2ra-3491/14 — Anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren

Prima instanță: Judecătoria Botanica Dosarul nr. 2ra-3491/14 Judecător: S. Teleucă Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, M. Moraru, L. Bulgac ÎNCHEIERE 11 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Self-Service”, în pricina civila la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Self Service”, Brăguţă Valeriu, Ştirbu Ion, Zestrea Aurica şi Jileaev Vladimir către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru cu privire la anularea Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău 05 februarie 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 11 iulie 2013, fiind emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 20 ianuarie 2011, SRL „Self Service”, Brăguţă Valeriu, Ştirbu Ion. Zestrea Aurica şi Jileaev Vladimir s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru cu privire la anularea Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren eliberat la 22.09.2010 Universităţii Tehnice din Moldova. În motivarea acţiunii sa invocat faptul că prin hotărârea Tribunalului Chişinău din 12 august 2002 a fost atribuit în arendă de către Primăria mun. Chişinău beneficiarului SRL „Cireşar”, succesorul căruia este SRL „Self-Service”, terenul de pământ cu suprafaţa totală 0,52 ha amplasat pe adresa mun.

Chişinău str. Cuza Vodă nr. 13 pe un termen de 15 ani. Menţionează că, la data de 22 septembrie 2010 contrar dispoziţiilor instanţei de judecată, pârâtul Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a eliberat Universităţii Tehnice din Moldova titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren amplasat pe adresa mun. Chişinău bd. Dacia nr. 39, care include şi porţiunea de teren alocat în arendă firmei „Self-Service” SRL. Solicită anularea Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 01001110072 din 22.09.2010 eliberat de către ARFC. Pe parcursul examinării cauzei şi-au concretizat pretenţiile, solicitînd anularea Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 01001110072 din 22 septembrie 2010 eliberat de către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru cu radierea lui din Registrul bunurilor imobile.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15 august 2011 cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol (f.d. 128 vol. I). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2011 a fost admis recursul declarat de către SRL „Self-Service”, casată încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15 august 2011 cu remiterea pricinii spre examinare în fond în aceiaşi instanţă de judecată (f.d. 154-158 vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 11 iulie 2013 a fost admisă acţiunea, s-a recunoscut nul Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 01001110072 din 22.09.2010 eliberat de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru cu radierea lui din Registrul bunurilor imobile, pus în sarcina OCT mun.

Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014 au fost admise apelurile declarate de către Consiliul municipal Chişinău, Universitatea Tehnică a Moldovei şi Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 11 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea s-a respins ca nefundată. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 10 octombrie 2014, SRL „Self- Service” a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 11 iulie 2013. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanța de apel a încălcat normele de drept material şi a aplicat eronat legea.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că din materialele cauzei nu reiese data expedierii copiei deciziei integrale a instanţei de apel în adresa părţilor (f.d. 189 vol. II), cît şi faptul că conform f.d. 190 vol. II reprezentantul recurentului a recepţionat decizia la 12.08.2014, recursul se consideră declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Self-Service” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a recunoaște recursul declarat de către SRL „Self-Service” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către SRL „Self-Service” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă