2ra-200/15 — Încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres

prima instanţă: V. Caisîn dosarul nr. 2ra-200/15 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Octavian Zaim în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni împotriva lui Octavian Zaim cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Octavian Zaim şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 22 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 12 aprilie 2012 ÎM SIA „Moldasig” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Octavian Zaim cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres.

În motivarea acţiunii a indicat că la 09 aprilie 2010 a avut loc accidentul rutier în rezultatul căruia a fost deteriorat autoturismul de marca „Renault Symbol” cu n/î K AM 812, care aparţine SA „Bayer Schering Pharma”, condus de Aurelia Munteanu şi autoturismul „Mercedes-Benz 310D” cu n/î ST AO 974, care aparţine lui Ivan Damanschin. Relatează că vinovat de încălcarea Regulamentului circulaţiei rutiere şi de cauzarea pagubei a fost recunoscut şoferul mijlocului de transport „Mercedes 200D” cu n/î BL AX 446 - Octavian Zaim, care poseda certificatul de asigurare obligatorie de răspundere civila pentru pagube produse de autovehicule seria AG nr. 0055988 din 09 iunie 2009, emis de ÎM SIA „Moldasig” SA.

Afirmă că în conformitate cu art. 21 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, în urma cererilor din partea persoanelor cointeresate, SIA „Moldasig” SA a întocmit două dosare de daune înregistrate sub nr. D/AORC/10-625 şi D/AORC/10-641/BL. 1 Susţine că suma prejudiciului cauzat pentru autovehiculul de model „Renault Symbol” cu n/î K AM 812 constituie 93665,00 lei, iar pentru autoturismul de model „Mercedes-Benz 310 D” cu n/î ST AO 974 constituie 3623,42 lei. Menţionează că SIA „Moldasig” SA a achitat păgubiţilor suma despăgubirii de asigurare conform dispoziţiilor de plată din 27 mai 2010 şi 04 noiembrie 2010 pentru reparaţia autoturismelor deteriorate.

Mai indică că la 09 iulie 2010 şi 17 martie 2011 în scopul soluţionării amiabile a litigiului a expediat în adresa pârâtului pretenţiile nr. 2035 şi nr. 872 cu propunerea achitării benevole a sumei prejudiciului suportat de SIA „Moldasig” SA, care însă a fost ignorată. Remarcă contractul de asigurare obligatorie de răspunderea civilă nr. AG 0055988 în baza cărora a fost achitată despăgubirea de asigurare păgubiţilor Ivan Damanschi şi „Grawe Carat” SA. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 29 lit. b) Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, care prevede că asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când în momentul producerii accidentului, autovehiculul era condus în stare de ebrietate sau sub influenţa stupefiantelor.

Precum şi în baza prevederilor art. 29 lit. d) a legii menţionate conform cărei asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci când persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. b). Solicită încasarea de la Octavian Zaim a sumei de 97288,42 lei ce constituie prejudiciul material şi cheltuielile de judecată în mărime de 2918,65 lei suportate de SIA „Moldasig” SA.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 22 ianuarie 2014 acţiunea a fost admisă integral, încasată în ordine de regres de la Octavian Zaim în beneficiul CA „Moldasig” SA suma de 97288,42 lei, ce reprezintă despăgubirea de asigurare şi încasată de la Octavian Zaim în beneficiul CA „Moldasig” SA suma de 2918,65 lei cu titlu de recuperare a taxei de stat achitată la depunerea acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Octavian Zaim şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 25 noiembrie 2014 Octavian Zaim a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, menţionând că instanţa de apel se contrazice în argumentare, deoarece starea de ebrietate nu a fost confirmată, or conform art. 13412 alin. (2) introdus prin Legea nr. 16-XVI din 03 februarie 2009 în vigoare de la 03 martie 2009 prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sânge de la 0,3 până la 0,8 g/l şi concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 până la 0,4 mg/l. 2 Afirmă că faptul efectuării despăgubirilor proprietarilor de automobile din partea companiei de asigurare nu denotă şi dreptul acesteia de a se adresa pentru recuperarea despăgubirilor faţă de dânsul în formă de regres.

Invocă că ilegalitatea deciziei adoptate se mai confirmă şi prin încălcarea de către instanţa de apel a dreptului la apărare, deoarece nu a permis apărarea acestui drept de către avocat, care de fapt dacă ar fi fost admis ca apărător şi nu ca reprezentant. Indică că ar fi prezentat document confirmator în ceia ce priveşte aflarea lui pe data de 16 septembrie 2014 peste hotarele Republicii Moldova în deplasare de serviciu. Consideră că astfel instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare şi respectiv dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii armelor în proces, punând la baza deciziei documentele scrise prezentate de intimat, el însă fiind lipsit de această posibilitate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 21 octombrie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire nr. 21509 (f. d. 149), fiind recepţionată de ultimul la 05 noiembrie 2014, ce se atestă prin avizul de recepţie (f. d. 150). Astfel, la caz se constată că recurentul a depus cererea de recurs în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Octavian Zaim nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult că nici invocarea recurentului precum că instanţa de apel a examinat cauza în lipsa avocatului său nu poate fi reţinută.

Aceasta deoarece din materialele cauzei se constată că avocatul Ion Prisacari a fost prezent la toate şedinţele de judecată a Curţii de Apel Bălţi inclusiv din 20 mai 2014, 27 mai 2014 şi 16 septembrie 2014 (f. d. 129, 133, 143), însă din mandatul anexat 3 la materialele dosarului nu rezultă că apelantul Octavian Zaim i-a acordat acestui şi împuterniciri în conformitate cu art. 81 CPC (f. d. 126). La fel, se va menţiona că Octavian Zaim a avut la cunoştinţă despre examinarea cauzei în instanţa de apel, însă la şedinţele de judecată nu s-a prezentat, n-a comunicat instanţei motivele neprezentării, n-a solicitat amânarea cauzei şi după cum s-a stabilit, nu a acordat careva împuterniciri nici avocatului Ion Prisacari.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Octavian Zaim, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Octavian Zaim ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Octavian Zaim se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4