- Dosarul nr.
- 2ra-187/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 29 ianuarie 2015
- Părțile
- David Iraida vs Ţaralunga Gheorghe
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-187/15 — Încasarea prejudiciului material şi moral
prima instanță: Gh. Grib, dosarul nr. 2ra-187/15 instanța de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz,
ÎNCHEIE RE
29 ianuarie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ţaralunga Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare a Iraidei David împotriva lui Ţaralunga Gheorghe cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 august 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ţaralunga Gheorghe, casată hotărârea Judecătoriei Ocnița din 05 iunie 2014, în partea încasării prejudiciului material și moral și micșorării cuantumului cheltuielilor pentru asistența juridică, în rest hotărârea a fost menținută, c o n s t a t ă: La 24 aprilie 2014, David Iraida a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ţaralunga Gheorghe cu privire la încasarea prejudiciului moral şi material.
În motivarea acţiunii a indicat că prin sentința Judecătoriei Ocnița din 24 ianuarie 2014, Ţaralunga Gheorghe a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) din Cod penal, fiindu-i numită pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 1 (unu) an, iar executarea pedepsei cu închisoarea aplicată pârâtului a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani. Susține că după cum a fost stabilit în cadrul urmăririi penale, la 19 iunie 2013, Ţaralunga Gheorghe, a urcat-o pe dânsa cu forța în automobilul lui personal și a dus-o la marginea pădurii, după care a bătut-o, cauzându-i leziuni corporale. Indică că în urma leziunilor corporale aplicate, starea sănătății sale s-a înrăutățit, ca urmare, fiind internată în spital, iar din cauza că nu deținea polița de asigurarea, pentru zilele aflate în staționar a achitat suma de 1 858 lei, iar pentru medicamente, potrivit bonurilor de plată, suma de 1 676 lei.
Susține că tot atunci i-a fost distrus aparatul fotografic de model „Sony” în sumă de 1800, telefonul mobil de model „Samsung” în sumă de 1 500 lei, inclusiv și hainele sale au fost deteriorate, fiind estimate în suma de 1 000 lei. Afirmă că în urma infracțiunii săvârșite de către pârât, dânsa a fost prejudiciată şi moral, ce s-a manifestat prin suferințe fizice, pe care î-l estimează în suma de 10 000 lei. Solicită încasarea de la Ţaralunga Gheorghe în beneficiul său a sumei de 7 834 cu titlu de prejudiciu material, suma de 10 000 cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de judecată în mărime de 1 500 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Ocniţa din 27 mai 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasata de la Ţaralungă Gheorghe în beneficiul Iraidei David prejudiciul material cauzat în urma infracțiunii în mărime de 4 726 lei, prejudiciul moral în mărime de 7 000 şi cheltuielile de judecată în mărime de 1 500 lei, în total suma de 13 226 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 august 2014, a fost admis apelul declarat de către Ţaralunga Gheorghe, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care au fost respinse pretențiile Iraidei David privind încasarea prejudiciului material pentru deteriorarea telefonului mobil în sumă de 1500 lei și micșorat cuantumul cheltuielilor pentru asistență juridică de la 1 500 la 1 000 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menținută.
În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 1398 alin.(1), art. 1422 alin.(1) și 1423 alin.(1), care reglementează aspecte ce ţin de răspunderea delictuală, respectiv răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoană prin fapte ce atentează la drepturile personal nepatrimoniale a altei persoane, reparaţia prejudiciului moral şi mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral și care indică că mărime compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanțele de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, şi de măsura în care această compensarea poate aduce satisfacție persoanei vătămate.
Caracterul și gravitatea circumstanțelor în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statuatul social al persoanei vătămate. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate ceea ce priveşte prejudiciul moral și material apărut în urma cursului de tratament necesar urmat, deoarece, costul acestuia a fost probat prin bonurile din 23 iulie 2013 (f.d. 18), totodată, constatînd că la determinarea prejudiciului material, prima instanţă incorect a ajuns la concluzia de a încasa prejudiciul material în suma de 1 500 lei cu titlu de valoare a telefonului deteriorat, deoarece, în acest sens nu au fost prezentat probe concludente și pertinente care ar demonstra existența și deteriorarea telefonului mobil, iar din tabliţa foto din dosarul penal, rezultă cu certitudine că pe imagine nu este o cartelă de telefon, ci un stic de la apar at fotografic.
La 27 noiembrie 2014, Ţaralunga Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de micșorarea cuantumului prejudiciului moral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, şi cu aprecierea arbitrară a probelor. Susține că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor eronat au admis cerința intimatei în partea încasării prejudiciului material, deoarece, ultima nu a confirmat prin probe pertinente și veridice prejudiciul material, iar bonurile de plată care au fost anexate la materialele pricinii, nu coincid tratamentului indicat de către medic, astfel, rezultă că aceste bonuri au fost adunate de către intimată de la farmacii, fără de a avea vre-o legătură cauzală cu starea ei de sănătate.
Invocă că potrivit certificatului Spitalului raional Ocnița, costul unei zile de tratament în secția de terapie staționar este mai mică decât cea solicitată de către intimată, respectiv, instanțele inferioare eronat au concluzionat în sensul admiterii prejudiciului material apărut în urma cursului de tratament necesar urmat. Apreciază ca incorecte şi concluziile instanţelor în partea încasării prejudiciului moral, deoarece, suferințele morale a intimatei au fost despăgubite de către el, prin transmiterea în acest sens sumei de 4 000 lei, iar ultima i-a comunicat că nu mai are careva pretenție de ordin material sau moral, fapt confirmat prin declarațiile martorului Malic Artur, care a invocat că în luna mai 2014, erau împreună când dânsul i-a transmis intimatei aceste mijloace bănești.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ţaralunga Gheorghe este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ţaralunga Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv NUMAI asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ţaralunga Gheorghe asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ţaralunga Gheorghe ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Ţaralunga Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva