3ra-95/15 — Constatarea încălcării dreptului la acces la informaţie, obligarea furnizării informaţiei şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanță: A. Andronic, dosarul nr. 3ra-95/15 instanța de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Motricală Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare a lui Motricală Mihail împotriva Penitenciarului nr. 29/13 mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului la accesul liber la informație, obligarea furnizării informației și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Penitenciarul nr. 29/13 mun.

Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 martie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 31 decembrie 2013, Motricală Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Penitenciarului nr. 29/13 mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului la accesul liber la informație, obligarea furnizării informației şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că pe rolul instanțelor judecătorești se află spre examinare cauza civilă nr. 2-2539/13 pornită la cererea sa împotriva Penitenciarului nr. 29/13 mun. Chișinău cu privire la condițiile de detenție și contaminarea unei boli infecțioase pentru sănătate.

Susține că la 03 decembrie 2013, s-a adresat către administrația Penitenciarului nr. 13 Chișinău cu cerere nr. M-2274/13, prin care a solicitat prezentarea informației privind perioada aflării lui în penitenciar și anume data, luna și anul sosirii şi data, luna şi anul plecării din penitenciar. Prin răspunsul nr.5/M-2274/13 din 16 decembrie 2013, pârâtul i-a comunicat că potrivit art. 201 alin. (3) din Codul de Executare, condamnatul la pedeapsa închisorii și apărătorul acestuia au acces, în prezenta persoanei anume desemnate de șeful penitenciarului, la dosarul personal. Menționează reclamantul că a solicitat să-i fie comunicat termenul aflării lui în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, ci nu informația privit metodele de a lua cunoștință cu materialele dosarului personal, iar informația prezentată de către pârât nu corespunde cerințelor înaintate în cererea sa.

Consideră că prin neprezentarea informației solicitate, pârâtul i-a încălcat dreptul de a prezenta probe în cauza civilă intentată împotriva Penitenciarului 13 mun. Chișinău privind condițiile de detenție și contaminarea bolii infecțioasă pentru sănătate, deoarece, astfel dânsul a fost în imposibilitate de a prezenta probe și de a-și menține poziția. La fel, indică că pârâtul nu a ținut cont de prevederile Legii nr. 982 din 11 mai 2000, cu privire la accesul la informație și de practica judiciară și anume cauza Ipatii Nichita împotriva CPR Criuleni privind constatarea încălcării dreptului de acces la informație, unde prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 02 februarie 2009, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2009, a fost admisă acțiunea depusă de Ipatii Nichita împotriva CPR Criuleni privind constatarea încălcării dreptului de acces la informație și încasat prejudiciul moral în suma de 1000 lei.

Solicită obligarea Penitenciarului nr. 29/13 mun. Chișinău să-i furnizeze informația solicitată prin cererea nr. 2274/13 din 03 decembrie 2013 și încasarea din contul Penitenciarului nr. 29/13 mun. Chișinău în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 martie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligat Penitenciarul nr. 29/13 mun. Chișinău să furnizeze lui Motricală Mihail informația la petiția nr. M-2274 din 03 decembrie 2013, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Penitenciarul nr. 29/13 mun. Chișinău, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea deciziei, instanța a reținut că prin cererea nr. 2274/13 din 03 decembrie 2013 (f.d. 4), Motricală Mihail a solicitat informația despre perioada detenției sale în penitenciar și despre perioada în care acesta urmează să-și ispășească pedeapsa penală, iar cererea respectivă a fost examinată de către Penitenciarul nr. 29/13 mun. Chișinău, care prin scrisoarea nr. 5/M-22-74/13 din 16 decembrie 2013(f.d.5) l-a informat pe Motricală Mihail că este în drept în conformitate cu prevederile art. 201 alin.(1) din Codul de executare să i-a cunoștință cu dosarul personal în care se conține toată informația solicitată, respectiv, reclamantului nu i-a fost îngrădit accesul la informație referitoare la perioada în care acesta urmează să-și ispășească pedeapsa penală.

La 24 noiembrie 2014, Motricală Mihail a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și restituirea pricinii spre rejudecare în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că conform prevederilor cu art. 23 alin.(1) a Legii nr. 982 din 11 mai 2000, cu privire la accesul la informație, în cazul în care persoana care consideră că drepturile sau interesele legitime în ceia ce privește accesul la informație i-au fost lezate, precum și în cazul în care nu este satisfăcută de soluția dată de către conducerea furnizorului de informații sau de către organul ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acțiunile sau inacțiunile furnizorului de informații direct în instanța de contencios administrativ.

Prin urmare, consideră că deși, personal nu a solicitat de la Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău să-şi facă cunoștință cu materialele dosarului personal, are dreptul de acces la informația privind perioada detenției sale în penitenciar și perioada în care urmează să-și ispășească pedeapsa penală. Menționează că instanța de apel, intenționat nu l-a asigurat cu o copie a cererii de apel depusă de către Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău și mai mult decât atât cunoscând că dânsul se află în detenție, la data de 07 octombrie 2014 a examinat cauza în lipsa sa, fără a întreprinde careva măsuri pentru al escorta în ședința de judecată, ori, într-un caz similar instanța de recurs a admis cererea de recurs și a restituit pricina spre rejudecare în instanța de apel pentru a fi examina cauza cu participarea sa.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Motricală Mihail este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Motricală Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. De altfel, nici referirea recurentului precum că a avut loc încălcarea dreptului la un proces echitabil de către instanţa de apel, prin neacordarea posibilităţii de a participa personal la examinarea apelului şi prin dispunerea examinării apelului în absenţa lui nu constituie temei de a considera recursul admisibil, dat fiind faptul că Mihail Motricală este deţinut în Penitenciarul nr. 13 din mun.

Chişinău, astfel dreptul lui de a se deplasa în afara penitenciarului este limitat prin lege, prin urmare însăşi faptul neescortării lui în şedinţă nu poate fi privit drept o încălcare a dreptului la un proces echitabil, or articolul 6 al Convenţiei nu garantează dreptul la prezenţă la şedinţă în procedură civilă a instanţei de judecată, ci consacră dreptul general al egalităţii armelor în raport cu partea adversă, fapt care a fost respectat la caz.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs consideră că în situaţia dată, instanţa de apel a reieşit din particularităţile procedurii în cauză şi modul în care interesele părţilor au fost expuse şi protejate în faţa instanţei, ţinând cont în special de chestiunile care urmau să fie soluţionate şi de importanţa acestora, cât şi de faptul că acţiunea în cauză nu este una complicată, reclamantul redând în mod explicit cerinţele sale, indicând atât în cererea de chemare în judecată cât şi în explicaţiile sale privitor la demersul intimatului privind încetarea procesului, circumstanţele şi motivele acţiunii, anexând totodată şi probe materiale în susţinerea poziţiei sale. În contextul dat, instanţa de recurs reţine şi faptul că recurentul nu a demonstrat că prezenţa sa la şedinţa de judecată era indispensabilă derulării corecte a procesului.

Cu atît mai mult că Motricală Mihail, a participat la examinarea cauzei în prima instanţa unde şi-a expus poziţia într-o măsură suficientă în raport cu pretenţiile înaintate. În acelaşi timp, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine şi faptul că deşi, recurentul Motricală Mihail se află în detenţie, unde ispăşeşte pedeapsa penală, însă instanţa de apel l-a informat despre locul, data şi ora examinării pricinii, iar ultimul la rîndul său nu a fost, lipsit de dreptul de a delega un avocat sau să solicite acordarea asistenţei juridice garantate de stat pentru a-i prezenta interesele în instanţa de judecată, cu toate acestea, ultimul, însă nu s-a folosit de acest drept.

Totodată, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră eronată practica judiciară invocată de recurent, şi anume decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 2ra-1660/10 din 07 octombrie 2010, deoarece orice informaţie relevantă din practica judiciară a Curţii Supreme de Justiţie pentru fiecare categorie de litigii este sistematizată şi generalizată în hotărîrile Curţii Supreme de justiţie cu caracter explicativ. Or, potrivit art. 17 CPC, pentru aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei, Curtea Supremă de Justiţie generalizează, din oficiu, practica examinării de către instanţele judecătoreşti a unor anumite categorii de pricini, adoptă şi dă publicităţii hotărîri explicative privind aplicarea corectă a normelor de drept şi soluţionarea justă a pricinilor civile.

Cu toate acestea, Hotărîrea explicativă a Plenului Curţii Supreme de Justiţie, dar şi practica judiciară, de jure, nu este izvor al dreptului să stabilească anumite reguli obligatorii pentru instanţa judecătorească în vederea aplicării unei anumite categorii de pricini similare, ci sunt cu caracter de recomandare. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Motricală Mihail asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Motricală Mihail ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Motricală Mihail se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva