2ra-116/15 — Declararea dreptului pierdut la spaţiu locativ, evacuare

prima instanţă: Sv. Garştea-Bria dosarul nr. 2ra-116/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, I. Muruianu ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Melinti Aurica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Melinti Aurica către Melinti Anatolie, ÎS „Calea Ferată din Moldova” privind lipsirea de dreptul la spaţiu locativ şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ, şi acţiunea reconvenţională înaintată de Melinti Anatolie către Melinti Aurica, ÎS „Calea Ferată din Moldova”, Boaghe Maria, ACC nr.55/112 privind lipsirea de dreptul la spaţiu locativ şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ, excluderea din ordinul de repartiţie pe Melinti Aurica, recunoaşterea dreptului la folosire a apartamentului separat nr.36 pentru Boaghe Maria cu includerea ei în ordinul de repartiţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Melinti Anatolie, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 23 decembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii iniţiale, c o n s t a t ă La 20 iulie 2012 Melinti Aurica a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Melinti Anatolie, ÎS „Calea Ferată din Moldova”, solicitînd lipsirea de dreptul la spaţiu locativ şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ. În motivarea acţiunii a indicat că, potrivit ordinului de repartiţie nr.012175 din 14.11.2006 apartamentul nr.36 din 4 odăi, în casa nefinalizată a ÎS „Calea Ferată din Moldova” din str. Plaiului, 7, mun. Chişinău a fost alocat pentru întreaga familie, constituită la acel moment din 5 persoane (pîrîtul Melinti Anatolie, reclamanta Melinti Aurica şi copiii minori: Melinti Anatolie, Melinti Tatiana şi Melinti Veronica), iar statutul apartamentului pînă în prezent nu este modificat, aparţinînd fondului de stat.

Specifică că, potrivit Hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 16.10.2008, căsătoria între reclamantă şi Melinti Anatolie a fost desfăcută, iar domiciliul copiilor minori fiind determinat cu dînsa.

Invocă că, pîrîtul face abuz de faptul că ordinul de repartiţie este scris pe numele lui, ea şi copiii fiind indicaţi ca membrii familiei şi în decursul unei perioade îndelungate le-a creat situaţii dezastruoase, incompatibile cu domicilierea împreună cu el într-un apartament, manifestate prin violentă fizică, întreprinsă atît împotriva reclamantei, cît şi a copiilor minori - maltratări, agresiuni; violenţă psihologică – stări de tensiune şi de suferinţă psihică, ofense, înjurare, insultare, umilire, frică, înjosire, frustrare, ameninţări verbale, impunere a izolării într-o odaie; violenţă economică – privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrana, obiecte de primă necesitate, condiţii decente de trai; abuz de variate situaţii de superioritate pentru a sustrage bunurile; interzicere a dreptului de a folosi bunurile comune.

Relevă că, o perioadă îndelungată de timp Melinti Anatolie le-a interzis ei şi copiilor să se instaleze în apartament, de aceia au fost nevoiţi să recurgă la instanţa de judecată, iar prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 05.06.2008 au fost instalaţi în apartament, pîrîtul fiind obligat să nu le creeze obstacole în folosirea locuinţei. Afirmă că, deşi dreptul la spaţiul locativ îl au doar ei, cei cărora li s-a repartizat apartamentul respectiv, indicaţi în ordinul de repartiţie, Melinti Anatolie a instalat în apartament şi concubina sa – Boaghe Maria împreună cu fiul acesteia fără consimţămîntul lor, ca beneficiară a spaţiului locativ cu drepturi egale ca şi chiriaşul principal, încâlcind, astfel, prevederile art.57 Cod cu privire la locuinţe, însă după aceasta, violenţa şi agresiunea pîrîtului a luat amploare şi mai mare.

Menţionează că, pîrîtul are o purtare inadecvată unui părinte faţă de copiii săi, nu comunică cu copii niciodată calm, decît numai cu brutalitate, sunt agresaţi verbal şi fizic, distruşi psihologic şi emoţional, acest fapt l-au declarat însăşi copiii în cadrul investigării situaţiei de către Comisia de la Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului din sectorul Botanica,mun. Chişinău fixat în procesul-verbal, întocmit la 25.06.2012, la fel şi în plîngerile şi declaraţiile copiilor, adresate Comisariatului de Poliţie Botanica, Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Precizează că, pîrîtul întreprinde acţiuni de violenţă economică, incompatibile cu conduita unui părinte, creîndu-i condiţii insuportabile şi inadecvate de trai, scopul fiindu-i de a-i lipsi de cele mai elementare condiţii, pentru a fi nevoiţi să părăsească unica lor locuinţă.

Susţine că, în timp ce reclamanta cu 3 copii sunt strîmtoraţi într-o singură odaie de 12 metri pătraţi, Melinti Anatolie şi-a creat condiţiile cele mai bune, în 2 posesia lui aflîndu-se toate celelalte 3 odăi: în una locuieşte el împreună cu concubina Boaghe Maria şi fiul acesteia, odaia fiind bine amenajată de Melinti Anatolie personal, într-a doua odaie acesta şi-a instalat ilegal viceul, iar în a treia odaie şi coridor - de cîţiva ani a depozitat gunoi. Relevă că, la intenţia reclamantei şi rugămintea copiilor de a evacua gunoiul şi a permite să repare apartamentul pentru a crea condiţii mai bune şi copiilor, au fost agresaţi, la fel şi rudele care au venit cu intenţia de a-i ajuta la reparaţie, au fost agresate.

Menţionează că, în urma acţiunilor pîrîtului şi a violenţei acestuia reclamanta şi copiii săi au fost nevoiţi de nenumărate ori să se adreseze organelor de poliţie şi procuratură, fapt confirmat prin plîngerile din: 22.02.2007, 12.04.2010, 13.04.2010, 23.05.2011, 03.11.2011, 19.01.2012, 14.03.2012, 28.03.2012, 28.06.2012 şi Direcţiei de protecţie a copilului la: 30.03.2010, 04.06.2012, 11.06.2012; Ministerului muncii, protecţiei sociale şi familiei şi altele nemenţionate, cît şi dispune de raporturi medico-legale privind constatarea cauzării leziunilor corporale de către pîrît şi anume: nr.654 din 10.02.2011, nr.5324 din 11.10.2011, nr. 965 din 07.03.2012. şi nr.5419 din 21.10.2010.

Totodată, Melinti Anatolie a depus acţiunea reconvenţională către Melinti Aurica, ÎS „Calea Ferată din Moldova”, Boaghe Maria, ACC nr.55/112, solicitînd lipsirea de dreptul la spaţiu locativ şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ, excluderea din ordinul de repartiţie pe Melinti Aurica, recunoaşterea dreptului la folosire a apartamentului separat nr.36 pentru Boaghe Maria cu includerea ei în ordinul de repartiţie, încasarea despăgubirilor morale în sumă de 100000 (zece mii) lei de la Melinti Aurica.

În motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat că, în fapt el s-a aflat în relaţii de căsătorie cu Melinti Aurica, din anul 1996, iar din viaţa în comun au trei copii: fiul Anatolie, născut la 05.12.1997, fiica Tatiana, născută la 09.11.1998 şi fiica Veronica, născută la 23 august 2000. Susţine că, intenţia fostei soţii Melinti Aurica este de a-l arunca în stradă, iar pentru realizarea acestui scop reclamanta a înaintat un şir de cereri la diferite instituţii de stat ca judecătorie, procuratură, cît şi toate pretenţiile reclamantei sunt doar insinuări ce nu corespund realităţii şi contrare legislaţiei în vigoare.

Precizează că, declaraţiile lui Melinti Aurica cu privire la faptul că el l-a maltratat pe fiul lor la data de 20.10.2010 pe la orele 20.30, fapt pe care l-a săvîrşit anume ea pîrîta, impunînd copilul să mintă la expertiză, or, nevinovăţia sa se combate prin faptul descris în alt raport de expertiză, din care urmează, că pîrîta, pe orele 20.00, în seara zilei de 20.10.2010 l-a lovit cu un lemn peste cap, fiind luat le salvare.

3 Consideră că, o insinuare este şi faptul expus de pîrîtă în raportul de examinare medico-legală despre maltratarea sa de către reclamantul Melinti Anatolie la 10.10.2011 în jurul orei 12.00, iar această scornire este combătută prin faptul, că în ziua aceia el se afla la sesiune la Universitate de Stat „Ion Creangă”, unde îşi face studiile, este o minciună şi faptul că la data de 07.02.2011 a agresat-o pe aceasta, care se combate prin Rapoartele de expertiză din 10 şi 15.02.2011, care sunt anexate la prezenta cauză, cît şi scornirile de maltratare a reclamantei de către pîrît la 07.03.2012 sunt combătute prin faptul, că în acea perioadă, şi în acea zi el era grav bolnav, avea pneumonie cu complicaţii foarte mari şi se afla sub aparat de respiraţie artificială cu oxigen.

Afirmă că, nu este fondată nici pretenţia lui Melinti Aurica cu privire la eschivarea lui de la plata pensiei alimentare pentru copii, nu este fondată nici poziţia executorilor judecătoreşti care doresc perceperea de la el cu orice preţ a pensiei alimentare în timp ce el este şomer, neîncadrat în cîmpul muncii, invalid cu o pensie de 590 lei lunar. Relevă că, în prima perioadă a convieţuirii cu reclamanta a locuit împreună în căminul din strada Salcîmilor, 22/5, odaia 54, procurat de ei în devălmăşie în anul 1996, la spaţiul locativ menţionat a construit încăperi auxiliare - 24 metri pătraţi de subsol, costul total al odăii cu încăperi auxiliare astăzi este de 250000 lei.

Menţionează că, s-a îmbolnăvit grav, în legătură cu boala coloanei vertebrale timp îndelungat s-a aflat în spital ţintuit la pat, iar în acest moment dramatic pîrîta şi-a pus scopul meschin de a-1 pune în situaţie de incapacitate totală materială, fizică şi morală, practic lăsîndu-1 în primejdie, privîndu-l de cămin.

Precizează că, fiind conştient de necesitatea întreţinerii familiei, pe parcursul a multor ani, lucrînd la Calea Ferată din Moldova, locuind în cămin şi aşteptînd timp îndelungat, Calea Ferată din Moldova i-a oferit un apartament cu patru odăi locative pentru întreaga familie, cu rata de 51 % construit cu condiţia că lucrările de finisare le va suporta el din cont propriu, iar în scopul asigurării familiei cu spaţiu locativ, a fost nevoit să intre în mari datorii pentru a continua lucrările de finisare a construcţiei, a spaţiilor auxiliare a clădirii, inclusiv şi a apartamentului dat, astfel acumulînd datorii în sumă de 150000 lei, care urmează a fi întoarse de el, însă este în imposibilitate din cauza abuzurilor economice comise cu rea-voinţă de către Melinti Aurica.

Specifică că, pîrîta a declanşat împotriva lui o campanie de şantaj şi calomniere în scopul distrugerii sale fizice, materiale şi morale, acţiunile pîrîtei urmăresc un singur scop deja menţionat, or, dînsa a scris căminul pe fratele său, a venit cu traiul în apartamentul primit de dînsul, concomitent a depus o cerere în instanţă prin care a cerut să nu-i creeze impedimente în folosirea spaţiului locativ, 4 unde este vizibil scopul de a-1 alunga şi din apartament ca şi din cămin prin crearea provocărilor, conflictelor, şantajului şi impedimentelor în finisarea şi privatizarea acestuia, eschivîndu-se de la participarea la întoarcerea datoriilor învestite de reclamant. Consideră că, pîrîta îi creează obstacole în repararea definitivă a apartamentului, îl privează de dreptul de a se folosi de apartamentul dat, de energia electrică, de gaze, canalizare, fapt probat şi prin înregistrările video, fotografii, multiplele adresări la organele abilitate şi acţiunile acestora.

Afirmă că, deoarece sunt divorţaţi şi Melinti Aurica nu doreşte să educe copii împreună cu reclamantul, ei nu duc relaţii de familie, ca rezultat el şi-a format o altă familie cu Boaghe Maria, împreună cu care educă fiul Adrian Popa, născut la 29 mai 1995, însă pîrîta educă copiii singură, creîndu-i obstacole în contactele cu ei, insuflîndu-le ura faţă de el, iar atitudinea pîrîtei faţă de copii este brutală şi ofensivă. La data de 07.08.2013 Melinti Anatolie a înaintat o cerere de completare a temeiului acţiunii la cererea reconvenţională (f.d.46-63 vol. II,). În motivarea acesteia a indicat că de fapt, completările temeiurilor acţiunii constau în precizarea unor circumstanţe de valoare juridică necesare pentru respectarea drepturilor şi excluderea violării drepturilor garantate cît de legislaţia naţională atît şi de Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.

Susţine că, înaintarea de către pîrîta Melinti Aurica a acţiunii privind lipsirea lui de dreptul la spaţiul locativ şi evacuarea lui fără acordarea altui spaţiu locativ nu este alt ceva decît dorinţa acesteia prin abuzuri de drepturi procedurale să-i anuleze drepturile acestuia garantate de Constituţia Republicii Moldova şi prevăzute de legislaţie.

Relevă că, încercările pîrîtei de încălcare a drepturilor sale garantate prin Lege şi acumulate prin meritul vechimii acestuia în muncă de peste 20 ani, pentru bunăstarea Statului Republica Moldova şi folosirea de către pîrîta a acestor drepturi ce i-a revenit ca fost membru a familiei sale sunt îndreptate împotriva lui nefondat prin abateri de la bunul simţ şi contrare legislaţiei, iar aceste drepturi prevăzute ca fost membru al familiei s-au stins odată cu desfacerea căsătoriei din 15.12.2008, aceste drepturi ale lui nu se extind doar asupra copiilor comuni fiind unicii moştenitori legali asupra tuturor bunurilor ce-i aparţin. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23.12.2013 s-a respins acţiunea reconvenţională înaintată de către Melinti Anatolie.

S-a admis acţiunea lui Melinti Aurica, Melinti Anatolie-a fost lipsit pe de dreptul la spaţiu locativ din apartamentul nr.36, str. Plaiului 7, mun. Chişinău, fiind evacuat Melinti Anatolie din apartament, fără acordarea altui spaţiu locativ. 5 La 21.01.2014 Melinti Anatolie a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrîî instanţei de fond, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă acţiunea lui Melinti Aurica si admisă acţiunea reconvenţională înaintată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de Melinti Anatolie, s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23.12.2013,în partea admiterii acţiunii înaintată de Melinti Aurica către Melinti Anatolie, ÎS „Calea Ferată din Moldova” privind evacuarea din apartamentul nr.36 str. Plaiului 7, mun.

Chişinău fără acordarea altui spaţiu locativ, cu adoptarea unei noi hotărâri în această parte, prin care s-a respins, din lipsă de temei, cererea de chemare în judecată înaintată de Melinti Aurica către Melinti Anatolie, ÎS „Calea Ferată din Moldova” privind evacuare din apartamentul nr.36 str. Plaiului 7, mun. Chişinău fără acordarea altui spaţiu locativ. În rest, hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23.12.2013 a fost menţinută.

La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că prima instanţă justificat a motivat respingerea acţiunii reconvenţionale înaintată de Melinti Anatolie către Melinti Aurica, ÎS „Calea Ferată din Moldova”, Boaghe Maria, ACC nr.55/112 privind lipsirea de dreptul la spaţiu locativ şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ, excluderea din ordinul de repartiţie pe Melinti Aurica, recunoaşterea dreptului la folosire a apartamentului separat nr.36 pentru Boaghe Maria cu includerea ei în ordinul de repartiţie, încasarea despăgubirilor morale şi sub acest aspect alegaţiile apelantului sunt nefondate. În acest sens alegaţiile apelantului sunt lipsite de temei, or, nu au fost prezentate probe pertinente care ar conduce la concluzia lipsirii lui Melinti Aurica şi a copiilor părţilor de dreptul la spaţiul locativ si evacuării lor din locuinţa litigiată.

Instanţa de apel a menţionat că Melinti Anatolie, prin cererea reconvenţională a confundat temeiurile de fapt şi de drept, caracteristice prevederilor art.63 alin.(1) şi (2) precum şi a celor reflectate în art. 102 din Codul cu privire la locuinţe, îmbinîndu-le şi a eşuat să precizeze şi să probeze, în instanţa de apel, pentru care anume motive susţine acţiunea reconvenţională.

Respingînd apelul, în partea în care a fost solicitată casarea hotărîrii şi admiterea acţiunii reconvenţionale, instanţa de apel a notat că, prin natura lor, circumstanţele de fapt şi de drept, specifice normelor legale conţinute în art.63 şi art. 102 din Codul cu privire la locuinţe se exclud reciproc, or, în primul caz cînd chiriaşul ori membrii familiei lui lipsesc temporar, încăperea de locuit li se menţine timp de şase luni, deci la mijloc este absenţa lor din locuinţă, iar în celălalt caz, cînd chiriaşul, membrii familiei lui sau alte persoane, care locuiesc împreună cu dînşii, distrug sistematic sau deteriorează încăperea de locuit, sau n-o folosesc după 6 destinaţie, ori dacă prin încălcarea sistematică a regulilor de convieţuire fac imposibilă pentru alţii convieţuirea cu dînşii în acelaşi apartament sau aceiaşi casă, iar măsurile de prevenire şi de înrîurire publică n-au dat nici un rezultat, evacuarea celor vinovaţi la cererea celui care a dat cu chirie încăperea de locuit ori a altor persoane interesate se face fără a se acorda o altă încăpere de locuit, se prezumă că aceste persoane locuiesc efectiv în apartament.

Totodată, instanţa de apel a considerat că, concluzia instanţei de fond cu privire la admiterea acţiunii înaintată de Melinti Aurica către Melinti Anatolie, ÎS „Calea Ferată din Moldova” privind lipsirea de dreptul la spaţiu locativ şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ, este neîntemeiată, adoptată în baza aprecierii unilaterale circumstanţelor litigiului şi probelor prezentate. În aceste sens, instanţa de apel a conchis că, apelantul Melinti Anatolie, a fost angajat al Direcţiei pentru deservirea călătorilor astfel a fost inclus în lista de aşteptare lucrătorilor privind eliberarea spaţiului locativ. Prin hotărîrea comună nr. 6 a Comitetului sindical şi a Direcţiei de deservire a lucrătorilor a ÎS „Calea Ferată din Moldova” din 08.04.2003, însoţitorului de tren Melinte Anatolie, componenţa familiei fiind 5 persoane, i-a fost acordat apartament compus din 4 odăi în casa nefinisată în construcţie, pe str. Plaiului 7, mun.

Chişinău (f.d.126 vol. I). La data de 15.12.2004 Melinti Anatolie prin cererea adresată administraţiei întreprinderii a confirmat obligaţia introducerii mijloacelor financiare pentru finisarea construcţiei apartamentului acordat (f.d. 124 vol. I), iar la data de 14.11.2006 în baza deciziei Primăriei mun. Chişinău nr. 1244-d din 04.10.2006 apelantului i-a fost eliberat ordinul de repartiţie nr. 012175 pentru instalarea în apartamentul nr. 36, situat în mun. Chişinău, str. Plaiului 7 (f.d.232 vol. I), în care acesta s-a instalat cu toţi membrii familiei. Prin urmare, instanţa de apel a indicat, că apelantul Melinti Anatolie căruia i- a fost repartizat apartamentul nr.36 str. Plaiului 7, mun. Chişinău printr-un ordin de repartiţie şi-a finalizat construcţia din propriile surse şi prin evacuarea lui, fără acordarea altui spaţiu locativ se aduce atingere şi dreptului de proprietate asupra mijloacelor financiare investite în repararea locuinţei.

Instanţa de apel a reţinut că, în principiu, prima instanţă adoptînd hotărîrea de evacuare a apelantului nu a ţinut cont de prevederile alin.(2) art. 102 Codul cu privire la locuinţe care stipulează că persoanele, care urmează să fie evacuate fără a li se acorda o altă încăpere de locuit, pentru că este imposibilă convieţuirea în comun, pot fi obligate de instanţa judecătorească, ca, în loc de evacuare, să schimbe încăperea ocupată pe o altă încăpere de locuit, indicată de partea, care este interesată să facă schimbul. 7 In acest sens Colegiul observă, că probele prezentate de părţi şi administrate de instanţă denotă cu certitudine doar faptul că părţile litigante se află în relaţii vădit ostile şi ameliorarea acestor relaţii a devenit la moment imposibilă, iar la baza acestor atrocităţi se află alte motive, de cît cele de convieţuire într-o locuinţă.

La 17 noiembrie 2014, Melinti Aurica a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23 decembrie 2013. În motivarea recursului recurenta invocă că instanţa de apel a lăsat fără nici o apreciere probele din materialele cauzei, ce confirmă cu pregnanţă imposibilitatea domicilierii în continuare a unei femei neputincioase, vulnerabile, cum este Melinti Aurica, cu trei copii minori, în imposibilitate de a se apăra, împreună cu un agresor, care aplică violenţa domestică. Probele din dosar denotă că Melinti Aurica şi copiii minori nu numai o dată au fost supuşi actelor de violenţă de către fostul ei soţ şi concubina lui în prezenţa copiilor minori.

Instanţa a tratat violenţele respective prin tăcere, ignorînd faptul că violenţa împotriva femeilor şi copiilor minori este un factor decisiv la stabilirea imposibilităţii domicilierii împreună cu agresorul şi adoptarea soluţiei de evacuare a acestuia din locuinţa comună. Pentru violenţa în familie, întreprinsă faţă de cei trei copii minori ai săi, prin Hotărîrea Judecătoriei Botanica din 17.09.2012 (vol.1, f.d.l62), devenită irevocabilă prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09.10.2013, Melinti Anatolie a fost decăzut din drepturile părinteşti în privinţa lor. Mai invocă că privitor la violenţa intimatului şi concubinei sale recurenta şi copiii ei minori, nu numai o dată au fost determinaţi să se adreseze organelor de poliţie, procuraturii şi altor autorităţi, solicitînd luarea măsurilor de rigoare cu intimatul împotriva violenţei, ameninţărilor şi riscurilor răzbunării.

Acest fapt se confirmă prin plîngerile anexate la dosar (vol.I, f.d. 24, 26, 30, 31, 34, 41, 46; vol.II, f.d. 9, 12, 14, 5 16, 18). Recurenta dispune de raporturi medico-legale privind constatarea cauzării leziunilor corporale de către intimatul Melinti Anatolie. În procesul de agresiune, timp ce fostul soţ o maltrata, i-ar concubina filma, fiul minor Melinti Anatol a încercat s-o apere, dar a fost maltratat şi el, cauzîndu-i-se leziuni corporale, confirmat prin raportul medico-legal din 21.10.2010 (vol. I, f.d. 9). În rezultat, Melinti Anatolie şi Boaghe Maria nu numai o dată au fost preîntîmpinaţi de către organele de poliţie să nu mai admită încălcări faţă de recurentă şi copii, au fost sancţionaţi şi contravenţional pentru cauzarea vătămării intenţionate a integrităţii corporale (vol. I, f.d.

44, 45, vol. II, f.d.17). 8 La 13 ianuarie 2015 Melinti Anatolie prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de Melinti Aurica, solicitînd respingerii acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Melinti Aurica nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri 9 (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de a Melinti Aurica inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Melinti Aurica se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 10