Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Respins
Dosarul nr.
2ra-2610/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
17 decembrie 2014
Părțile
ÎI Oleg Caltîş împotriva Svetlanei Fedorenco.
Pe scurt
Termenul te înaintare a cererii de chemare în judecată prin prisma legislaţiei muncii.

2ra-2610/14 — Încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată.

Dosar nr. 2ra-2610/14 Prima instanţă: Judecătoria Căuşeni Judecător: Maria Tertea Instanţa de Apel: Curtea de Apel Bender Judecători: M. Antonov Gr. Druguş S. Vrabii Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie încomponenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Maria Ghervas, Sveatoslav Moldovan, Liliana Catan şi Vera Macinskaia Examinînd recursul declarat de avocatul Stoianov Ludmila în interesele ÎI “Oleg Caltîş”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎI „Oleg Caltîş” împotriva Svetlanei Fedorenco cu privire la încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 15 aprilie 2014, prin care apelul declarat de Fedorenco Svetlana, a fost admis, ACONSTATAT: La 10 decembrie 2012 ÎI „Oleg Caltîş” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Fedorenco Svetlana cu privire la încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul ÎI „Oleg Caltîş” a indicat că la 01 ianuarie 2008 Fedorenco Svetlana a fost angajată în calitate de vânzător la Magazinul mixt al ÎI „Oleg Caltîş”. La 02 aprilie 2008 administraţia ÎI „Oleg Caltîş” în persoana conducătorului Caltîş Oleg pe de o parte şi salariata Fedorenco Svetlana pe de altă parte au încheiat contract de răspundere materială deplină, prin care salariata şi-a asumat răspunderea deplină pentru bunurile materiale aflate în gestiunea ei. 1 A mai precizat reclamantul că la 05 iunie 2010, la magazinul mixt al ÎI „Oleg Caltîş”, în prezenţa Svetalanei Fedorenco s-a efectuat inventarierea bunurilor, în urma căreia s-a constatat un neajuns de mărfuri în valoare de 180 000 lei.

Rezultatele controlului au fost consemnate în actul de control semnat atît de reprezentantul întreprinderii cât şi de Fedorenco Svetlana. Reclamantul a specificat că la aceiaşi dată 05 iunie 2010 Fedorenco Svetlana a scris personal un angajament prin care şi-a asumat obligaţia de a restitui suma datoriei formată în urma neajunsului de mărfuri integral şi benevol, însă nu şi-a executat aceste obligaţiuni şi nici la reclamaţia înaintată în acest sens nu a reacţionat. Solicită reclamantul ÎI „Oleg Caltîş” încasarea forţată a datoriei în sumă de 180 000 lei din contul Svetlanei Fedorenco în beneficiul său şi a tuturor cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea pricinii date. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 04 iunie 2013 acţiunea înaintată de ÎI „Oleg Caltîş” împotriva Svetlanei Fedorenco cu privire la încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, a fost admisă integral.

S-a dispus încasarea forţată din contul Svetlanei Fedorenco în beneficiul ÎI „Oleg Caltîş” a datoriei în sumă de 180000 lei, cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 12100 lei şi taxa de stat achitată la depunerea acţiunii în sumă de 5400 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 15 aprilie 2014, apelul declarat de Fedorenco Svetlana, a fost admis. A fost casată hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 04 iunie 2013 fiind emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea înaintată de ÎI „Oleg Caltîş” împotriva Svetlanei Fedorenco cu privire la încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca prescrisă. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 25 iunie 2014, avocatul Stoianov Ludmila în interesele ÎI “Oleg Caltîş” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 12 mai 2014, iar recursul a fost declarat la 25 iunie 2014. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de Fedorenco Svetlana, la cererea de recurs declarată de avocatul Stoianov Ludmila în interesele ÎI “Oleg Caltîş”, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 26 august 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

2 Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de avocatul Stoianov Ludmila în interesele ÎI “Oleg Caltîş” neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că la 01 ianuarie 2008 Fedorenco Svetlana a fost angajată în calitate de vânzător la Magazinul mixt al ÎI „Oleg Caltîş”, iar la 02 aprilie 2008 administraţia ÎI „Oleg Caltîş” în persoana conducătorului Caltîş Oleg pe de o parte şi salariata Fedorenco Svetlana pe de altă parte au încheiat contract de răspundere materială deplină, prin care salariata ş-ia asumat răspunderea deplină pentru bunurile materiale aflate în gestiunea ei. Actele pricinii certifică faptul că la 05 iunie 2010, la magazinul mixt al ÎI „Oleg Caltîş”, în prezenţa lui Fedorenco Svetlana, a fost efectuată inventarierea bunurilor, în urma căreia s-a constatat un neajuns de mărfuri în valoare de 180 000 lei, rezultatele controlului fiind consemnate în actul de control semnat de reprezentantul întreprinderii cât şi de către Fedorenco Svetlana.

La aceiaşi dată 05 iunie 2010 Fedorenco Svetlana a scris personal un angajament prin care şi-a asumat obligaţia de a restitui suma datoriei formată în urma neajunsului de mărfuri integral şi benevol, însă nu şi-a executat aceste obligaţiuni şi nici la reclamaţia înaintată în acest sens nu a reacţionat. De menţionat că materialele pricinii confirmă cu certitudine faptul că prejudiciul material pretins de către ÎI „Oleg Caltîş” a fost cauzat în cadrul executării contractului individual de muncă.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 327 alin. (1) Codul Muncii, care statuează expres că partea contractului individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură cu exercitarea obligaţiilor sale de muncă, un prejudiciu material şi/sau moral celeilalte părţi repară acest prejudiciu conform prevederilor prezentului cod şi altor acte normative. În acest sens, instanţa de recurs precizează că prima instanţă eronat a concluzionat că dispoziţiile privind răspunderea materială potrivit Codului muncii sunt inaplicabile în speţa dată intervenind răspunderea civilă delictuală.

Astfel, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că prejudiciul material pretins de către ÎI „Oleg Caltîş” a survenit din raporturi de muncă, în urma exercitării contractului individual de muncă. Prin urmare, prima instanţă eronat a stabilit că relaţiile dintre părţile semnatare a contractului individual de muncă cad sub incidenţa instituţiei răspunderii delictuale. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 2 alin. (3) Codul Muncii – în cazul în care instanţa de judecată stabileşte că, printr-un contract civil, se reglementează de fapt raporturile de muncă dintre salariat şi angajator, acestor raporturi li se aplică prevederile legislaţiei muncii.

3 Colegiul instanţei de recurs consideră oportun de a reitera prevederile art. 344 alin. (4) Codul Muncii, care statuează expres că în caz de apariţie a divergenţelor privind modul de reparare a prejudiciului material, părţile sînt în drept să se adreseze în instanţa de judecată în termen de un an din ziua constatării mărimii prejudiciului (titlul XII). Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 355 alin. (1) Codul Muncii, potrivit cărora cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată: a) în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său; b) în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului.

Prin urmare, instanţa de apel corect a stabilit că inventarierea la magazinul ÎI „Oleg Caltîş” a avut loc la data de 05 noiembrie 2010, iar cererea de chemare în judecată a fost înaintată în instanţa de judecată la 10 decembrie 2012, cu omiterea termenului de prescripţie. Instanţa de recurs precizează că intimata – pîrîtă Fedorenco Svetlana a invocat omiterea termenului de prescripţie în referinţa înaintată la cererea de chemare în judecată, specificînd că avînd în vedere că circumstanţele pricinii decurg din raporturi de muncă, ÎI „Oleg Caltîş” a înaintat acţiunea în instanţa de judecată cu încălcarea termenului stabilit la art. 344 alin. (4) Codul Muncii (f.d. 25-27). Totodată, instanţa de apel corect a constatat că recurentul – intimatul ÎI „Oleg Caltîş” n-a prezentat careva probe care a-r confirma că întârzierea adresării în instanţa de judecată a fost determinată de motive întemeiate.

Mai mult, Colegiul precizează că termenul de un an în interiorul căruia poate fi înaintată acţiunea în instanţa de judecată prin prisma legislaţiei muncii, a expirat şi din momentul cînd Svetlana Fedorenco a semnat actul care certifică efectuarea inventarierii mărfurilor de la magazinul ÎI „Oleg Caltîş”. Colegiul reiterează că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Mai mult decît atît, Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, părţile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credinţă faţă de drepturile procedurale conferite de legistator.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că concluzia instanţei de apel despre necesitatea respingerii ca prescrise a acţiunii înaintate de ÎI „Oleg Caltîş” împotriva Svetlanei Fedorenco cu privire la încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art.130 CPC. Actul de dispoziţie a instanţei de apel a fost adoptat cu respectarea normelor de procedură şi cu aplicarea corectă a normelor de drept material. Astfel, instanţa de recurs concluzionează că este legală decizia Curţii de Apel Bender din 15 aprilie 2014, din care motive urmează a fi menţinută.

4 Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de avocatul Stoianov Ludmila în interesele ÎI “Oleg Caltîş” şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de avocatul Stoianov Ludmila în interesele ÎI “Oleg Caltîş”. Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 15 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎI „Oleg Caltîş” împotriva Svetlanei Fedorenco cu privire la încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Maria Ghervas Sveatoslav Moldovan Liliana Catan Vera Macinskaia 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.