3ra-117/15 — Obligarea la achitarea compensaţiei băneşti pentru spaţiu locativ

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-117/15 Judecător: V. Orîndaş Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: L. Popva, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Cucoş Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cucoş Valentin împotriva Ministerului Apărării RM privind obligarea Ministerului Apărării să achite compensaţia bănească pentru procurarea sau construcția spaţiului locativ, conform prețului mediu de piaţă, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 martie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 14 decembrie 2012, Cucoş Valentin s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind obligarea Ministerului Apărării să-1 asigure cu spaţiu locativ - apartament cu o odaie.

În motivarea cerinţelor sale reclamantul a invocat faptul că a îndeplinit serviciul militar prin contract în Armata Naţională a Republicii Moldova din mai 1979, iar prin contractual de îndeplinire a serviciului militar, s-a obligat ca în perioada satisfacerii serviciului militar prin contract până la expirarea contractului, să îndeplinească cinstit şi conştiincios, prevederile jurămîntului şi ale regulamentelor militare, ordinelor şi dispoziţiilor comandanţilor (şefilor), iar în anul 2001 a depus raport pe linie de comandă în care a fost luat la evidenţă de a fi asigurat cu apartament din contul Ministerului Apărării, conform normelor stabilite - apartament cu odaie din contul Ministerului Apărării.

Menţionează, că din data luării la evidenţă cu spaţiul locativ s-a adresat verbal de nenumărate ori de a fi asigurat cu spaţiu locativ conform raportului depus, iar la data de 03.12.2012 s-a adresat cu o petiţie către Ministrul Apărării al RM domnului Vitalie Marinuţa, în care a solicitat să fie asigurat cu spaţiu locativ, petiţie care a rămas fără nici un răspuns, motiv din care reclamantul s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea Ministerului Apărării al RM să-1 asigure cu spaţiu locativ - apartament cu o odaie. Ulterior, în cadrul examinării pricinii în fond, la 23.08.2013 reclamantul a depus o cerere prin care şi-a modificat pretenţiile, solicitînd obligarea Ministerului Apărării al RM să achite compensaţia bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ, conform preţului mediu de piaţă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 martie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de Cucoş Valentin şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 martie 2014. Nefiind de acord, la 05 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Cucoş Valentin a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integral a acţiunii. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că deciziile instanţelor judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate.

La 15 ianuarie 2015, Ministerul Apărării RM a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinând cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cucoş Valentin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cucoş Valentin ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Cucoş Valentin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă