2ra-231/15 — Încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale

prima instanță: L. Pruteanu, dosarul nr. 2ra-231/15 instanța de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi, ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 104, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 104 împotriva Valentinei Railean şi Alexandru Railean cu privire la încasarea sumei și cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Valentina Railean şi Alexandru Railean, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 10 iulie 2013 și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv și ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 12 decembrie 2012, CCL nr. 104 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Railean și Alexandru Railean cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că Railean Valentina și Railean Alexandru contrar prevederilor Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002 și contrar prevederilor art. 58, art. 59, art. 60 din Codul cu privire la locuințe, nu au achitat plățile corespunzătoare în volum deplin, respectiv, ultimii au acumulat față de cooperativă, la situația de la 31 decembrie 2012, o datorie în mărime de 3 482,58 lei. Susține că toate încercările de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară nu s- au soldat cu succes, pârâții neglijînd în mod conștiincios scrisorile înaintate şi achitarea benevolă a datoriei acumulate.

Solicită încasarea de la Railean Valentina și Railean Alexandru în beneficiul CCL nr. 104, datoria în sumă de 3 482.58 lei şi cheltuielile de judecată. La 16 mai 2013, CCL nr. 104 a depus cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva Valentinei Railean și Railean Alexandru cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat suplimentar că achitările de facto a plăților comunale au fost efectuate de către Valentina Railean şi Alexandru Railean nu în baza bonurilor de plată eliberate de cooperativă, ci în baza unor bonuri de plată falsificate, iar acestea din urmă, fiind întocmite în mod abuziv de către pârâți cu indicarea unor sume care nu corespundeau celor care real urmau a fi achitate, respectiv, bonurile de plată pentru perioada anilor 2008-2012, care au fost anexate la materialele pricinii, au fost întocmite de sinestătător de către pârâți.

Susține că administrația cooperativei a încercat să corecteze eroarea comisă şi în acest sens s-a adresat la 14 mai 2012, cu scrisoare către Direcția „Poşta Moldovei”, solicitând darea indicațiilor în adresa oficiului poștal nr. 2069, conform cărora colaboratorii acestui oficiu poștal să primească spre plată doar bonurile de plată de model aprobat de cooperativă, însă, măsurile întreprinse nu au avut efectul scontat, odată ce pârâții au început să efectueze achitările în baza bonurilor falsificate la filialele BC „Banca de Economii” SA, iar supravegherea tuturor filialelor este imposibilă. Indică că bonurile de plată pentru perioada anilor 2006 - 2007 nu au fost păstrate de fosta administrație a cooperativei, din motiv că a expirat termenul lor de păstrare în conformitate cu cerințele legislației, iar păstrarea bonurilor de plată achitate de locatarii a trei blocuri locative ce se află în gestiunea cooperativei pentru perioadele de 6-7 ani în urmă este dificilă.

Din acest considerent cu referire la anii 2006-2007 a fost întocmit un tabel nominal cu datoriile fiecărui locatar, care a fost transmis de la fosta administrație la actuala administrație a cooperativei. La fel, invocă că datoria pârâților nu se confirmă doar prin tabelul menționat, deoarece, la prezenta cerere au fost anexate copiile bonurilor de plată solicitate de la locatarii apartamentului 16, situat în mun. Chișinău, str. Calea Ieşilor 51/4, care se află sub apartamentul în care locuiesc pârâții şi ambele apartamente au aceiași suprafață şi același număr de locatari.

Sumele înaintate spre achitare pârâților sunt aproape identice cu sumele înaintate spere plată locatarilor apartamentului nr. 16. Relevă că deoarece bonurile de plată în baza cărora pârâții au efectuat plățile nu pot fi luate în considerație la determinarea datoriei reale a acestora față de cooperativă, din motivul falsificării acestora şi nu corespund sumelor ce urmau a fi achitate în realitate, în opinia reclamantului nu există nici temei de aplicare a termenului de prescripție extinctivă de 3 ani. Solicită încasarea de la Valentina Railean și Alexandru Railean în beneficiul CCL nr. 104 datoria în mărime de 3 482,58 lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 10 iulie 2013, acțiunea a fost admisă şi încasat în mod solidar de Railean Valentina și Railean Alexandru în beneficiul CCL nr. 104, datoria în mărime de 3 482,58 și cheltuielile de judecată în mărime de 270 lei, iar în total suma de 3 752,58. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Railean Valentina și Railean Alexandru, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind dispusă cu omiterea termenului de prescripţie şi ca fiind neîntemeiată. Totodată s-a încasat din contul CCL nr. 104 în beneficiul Valentinei Railean şi Railean Alexandru cheltuielile de judecată în mărime de 4 762,50 lei.

În motivarea deciziei, instanța a invocat prevederile art. 267 alin.(1), art. 272 alin.(1), (9) din Cod civil, care reglementează prescripția extinctivă și care indică că termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Când este vorba de prestații succesive, prescripția la acțiune începe să curgă la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestați.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a conchis că CCL nr. 104 a omis nejustificat termenul de prescripție pentru prestațiile executate mai mult de 3 ani în urmă, deoarece, acțiunea a fost depusă de către CCL nr. 104 la 12 februarie 2013, iar pretențiile cooperativei cu privire la încasarea pretinsei datorii pentru perioada cuprinsă între 01 ianuarie 2006 şi 12 februarie 2010 este prescrisă de drept în temeiul art. 267 alin.(1) şi art. 272 alin. (2), (9) din Cod civil. Totodată, instanța de apel a mai reţinut că deoarece actuala administrație a CCL nr. 104 nu posedă totalitatea documentelor necesare care ar confirma plata serviciilor percepută de administrația anterioară, iar înscrisurile care cuprind calculele pretinsei restanțe, provin de la o singură parte interesată, în speță CCL nr. 104, fără de a fi în coraport cu alte probe, nu poate constitui o dovadă concludentă a existenței restanței în cuantumul solicitat.

La 08 decembrie 2014, CCL nr.104 a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea acţiunii a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, li aprecierea arbitrară a probelor din dosar. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat şi-a întemeiat concluziile pe Raportul de expertiză contabilă nr. 1448 din 21 ianuarie 2014, deoarece, concluziile conținute în acest raport urmează a fi apreciate critic, cu atât mai mult că instanța de apel nu i-a oferit posibilitatea de a face cunoștință în detaliu cu raportul menționat, inclusiv, şi de a se expune în formă scrisă asupra concluziilor acestuia.

Menționează că prin Raportul de expertiză contabilă nr. 1448 din 21 ianuarie 2014, expertul nu a răspuns exact la întrebările formulate de cooperativă, iar răspunsurile date fiind denaturate și bazate pe alte concluzii eronate a expertului. Susține că existența probelor datoriei intimaților față de cooperativă a fost confirmată în cadrul examinării pricinii în prima instanță printr-un șir de probe şi anume calculele extrase din registrele contabile, bonurile de plată pentru apartamentul 16, situat în mun. Chișinău, str. Calea Ieşilor, 51/4, iar la materiale pricinii au fost anexate listele locatarilor debitori la serviciile locativ comunale cu indicarea datoriei fiecăruia, întocmite de fosta administrație a cooperativei în perioada anului 2011, inclusiv și o listă a debitorilor prezentată la SA „Termocom”, fapt ce confirmă cu certitudine că intimații aveau în perioada respectivă datorii față de cooperativă.

Consideră că la caz urma a fi reţinut faptul că achitările plăților comunale au fost efectuate de către intimați în baza unor bonuri de plată fabricate de sinestătător și întocmite în mod abuziv de către de intimați, fiind indicate sume care nu corespundeau celor care real urmau a fi achitate, cu atât mai mult că la examinarea pricinii în prima instanță intimații nu au negat faptul că au efectuat la moment achitările în baza unor bonuri care le-au întocmit individual. Iar, intimații cu toate că pretind că nu au datorii, nu au prezentat în acest sens bonurile de plată pentru anii 2006 și 2007, prin care se va confirma că ultimii au achitat pentru serviciile locativ-comunale în volum deplin.

Apreciază drept eronată şi menţiunea instanţei de apel precum că acțiunea înaintată de cooperativă este tardivă, deoarece, potrivit prevederilor art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul civil și ţinînd cont de faptul că bonurile de plată în baza cărora intimații au efectuat plățile nu pot fi luate în considerație la determinarea datoriei reale ale acestora față de cooperativă și nici nu corespund sumelor ce urmau a fi plătite în realitate, considerînd că nu există temeiuri de aplicare a termenul general de prescripție extinctivă de 3ani. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CCL nr. 104 este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.104 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.104 asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerente menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.104 ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.104 se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva