cu nr. 24344 marca „Carcam” după titularul Găină Andrei pe un termen de până la 28 septembrie 2022; tipul mărcii verbală, caractere standarde, individuală; Clasificarea de la Nisa 09, 35, 37, 38, și anume 09 – aparate și instrumente științifice, nautice, geodezice, fotografice, cinematografice, optice, de cântărire, de măsurare, de semnalizare, de control (verificare), de siguranță (salvare) și didactice, aparate și instrumente pentru conducerea, distribuirea, transformarea, acumularea, reglarea sau comanda curentului electric, aparate pentru înregistrarea, transmiterea, reproducerea sunetului sau imaginilor, suporturi de înregistrare magnetice, discuri acustice, compact-discuri, DVD-uri și alte suporturi de stocare a datelor, mecanisme pentru aparate cu preplată, case înregistratoare, mașini de calcul, echipament pentru prelucrarea informației, calculatoare, software de calculatoare, extinctoare; 35 – publicitate, gestiunea afacerilor comerciale, administrare comercială, lucrări de birou; 37 – construcții, reparații, servicii de instalații; 38 – telecomunicații (f.d.

7). Ulterior, Găină Andrei a adresat Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova cerere cu privire la modificarea informației din Registrul național al mărcilor și anume a solicitat schimbarea numelui titularului din “Găină Andrei” în „Petcu Andrei” pe motiv că a înregistrat la 20 iulie 2013 căsătoria cu Petcu Larisa și a preluat numele soției (f.d. 43). La 12 februarie 2014 AGEPI a operat modificările solicitate în Registrul național al mărcilor prin schimbarea numelui titularului în Petcu Andrei (f.d. 65). La 03 martie 2014 SRL „Diaron Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petcu (Găină) Andrei, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova, cu privire la anularea mărcii şi repararea prejudiciului material (f.d.

3-5). Se reține că în argumentarea prezentei acțiuni, recurenta-reclamantă SRL „Diaron Grup” a invocat următoarele motive de fapt și de drept: înregistrarea mărcii „Carcam” cu rea-credință, intimatul Petcu (Găină) Andrei având unica intenţie de a bloca activitatea dânsei și de a se îmbogăți fără justa cauză în vederea obținerii unui profit de pe urma contractării unui acord de utilizare a mărcii comerciale, situație contrară art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008 și art. 6-bis al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883. Ulterior, în urma concretizării temeiurilor acțiunii, recurenta a menționat că marca în litigiu a fost utilizată în circuitul comercial până la data depunerii de către Petcu (Găină) Andrei a cererii de înregistrare, ceea ce în temeiul art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 a constituit temei legal de refuz în înregistrare.

5 Iar în fața instanței de recurs, suplimentar la argumentele expuse anterior, SRL „Diaron Grup” a enunțat și încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008, la cazul prezentei spețe existând motive absolute de refuz în înregistrarea dreptului intimatului asupra mărcii „Carcam”. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că la cazul prezentei spețe lipsesc careva temeiuri legale de anulare a mărcii „Carcam”, nr. depozit 031837 din 28 septembrie 2012, înregistrată pe numele titularului Petcu (Găină) Andrei.

Prin prisma art. 6-bis al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1328 din 11 martie 1993, țările Uniunii pentru protecţia proprietăţii industriale se obligă, fie din oficiu dacă legislaţia ţării o îngăduie, fie la cererea celui interesat, să refuze sau să invalideze înregistrarea şi să interzică folosirea unei mărci de fabrică sau de comerţ care constituie o reproducere, imitaţie sau traducere putînd crea confuzie, a unei mărci pe care autoritatea competentă a ţării de înregistrare sau de folosire o va considera că este notoriu cunoscută ca fiind deja marca unei persoane admise să beneficieze de prezenta Convenţie şi ca fiind folosită pentru produse identice sau similare.

Se va proceda la fel atunci cînd partea esenţială a mărcii constituie o reproducere a unei astfel de mărci notoriu cunoscute, sau o imitaţie putînd fi confundată cu aceasta. Un termen de cel puţin 5 ani de la data înregistrării va trebui acordat pentru a se cere radierea unei astfel de mărci. Ţările Uniunii vor putea să prevadă un termen în care să fie cerută interzicerea folosirii. Nici un termen nu va fi stabilit pentru depunerea cererilor de radiere sau de interzicere a folosirii mărcilor înregistrate sau folosite cu rea- credinţă. Potrivit art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă solicitantul a acţionat cu rea- credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare. La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj. Instanța de recurs consideră că argumentul recurentei SRL „Diaron Grup” cu privire la rea-credința intimatului Petcu (Găină) Andrei la înregistrarea mărcii comerciale „Carcam”, nu este invocat decât declarativ, nefiind susținut prin nicio probă admisibilă și pertinentă contrar standardelor procedurale relevante.

6 Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. La cazul litigiului, recurenta-reclamantă enunțând rea-credința intimatului și intențiile acestuia de a bloca activitatea dânsei și de a se îmbogăți fără justa cauză în vederea obținerii unui profit de pe urma încheierii unui acord de utilizare a mărcii, nu a depus vreo probă ce ar demonstra respectivele scopuri ilegale ale lui Petcu (Găină) Andrei, precum înscrisuri ce ar elucida tentativele acestuia de a o convinge să încheie un acord vădit dezavantajos despre utilizarea mărcii sau probe ce ar releva blocarea sau cel puțin împiedicarea activității sale începând cu 25 iulie 2013, când marca litigantă a fost înregistrată pe numele lui Petcu (Găină) Andrei.

Din contra, din materialele prezente la dosar rezultă că SRL „Diaron Grup” în perioada de după 25 iulie 2013, când marca „Carcam” a fost înregistrată după intimat, a organizat acțiuni de publicitate pentru promovarea mărfurilor, încheind contracte cu diverși agenți economici cu privire la închirierea panourilor publicitare, imprimarea flaierelor și broșurilor, fapt probat prin multiple facturi fiscale (f.d. 19-29). Deși probele administrate nu relevă cu certitudine faptul promovării anume a mărcii litigante prin acțiunile de reclamă, în prezenta cerere de chemare în judecată recurenta-reclamantă menționează despre promovarea în perioada respectivă anume a produselor sub marca „Carcam”, rezultând astfel că SRL „Diaron Grup” a comercializat producția marcată cu simbolul în litigiu și după înregistrarea acestuia după titularul Petcu (Găină) Andrei, fără ca ultimul să-i creeze careva obstacole faptice sau juridice.

În respectivele circumstanțe, argumentele referitoare la rea-credința intimatului nu sunt decât declarative, nefiind susceptibile să condiționeze anularea înregistrării mărcii. Iar buna-credință a solicitantului de a înregistra marca după numele său este prezumată până la proba contrară, însă careva probe de acest fel nu au fost prezentate de către SRL „Diaron Grup” în susținerea prezentei acțiuni. Deci, instanța de recurs conchide că scopul înregistrării mărcii „Carcam” de către Petcu (Găină) Andrei a fost unul legal și anume de a comercializa mărfurile importate și a le individualiza în raport cu alte mărfuri (similare/diferite).

Pe marginea argumentului recurentei privind dreptul prioritar asupra mărcii litigante deoarece dânsa a început importarea și comercializarea producției sub acest semn mai înainte decât intimatul Petcu (Găină) Andrei, situație care în temeiul art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008, ar constitui motiv de refuz în înregistrare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie de asemenea îl apreciază ca fiind neîntemeiat, invocat în exclusivitate pentru a justifica într-un oarecare mod prezenta acțiune.

Potrivit art. 8 alin. (4) lit. a) (“motive relative de refuz”) din Legea enunțată supra, o marcă este refuzată la înregistrare şi în cazul cînd drepturile, decurgînd dintr-un semn folosit în circuitul comercial, au fost dobîndite pînă la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, pînă la data priorităţii 7 invocate în sprijinul cererii, în cazul în care acest semn conferă proprietarului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare. Materialele cauzei atestă că intimatul Petcu (Găină) Andrei, după care a fost înregistrată marca litigantă, este administratorul SRL “Telemagazin”, adresa juridică or.

Ungheni, str. I. Creangă nr. 15 ap. 72, al cărei obiect principal de activitate este comerțul cu amănuntul prin corespondență, în magazine nespecializate, intermedieri pentru vânzarea unui sortiment larg de mărfuri, întreținerea și repararea mașinilor de birou și a tehnicii de calcul, reparații de articole și aparate electrice de uz casnic (f.d. 55). SRL “Telemagazin” este autorizată să desfășoare comerț cu amănuntul în raza mun. Chișinău în mai multe puncte comerciale (f.d. 56-58, 90-92). SRL “Telemagazin” a importat pe teritoriul Republicii Moldova în special din China receptoare de radionavigație GPS, inclusiv de marcă „Carcam” și „Easy4drive” începând cu 27 martie 2012 (f.d.

63-64, 59), având în acest sens actul de expertiză tehnică pentru autorizarea importului produselor de comunicații electronice și autorizația de import eliberate la 26 martie 2012 de către ÎS “Centrul Național pentru Frecvențe Radio” de pe lângă Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova în privința produselor registrator video pentru automobile (de diferite tipuri), cameră cu registrator (f.d. 61, 62). Astfel, intimatul-pârât a demonstrat prin probe admisibile și pertinente faptul că anterior solicitării de a înregistra marca după numele său, a importat produse de acest gen în Republica Moldova, respectând exigențele de rigoare pe acest teren. La rândul său, recurenta-reclamantă SRL „Diaron Grup” contrar standardelor de procedură în vigoare, a omis să prezinte careva probe care ar demonstra dreptul preferențial al dânsei asupra mărcii litigante.

Or, potrivit art. 122 alin. (1) CPC, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. În susținerea acțiunii, SRL „Diaron Grup” a prezentat doar facturi fiscale, extras web și imprimări foto, din conținutul cărora nu rezultă că mărfurile sub marca comercială „Carcam” ar fi fost puse în vânzare și realizate de recurentă anterior depunerii la AGEPI de către Petcu (Găină) Andrei a cererii cu privire la înregistrare, 28 septembrie 2012, deoarece facturile se referă la perioada de după 27 noiembrie 2012 (f.d. 10-12, 14-18), alături de extrasul web și imprimările foto (f.d. 84-89) nerelevând cu certitudine obiectul în privința căruia au fost organizate respectivele acțiuni publicitare – produsele sub marca „Carcam” sau alte categorii de mărfuri.

Unicele probe care datează anterior datei înaintării de către Petcu (Găină) Andrei a cererii cu privire la înregistrare – copia contractului de cesiune totală a drepturilor patrimoniale asupra domenului web “carcam.md” încheiat la 27 august 2012 între Eftodi Vladimir, în calitate de cedent, și SRL „Diaron Grup”, în calitate de cesionar (f.d. 8), nu relevă categoria de informație plasată pe respectiva pagină web și anume dacă ea s-a referit la producția de video registratoare și alte dispozitive pentru automobile sub marca comercială „Carcam”. Detaliile despre producția promovată (informația printată, tipul și marca produsului) nu sunt 8 conținute nici în factura nr. HC 0552923 referitoare la achiziționarea de pliante (stikere) de la SRL “Atacama” la 21 ianuarie 2013 (f.d.

13). Mai mult decât atât, instanța de recurs nu poate admite ca probă convingătoare contractul enunțat supra de cesiune totală a drepturilor patrimoniale asupra domenului web “carcam.md” deoarece din înscrisurile prezentate chiar de recurentă, rezultă că la 23 august 2012 Eftodi Vladimir a încheiat cu ÎS “MoldData” contract de prestare a serviciilor de înregistrare și menținere a domenelor în zona MD (f.d. 32), iar după transmiterea la 27 august 2012 către SRL „Diaron Grup” a drepturilor asupra domenului web “carcam.md”, cedentul a continuat să achite în beneficiul ÎS “MoldData” plata pentru întreținerea acestui domen electronic, precum la 03 aprilie 2013 (f.d.

34). În asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că recurenta- reclamantă SRL „Diaron Grup” nu a prezentat un suport probatoriu convingător și pertinent (precum declarații vamale de import, invoce-uri comerciale de achiziție, acte eliberate de autorități relevante în vederea importării producției sub simbolul „Carcam”) ce ar demonstra că dânsa anterior datei de 28 septembrie 2012, când intimatul Petcu (Găină) Andrei a înaintat către AGEPI cererea de înregistrare a mărcii comerciale „Carcam”, ar fi dobândit careva drepturi asupra acestei mărci, ce i-ar da prioritate în înregistrare și ar servi motiv legal de refuz în înregistrarea mărcii litigante după intimat în temeiul art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008. Cât despre argumentul recurentei privind nerespectarea prevederilor Legii privind protecția mărcilor ce reglementează motivele absolute de refuz în înregistrare, instanța de recurs consideră că acesta este abuziv și urmează a fi respins.

Conform art. 7 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din Legea enunțată, se refuză înregistrarea semnelor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5; mărcilor care sînt lipsite de caracter distinctiv; mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii ce pot servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul fabricării produsului sau prestării serviciului, alte caracteristici ale acestora; mărcilor constituite exclusiv din semne ori din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante. Materialele prezente la dosar nu relevă că simbolul litigant „Carcam” ar reprezenta o marcă notoriu cunoscută, semnele căreia ar fi devenit uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante, ceea ce ar condiționa imposibilitatea și ilegalitatea înregistrării ei după un singur titular rezident/nerezident.

Conform extrasului din baza de date on-line a sistemului internațional al mărcilor comerciale „Romarin” anexat la materialele dosarului (f.d. 73), la situația din 05 mai 2014 marca comercială „Carcam” a fost înregistrată în Rusia la 09 ianuarie 2013 cu nr. 1150989 după SRL “AV 808” (St. Petersburg), resortisantă a Rusiei, Clasificarea de la Nisa poziția “09”. Aceeași informație rezultă în urma 9 consultării respectivei baze la momentul examinării cauzei în ordine de recurs (http://www.wipo.int/romarin/detail.do?ID=0). Astfel, în cel puțin un stat al lumii marca respectivă de asemenea a fost înregistrată, nefiind catalogate careva motive de respingere a cererii de înregistrare legate de caracterul notoriu al semnului „Carcam”.

Materialele prezentei pricini nu conțin nici o probă ce ar releva că marca în litigiu este abitual utilizată în practici comerciale internaționale, fiind cunoscută pe larg, și nici că aceasta este lipsită de caracter distinctiv sau reprezintă de fapt o noțiune generică aplicată multiplelor produse similare, conținând semne ori din indicaţii folosite în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea etc. Recurenta-reclamantă nu a probat nici afirmația că marca „Carcam” înregistrată după Petcu (Găină) Andrei nu ar putea servi la deosebirea produselor dânsului de produsele altor persoane fizice sau juridice, creând de fapt o coliziune între mărfuri. Or, lipsesc probe că marca în litigiu s-ar răsfrânge asupra tuturor video registratoarelor pentru autoturisme expuse spre vânzare în Republica Moldova.

Totodată, SRL „Diaron Grup” nu a demonstrat că marca „Carcam” ar reprezenta o denumire de origine (“brand”) a mărfurilor de înregistrare video pentru automobile, dată de compania producătoare a dispozitivelor respective. Iar pe terenul argumentului că Petcu (Găină) Andrei este de fapt doar un reprezentat-intermediar al producătorului obiectelor sub respectiva denumire, care importă şi expune spre vânzare video registratoare, se evidențiază că în susținerea acestuia nu a fost prezentat vreun contract de agenție sau de reprezentare încheiat de ultimul cu vreun producător nerezident.

Dar și admițând faptul că intimatul Petcu (Găină) Andrei ar dezvolta activitate de intermediere sau reprezentare comercială pe piața Republicii Moldova, prin prisma art. 6-septies al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883 enunțată supra, doar titularul mărcii dintr-o altă țară a Uniunii pentru protecţia proprietăţii industriale beneficiază de dreptul să se opună înregistrării cerute de reprezentantul sau agentul său ori să reclame radierea înregistrării deja efectuate, și doar în cazul în care nu a autorizat folosirea mărcii de agent/reprezentant. La cazul prezentei spețe însă SRL „Diaron Grup” nu este titular resortisant străin ce ar fi înregistrat anterior drepturile de proprietate industrială asupra mărcii „Carcam” în una din alte 175 state-părți la respectiva Convenție.

Iar referitor la argumentul recurentei precum că Petcu (Găină) Andrei nu este producător al registratoarelor video sub marca „Carcam”, ceea ce servește temei de anulare a înregistrării mărcii după dânsul, instanța de recurs evidențiază că nici legislația națională și nici normele internaționale în materia proprietății industriale nu impun condiția desfășurării activității de producere pentru a înainta o cerere în vederea înregistrării drepturilor preferențiale asupra unei mărci comerciale.

În lumina considerațiunilor relevate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Curtea de 10 Apel Chişinău în mod legitim și corect a respins acțiunea SRL „Diaron Grup” ca fiind neîntemeiată, stabilind că marca „Carcam” a fost înregistrată la 25 iulie 2013 de către AGEPI după titularul Petcu (Găină) Andrei cu respectarea prevederilor legale imperative, la cazul din speță lipsind careva temeiuri de refuz în înregistrare (absolute/relative) și de anulare a înregistrării mărcii, precum și nefiind probată rea-credința intimatului. De asemenea, este corectă şi respingerea de către instanţa de fond a pretenţiei SRL „Diaron Grup” cu privire la repararea prejudiciului material exteriorizat prin costul serviciilor juridice ale avocatului și mandatarului autorizat în proprietate intelectuală în cadrul tentativelor întreprinse pentru a reglementa litigiul iscat pe cale amiabilă.

Or, repararea prejudiciului material, în prezentul litigiul, constituie o pretenţie subsecventă acțiunii de bază cu privire la anularea înregistrării mărcii, la caz însă nefiind constatate careva temeiuri în anulare. Mai mult decât atât, recurenta a omis să prezinte în susținerea pretenției cu privire la repararea prejudiciului material careva probe ce ar demonstra suportarea unor cheltuieli reale în legătură cu soluționarea extrajudiciară a pricinii. Materialele cauzei conțin doar copia unui contract de prestare a serviciilor juridice nr. 12L/13 din 02 ianuarie 2013 (2014) încheiat între SRL „Diaron Grup” în calitate de beneficiar și SRL „Opiconsulting Grup” în calitate de prestator cu privire la consultarea și reprezentarea în legătură cu apărarea drepturilor asupra mărcii comerciale „Carcam” în schimbul sumei de 13 000 lei (f.d.

36-39), nefiind anexate dispoziţii, facturi sau ordine de plată ce ar atesta satisfacerea criteriului realităţii cheltuielilor pe acest teren. Pe marginea altor argumente ale recursului declarat, instanța de recurs conchide că acestea nu pot fi reținute ca relevante deoarece nu atestă interpretarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural de către Curtea de Apel Chișinău, precum și sunt similare cu cele invocate anterior, asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat deja în modul corespunzător. Ținând cont de faptul că hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2014 în partea respingerii acțiunii SRL „Diaron Grup” este corectă și legală fiind susceptibilă menținerii, aceasta urmează a fi menținută și în partea compensării din contul recurentei-reclamante în beneficiul lui Petcu (Găină) Andrei a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 lei.

În acest context se evidențiază că recurenta SRL „Diaron Grup” nu invocă careva argumente în privința caracterului nerezonabil și excesiv al cuantumului cheltuielilor de judecată încasate, contestând hotărârea primei instanțe la general pe marginea fondului. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea recurată este întemeiată și legală, iar motivele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate și abuzive, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SRL „Diaron Grup” şi a menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2014. 11 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Diaron Grup”.

Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Diaron Grup” împotriva lui Petcu (Găină) Andrei, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova, cu privire la anularea mărcii şi repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă 12