2ra-171/15 — Încasarea pensiei de întreţinere

dosarul nr.2ra-171/15 prima instanţă: Gh. Mîţu instanţa de apel: M. Anton, N. Traciuc, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Borş Larisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Borş Naum împotriva Larisei Borş cu privire la desfacerea căsătoriei şi cererea reconvenţională depusă de Borş Larisa împotriva lui Borş Naum cu privire la încasarea pensiei de întreţinere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, prin care apelul declarat de Borş Larisa a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 14 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La data de 17 martie 2014, Borş Naum a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Larisei Borş privind desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că nu mai convieţuieşte cu pîrîta ca o familie, nu întreţin o gospodărie comună şi nu mai au interese şi scopuri comune, păstrarea familiei în continuare fiind, astfel, imposibilă, iar pîrîta nu este de acord la desfacerea căsătoriei la oficiul stării civile. La data de 14 aprilie 2014, Borş Larisa a înaintat o cerere reconvenţională împotriva lui Borş Naum cu privire la încasarea pensiei de întreţinere.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că se află în relaţie de concubinaj cu pîrîtul din anul 1987, ducînd cu acesta o gospodărie comună, dobîndind proprietăţi, iar din relaţia dată, la 08.11.1994, s-a născut fiica comună Borş Tatiana, căsătoria fiind înregistrată doar în anul 2005. Reclamanta afirmă că în ultima perioadă relaţiile familiale şi interpersonale s-au înrăutăţit, dar vinovat de aceasta se face pîrîtul, care a început să consume băuturi alcoolice şi să aplice violenţa în familie, fapt ce a avut loc la 21.02.2014, în jurul orei 15:45, cînd acesta, fiind în stare de ebrietate a iniţiat un conflict, pentru 1 aplanarea căruia a fost solicitată intervenţia poliţiei, cercetarea cauzei fiind încetată prin încheierea din 03.03.2014, iar pîrîtul a fost preîntîmpinat să nu mai comită fapte antisociale.

Susţine reclamata că în perioada concubinajului şi al căsătoriei aceasta s-a îmbolnăvit, a suportat intervenţii chirurgicale, iar prin actul de expertiză medicală a vitalităţii nr. 1762 din 01.12.1998, reclamantei i-a fost stabilit gradul II de invaliditate, fiind contraindicată orice activitate de muncă, pensia de invaliditate fiind stabilită în anul 2006 în cuantum de 1044,53 lei, iar pîrîtul a refuzat şi-i refuză acordarea sprijinului material necesar, pe care reclamata consideră că acesta îl datorează în temeiul art.13 şi 82-84 Codul familiei. Invocă reclamanta că valoarea minimului de existenţă a constituit în mun.Chişinău suma de 1747 lei, ce excede venitul reclamantei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 14 aprilie 2014, acţiunea iniţială a fost admis, fiind dispusă desfacerea căsătoriei încheiate între Borş Naum şi Borş Larisa la 20.05.2005, trecută în registrul cu nr.294, iar cererea reconvenţională a fost respinsă.

La data de 14 aprilie 2014, Borş Larisa a contestat cu apel hotărîrea primei instanţe, solicitînd prin cererea de apel motivată casarea parţială a acesteia în partea respingerii cererii reconvenţionale cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri potrivit căreia să se constate vinovăţia lui Borş Naum la desfacerea căsătoriei între acesta şi Borş Larisa şi încasarea din contul intimatului în beneficiul apelantei a pensiei de întreţinere lunară în mărime de 1747 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, apelul declarat de Borş Larisa a fost respins şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 01 decembrie 2014, Borş Larisa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care să se admită acţiunea reconvenţională.

În motivarea recursului a invocat recurenta că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material. Instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. Menţionează recurenta, că instanţa trebuia să constate că desfacerea căsătoriei, asupra căreia a insistat, se datorează vinovăţiei exclusive a lui Borş Naum. Consideră că instanţa urma să aplice prevederile art. 82 şi 83 Codul familiei. Indică recurenta, că instanţele de judecată, cu toate că au făcut referire la prevederile indicate supra, le-au interpretat greşit. Precizează că în prezenta cauză este relevant faptul că vinovat de deteriorarea relaţiilor interpersonale se face intimatul, care abuzează de băuturi spirtoase şi aplică violenţa în privinţa recurentei, precum şi faptul că această este privată de posibilitatea de a exercita munci, ce o lipseşte de a obţine alte venituri decît pensia de invaliditate.

Mai mult, susţine recurenta că instanţa de judecată trebuia să ţină cont şi de faptul că fiica comună, Tatiana, este studentă, nu are un loc de muncă şi un venit, fiind întreţinută din pensia Larisei Borş. Examinînd cererea de recurs declarată de Larisa Borş, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. 2 Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd 3 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Larisa Borş, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Larisa Borş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4