2ra-3580/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru

prima instanță: D. Dolghieru dosarul nr. 2ra-3580/14 instanța de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Universitatea Tehnică a Moldovei în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Stoicev împotriva Universităţii de Stat a Moldovei cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Valentina Stoicev, casată integral hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 martie 2014 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii constată: La 03 iunie 2013, Valentina Stoicev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Universităţii Tehnice a Moldovei cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul Universităţii Tehnice a Moldovei nr. 201-SP din 02 mai 2013 a fost concediată din funcţia de lector superior în legătură cu reducerea statelor de personal la Catedra Limbi Moderne a UTM, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, cu începere de la 02 mai 2013. Consideră că ordinul menţionat este ilegal, nefondat şi lipsit de suportul juridic.

Menţionează că conform ordinului Universităţii Tehnice a Moldovei nr. 178-sp din 10 august 2004, ea a fost angajată în funcţia de lector superior la Catedra Limbi Moderne din cadrul UTM (prin transferare de la Academia de Telecomunicaţii şi Informatică din Republica Moldova), cu începere de la 01 septembrie 2004, iar ulterior, a fost reangajată la Catedra Limbi Moderne a UTM în aceeaşi funcţie de lector superior de la 01 septembrie 2005, cu încheierea 1 contractului individual de muncă nr. 44/05-s din 01 septembrie 2005 pe o durată de 5 ani, adică până la 01 septembrie 2010). Susţine că în anul 2010, între ea şi pârâtă a fost semnat primul acord adiţional nr. 104/10-s din 01 septembrie 2010 la contractul individual de muncă existent cu durata de 5 ani privitor la modificarea cuantumului retribuirii muncii (trecând de la norma didactică de 0,75 - la norma didactică de 0,70) şi în consecinţă, la micşorarea duratei timpului de muncă, în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (l) lit. lit. d) şi e) din Codul muncii.

Afirmă că în anul 2011 a fost semnat de către părţile contractante al doilea acord adiţional nr. 156/11-t din 04 noiembrie 2011 la contractul individual de muncă existent cu durata de 5 ani şi emis suplimentar ordinul pârâtei nr. 555-sp din 04 noiembrie 2011 despre modificarea cuantumului retribuirii muncii şi în consecinţă, la micşorarea esenţială a duratei timpului de muncă. Concomitent, prin pct. 2 al acordului adiţional nr. 156/11-t din 04 noiembrie 2011 şi ordinul menţionat a fost prelungit termenul contractului individual de muncă existent până la 30 august 2012. Relatează că în legătură cu faptul că la 01 septembrie 2010, data expirării termenului contractului individual de muncă, nici una dintre părţile contractante nu a cerut încetarea lui şi raporturile de muncă au continuat de fapt, acest contract se consideră în virtutea prevederilor art. 83 alin. (4) din Codul muncii prelungit pe durată nedeterminată.

Faptul că nici una dintre părţile contractante nu a cerut la 01 septembrie 2010 încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată şi raporturile de muncă au continuat neîntrerupt mai departe se confirmă documentar/univoc prin semnarea de către părţi a primului acord adiţional la contract (nr. 104/10-s din 01 septembrie 2010) şi a celui de al doilea acord adiţional la contract (nr. 156/11-t din 04 noiembrie 2011). Menţionează că cu toate cele invocate, prin ordinul pârâtei nr. 365-sp din 03 septembrie 2012 ea totuşi a fost concediată din funcţia de lector superior în legătură cu reducerea statelor de personal la Catedra Limbi Moderne a UTM, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, cu începere de la 02 mai 2013. Susţine că la 26 ianuarie 2013 a depus o petiţie la Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova, prin care a solicitat implicarea sindicatelor ţării în luarea tuturor măsurilor de rigoare în vederea anulării ordinului nr. 365-sp din 03 septembrie 2012 şi restabilirii ei în funcţia precedentă de lector superior al Catedrei Limbi Moderne a UTM.

La rândul său, conducerea Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova s-a adresat cu demersul nr. 03-01/96 din 01 februarie 2013 către rectorul şi comitetul sindical ale Universităţii Tehnice din Moldova, prin care s-a constatat ilegalitatea ordinului nr. 365-sp din 03 septembrie 2012 despre eliberarea sa din funcţie şi în legătură cu acest fapt, a propus anularea lui cu restabilirea acesteia în funcţia de lector superior al Catedrei Limbi Moderne a UTM.

Mai indică că conform răspunsului rectorului Universităţii Tehnice din Moldova nr. 01/3-172 din 12 februarie 2013, ordinul nr. 365-sp din 03 septembrie 2012 a fost anulat ulterior prin ordinul nr. 35-SP din 31 ianuarie 2013, iar ea a fost considerată restabilită în funcţia de lector superior al Catedrei Limbi Moderne a 2 UTM (0,2 unitate) cu achitarea tuturor drepturilor salariale, însă în realitate, restabilirea sa în funcţia nominalizată nu a avut loc, deoarece nu i-a fost acordată nici o oră didactică de profesor de limbă română, fiind de fapt suspendată din funcţie. Afirmă că în luna februarie 2013, pârâta a declanşat procedura de concediere a sa din funcţia de lector superior al Catedrei Limbi Moderne a UTM în legătură cu reducerea statelor de personal.

Astfel, prin ordinul pârâtei nr. 67-SP din 20 februarie 2013 a fost redus intenţionat/grabnic numărul de personal didactic al Catedrei Limbi Moderne a UTM cu o unitate (un profesor de limbă română). Invocă că a doua zi, prin ordinul pârâtei nr. 76-SP din 21 februarie 2013 a fost iniţiată procedura de preavizare a ei cu 2 luni înainte de concediere din funcţie în legătură cu reducerea numărului de personal al Catedrei Limbi Moderne a UTM, fapt ce confirmă lipsa orelor didactice de profesor de limbă română din cauza lipsei de dorinţă a şefei de catedră de a-i întoarce orele sale redistribuite anterior nefondat altor membri ai catedrei vizate.

În dimineaţa zilei de 29 aprilie 2013, până la şedinţa Comitetului Sindical al UTM, care s-a desfăşurat în aceeaşi zi, începând cu orele 15.00, unde a fost invitată, şefa Catedrei Limbi Moderne a UTM, în prezenţa a 7 subalterni ai săi, care au aplicat semnăturile la indicaţia forţată a şefei, a ticluit pe ascuns 3 acte false datate cu 28 februarie 2013, 29 martie 2013 şi 29 aprilie 2013 privind neprezentarea ei la serviciu în funcţia de lector superior al Catedrei Limbi Moderne a UTM în perioadele 01 februarie 2013 – 28 februarie 2013, 01 martie 2013 – 29 martie 2013 şi 01 aprilie 2013 – 29 aprilie 2013. Menţionează că aceste acte false, despre existenţa cărora a aflat abia la 03 mai 2013, nu corespund totalmente realităţii şi denaturează starea adevărată de lucruri, deoarece funcţia ei de lector superior al Catedrei Limbi Moderne a UTM nu a fost restabilită deloc în statele de personal ale UTM aşa cum o cer univoc dispoziţiile pct. 4 din Modalitatea de elaborare şi aprobare a schemelor de încadrare a personalului instituţiilor şi organizaţiilor finanţate de la bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (Anexa nr. 4 la ordinul Ministrului Finanţelor nr. 55 din 11 mai 2012), conform cărora pe parcursul anului, schema de încadrare poate fi reexaminată şi aprobată în legătură cu modificarea structurii,

efectivului - limită sau mărimii salariului lunar/de funcţie/tarifar. Mai mult ca atât, faptul că actele nominalizate sunt false şi denaturează starea adevărată de lucruri se confirmă suplimentar prin lipsa funcţiei de lector superior al Catedrei Limbi Moderne a UTM, deţinută de ea anterior. Susţine că prin scrisoarea conducerii UTM nr. /01/3-314 din 05 martie 2013 i-a fost propus transferul într-o funcţie vacantă de lector superior (0,2 unitate) la Catedra Informatică Aplicată a FCIM din cadrul UTM, dar care s-a dovedit a fi, în consecinţă, un loc de muncă inexistent/virtual, deoarece funcţia dată de lector superior ca profesor de limbă română (la Catedra Informatică Aplicată) nu a fost inclusă în anul 2013, în statele de personal ale UTM.

Presupusa funcţie tehnică vacantă de lector superior la Catedra Informatică Aplicată a FCIM din cadrul UTM nu are nimic comun cu conţinutul activităţii de lector superior al Catedrei Limbi Moderne a UTM ca profesor de limbă română, 3 deoarece în caz contrar, administraţia UTM ar fi recurs nestingherit şi operativ la permutarea ei în cadrul aceleiaşi unităţi la altă catedră, cu emiterea doar a unui simplu ordin de permutare conform art. 74 alin. (4) din Codul muncii.

Afirmă că procedura de concediere a sa din funcţia deţinută de lector superior al Catedrei Limbi Moderne a UTM în legătură cu reducerea numărului de personal este din punct de vedere juridic nefondată, deoarece în realitate volumul ei de ore didactice ca profesor de limbă română (de 0,2 funcţie) nu a fost redus, ci doar redistribuit de administraţia UTM altor lectori ai catedrei nominalizate, iar conform art. 88 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, angajatorul trebuie să emită un ordin, motivat din punct de vedere juridic, cu privire la reducerea numărului de personal. Invocă că administraţia UTM nu a respectat întocmai dreptul său preferenţial la menţinerea la lucru, garantat de art. 183 alin. (1) din Codul muncii, deoarece ea are cea mai mare vechime în muncă pe specialitatea pedagogico-didactică de 28 de ani în comparaţie cu ceilalţi membri ai Catedrei Limbi Moderne a UTM.

Vechimea totală în muncă pe specialitatea pedagogico-didactică de 28 de ani denotă faptul că ea are cea mai mare experienţă pe tărâmul didactico-pedagogic din cadrul Catedrei Limbi Moderne a UTM.

Consideră că faptul precum că procedura iniţiată de către administraţia UTM privitor la concedierea ei din funcţia de lector superior al Catedrei Limbi Moderne în legătură cu reducerea numărului de personal este ilegală se confirmă suplimentar prin avizul juridic al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova nr. 03-05/259 din 14 martie 2013. Mai invocă că conform art. 88 alin. (2) din Codul muncii, ordinul despre concedierea sa din funcţie nr. 201-SP din 02 mai 2013 trebuia să fie emis de către UTM după expirarea termenului de preavizare de 2 luni privitor la concedierea preconizată, însă în cazul dat, acest termen nu a fost respectat de către administraţia UTM, deoarece nu există nici un act juridic ce ar confirma că ea a fost preavizată despre concedierea sa din funcţie anume la data de 02 martie 2013, adică exact cu două luni înainte de emiterea ordinului despre concedierea sa, mai ales că ziua de 02 martie 2013 a fost după calendar o zi de repaus săptămânal conform art. 109 alin. (1) din Codul muncii (sâmbătă).

Consideră că ordinul pârâtei nr. 201-SP din 02 mai 2013 este ilegal, deoarece a fost emis fără respectarea termenului strict de 2 luni. Menţionează că atât prin ordinul nr. 365-sp din 03 septembrie 2012, cât şi prin ordinul nr. 201-SP din 02 mai 2013 i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil, extrem de grav şi cu un impact foarte negativ asupra stării sale moral- psihologice şi reputaţiei de cadru didactic în faţa studenţilor şi colegilor, cauzându-i suferinţe psihice şi morale insuportabile şi practic irecuperabile.

Solicită anularea ordinului Universităţii Tehnice a Moldovei nr. 201-SP din 02 mai 2013 privind concedierea ei din funcţie în legătură cu reducerea statelor de personal, restabilirea în funcţia de lector superior al Catedrei Limbi Moderne a UTM şi încasarea de la pârâtă a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, cu începere de la 02 mai 2013 într-o mărime nu mai mică decât salariul său mediu, a sumei de 20000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 Euro. 4 Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 martie 2014 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de către Valentina Stoicev, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parţial acţiunea, anulat ordinul Universităţii Tehnice a Moldovei nr. 201-Sp din 02 mai 2013 de concediere a Valentinei Stoicev, restabilită Valentina Stoicev în funcţia de lector superior la Catedra Limbi Moderne a Universităţii Tehnice a Moldovei şi încasat de la Universitatea Tehnică a Moldovei pentru Valentina Stoicev salariul pentru absenţa forţată de la serviciu în perioada 02 mai 2013 – 11 iunie 2014 inclusiv în sumă de 18713,35 lei, suma de 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată în sumă de 1000 lei, iar în total 21713,35 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Totodată, a fost încasat de la Universitatea Tehnică a Moldovei taxa de stat în sumă de 661,40 lei pentru soluționarea pricinii în prima instanță și suma de 496,05 lei pentru soluționarea pricinii în ordinea de apel, iar în total suma de 1157,45 lei. La fel a fost menționat că decizia în partea restabilirii în funcție și a încasării unui salariu lunar în sumă de 1400 lei se execută imediat. La 31 octombrie 2014, Universitatea Tehnică a Moldovei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând repunerea în termen şi admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Susține că decizia integrală a instanței de apel a fost expediată în adresa Universităţii Tehnice a Moldovei abia la 15 octombrie 2014. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material şi a apreciat subiectiv şi unilateral probele administrate.

Consideră eronat argumentul instanţei de apel precum că ordinul de reducere a numărului de personal nr. 67-sp din 20 februarie 2013 nu este motivat din punct de vedere juridic. Conform diagramei anexate la prezentul recurs, se observă regresul orelor de limbă română în perioada anilor 2010-2014. Din cifrele arătate rezultă expres că numărul de ore la cursul de limbă română în anul de studii 2012/2013 (perioada când a fost iniţiată procedura reducerii de personal la catedra Limbi Moderne sub incidenţa căreia a căzut intimata) a scăzut cu 0,67 unităţi comparativ cu anul de studii precedent (2011/2012) şi cu 2,78 unităţi comparativ cu anul de studii 2010/2011. Astfel, consideră absolut eronat şi nefondat argumentul instanţei de apel precum că sarcina didactică nu a scăzut şi că nu este necesar de a reduce funcţia de lector superior.

Menţionează că instanţa de apel eronat a interpretat procedura reducerii de personal. Procedura reducerii de personal la catedra Limbi Moderne a fost iniţiată de UTM anume pe motivul scăderii (regresului) anual al sarcinii didactice la cursul de limbă română, sarcină care este redistribuită la începutul fiecărui an de studii între profesorii de limbă română. Susţine că problema insuficienţei volumului de lucru (orelor) la catedra Limbi Moderne a apărut încă în anul 2011, când a fost iniţiată prima procedură de reducere a statelor, fiind concediaţi prin reducere 2 cadre didactice care duceau cursul de 5 limbă română. A doua procedură de reducere la aceeaşi catedră a fost efectuată în anul 2012, fiind concediată încă o persoană care ducea acelaşi curs.

Afirmă că greşit sunt interpretate de către instanţa de apel şi prevederile art. 88 din Codul muncii ce ţin de preavizare, invocând că UTM a fost obligată să preavizeze întreg personalul Catedrei Limbi Moderne. Conform art. 88 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, în caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse. Astfel, nicidecum instanţa de apel nu este în drept să declare precum că UTM a întreprins careva acţiuni ilegale în ceea ce ţine de preavizare şi că preavizarea concretă a intimatei, a cărei funcţii urma a fi redusă, nu se admite. Invocă că instanţa de apel greşit a interpretat şi aplicat normele dreptului material şi, anume, normele ce ţin de dreptul preferenţial la menţinerea la lucru în cazul reducerii numărului de personal - art. 183 din Codul muncii.

Conform art. 183 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, în cazul unei egale calificări, de dreptul preferenţial de a fi lăsaţi la lucru se bucură salariaţii care au o mai mare vechime în muncă în unitatea respectivă, adică în UTM, iar intimata are vechimea în muncă în UTM de 08 ani 08 luni, însă celelalte salariate Valentina Cuciuc - 11 ani 08 luni, Mariana Golovaci - 16 ani 08 luni, Elena Hodinitu - 16 ani 02 luni şi, respectiv, Iulia Moscalenco - 10 ani 10 luni. Mai invocă că este greşită afirmaţia instanţei de apel precum că Universitatea Tehnică a Moldovei nu a respectat prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) şi art. 88 din Codul muncii şi nu i-a propus intimatei o funcţie vacantă, deoarece propunerea i-a fost prezentată în scris prin scrisoarea nr. 01/3-314 din 05 martie 2013, recepţionată la 06 martie 2013, însă intimata a refuzat funcţia.

Menţionează că dovada precum că instanţa de apel a apreciat incomplet şi eronat probele administrate o constituie şi decizia în partea ce ţine de calcularea salariului pentru perioada absenţei forţate – 02 mai 2013-11 iunie 2014, calculând salariul intimatei ca fiind în mărime de 1400 lei, deşi la dosar este anexat borderoul de plată a salariului intimatei (contul personal), unde este arătat că salariul acesteia constituia 710 lei.

Susţine că situaţia privind reducerea funcţiei intimatei a fost examinată minuţios la şedinţa Comitetului Sindical al UTM, unde reprezentanţii salariaţilor, fiind în cunoştinţă de situaţia catedrei de Limbi Moderne, au dat acordul concedierii intimatei, această procedură fiind indispensabilă situaţiei academice a catedrei respective, iar intimata fiind salariata care cădea sub incidenţa reducerii, având în vedere că nu întrunea condiţiile pentru a beneficia de dreptul preferenţial de a fi menţinută la lucru în corespundere cu prevederile art. 183 din Codul muncii. Afirmă că de către Universitatea Tehnică din Moldova au fost respectate întocmai şi integral prevederile art. art. 88 şi 183 din Codul muncii şi nu există vreun temei juridic care ar determina restabilirea intimatei.

Prin referinţa depusă la 02 decembrie 2014 Valentina Stoicev a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 6 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel a fost expediată în adresa recurentei la 30 septembrie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată (f. d. 228), iar recurenta susține că decizia integrală a instanței de apel a fost expediată în adresa ei abia la 15 octombrie 2014. Prin urmare, la caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Universitatea Tehnică a Moldovei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Universitatea Tehnică a Moldovei, asemenea aspecte nu se regăsesc.

7 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Universitatea Tehnică a Moldovei ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Universitatea Tehnică a Moldovei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 8