2ra-269/15 — Recunoașterea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare nul și recuperarea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-269/15 prima instanţă: I. Rusu instanţa de apel: G. Polivenco, S. Melnic, A. Garbuz ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bursacovschi Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bursacovschi Mihail împotriva Centrului de Sănătate Publică r. Drochia cu privire la recunoaşterea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare ca fiind nul cu recuperarea prejudiciului moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 07 octombrie 2014, prin care apelul declarat de Bursacovschi Mihail a fost respins şi menţinută integral hotărârea Judecătoriei Drochia din 20 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La data de 02.08.2013 reclamantul Bursacovschi Mihail s-a adresat cu acţiune către Centrul de Sănătate Publică r. Drochia privind recunoaşterea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare ca fiind nul şi recuperarea prejudiciului moral cauzat.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul, că prin ordinul nr. 142 „Cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare” emis la 02 iulie 2013 şi semnat de medicul şef al CSP raional Drochia i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră sub pretextul că „ în ziua de 01 iulie 2013, în jurul orei 12.30 medicul igienist dl. Mihail Bursacovschi a părăsit locul de muncă fără a semna în registrul de plecări în teritoriu, astfel repetat încălcând regimul de muncă”. Menţionează reclamantul că anterior emiterii ordinului menţionat la solicitarea angajatorului a depus explicaţii în scris prin care a motivat lipsa timp de zece minute de la locul de muncă cît şi a faptului de recuperare a timpului lipsit după orele de muncă stabilite.

Solicită reclamantul recunoaşterea ordinului semnat de medicul şef al 1 Centrului de Sănătate Publică r. Drochia Veaceslav Babii cu nr. 142 din 02 iulie 2013 „ Cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare” ca neîntemeiat juridic şi declarat ca fiind nul, încasarea din contul Centrului de Sănătate Publică raionul Drochia în beneficiul său a sumei de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Drochia din 20 decembrie 2013 s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată. La data de 15 ianuarie 2014 Bursacovschi Mihail a declarat apel împotriva hotărârii judecătoriei Drochia din 20 decembrie 2013, solicitând casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 07 octombrie 2014, apelul declarat de Bursacovschi Mihail a fost respins şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Drochia din 20 decembrie 2013 de respingere a acţiunii. La data de 02 noiembrie 2014, Bursacovschi Mihail, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat recurentul că consideră decizia instanţei de apel este ilegală şi nemotivată. Indică recurentul că instanţa de apel, contrar prevederilor art. 373 alin. 4 şi 5 al Codului de Procedură Civilă nu a verificat integral legalitatea hotărârii instanţei de fond şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel şi în dezbateri la şedinţele de judecată.

Consideră recurentul că atât instanţa de fond precum şi instanţa de Apel nu au apreciat obiectiv cerinţele sale în corespundere cu circumstanţele reale ale cauzei, interpretând eronat normele de drept şi/sau fără a se expune concret asupra probelor prezentate. Examinînd cererea de recurs declarată de Bursacovschi Mihail, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 2 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bursacovschi Mihail, ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Bursacovschi Mihail se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4