2ra-2539/14 — Încasarea restanţei la salariu, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată

Prima instanţă, Jud. Rîşcani mun. Chişinău: jud. Iu. Ţurcan dosarul nr. 2ra-2539 /14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Vera Macinskaia examinînd, fără citarea părţilor, recursul declarat de Chiseev Dmitri, în interesele Nataliei Larionova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Larionova împotriva SRL „DIAGAL CIOCOLATA” cu privire la încasarea restanţei la salariu, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de SRL „DIAGAL CIOCOLATA”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 octombrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea civilă a fost integral respinsă, c o n s t a t ă La 28 februarie 2013, Larionova Natalia a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „DIAGAL CIOCOLATA” cu privire la încasarea restanţei la salariu, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în perioada 05 mai 2012 – 25 septembrie 2012, a activat în calitate de administrator la SRL „DIAGAL CIOCOLATA”, după care în baza cererii personale a fost transferată în funcţia de manager, unde a activat în această funcţie pînă la 05 noiembrie 2012, data plecării ei în concediu de maternitate. Invocă Larionova Natalia că în perioada de activitate la întreprinderea dată, pîrîtul niciodată nu i-a achitat salariul, fapt ce contravine prevederilor art. 45, art. 128 şi art. 142 din Codul muncii.

Menţionează reclamanta că la momentul plecării în concediul de maternitate restanţa la salariu s-a format în sumă totală de 27 732 lei. Cere Larionova Natalia să fie încasat din contul SRL „DIAGAL CIOCOLATA” în beneficiul său restanţa la salariu în sumă totală de 27 732 lei. Ulterior, la 26 iunie 2012, Larionova Natalia a depus o cerere prin care şi-a concretizat pretenţiile din acţiune, solicitînd să fie încasat din contul pîrîtului pe lîngă restanţa la salariu în sumă totală de 27 732 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 8663,2 lei şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 1240 lei. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 octombrie 2013, acţiunea civilă a fost integral admisă.

A fost încasat din contul SRL „DIAGAL CIOCOLATA” în beneficiul Nataliei Larionova restanţa la salariu în sumă totală de 27 732 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 8663,2 lei şi cheltuielile de asistenţa juridică în mărime de 1240 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, a fost admis apelul declarat de SRL „DIAGAL CIOCOLATA”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 octombrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea civilă a fost integral respinsă. La 02 iulie 2014, Chiseev Dmitri, acţionînd în interesele Nataliei Larionova, (în baza mandatului seria MAS nr. 004902 din 24 iunie 2013), a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 octombrie 2013. Recurentul Chiseev Dmitri, acţionînd în interesele Nataliei Larionova, a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece la examinarea cauzei civile instanţa de apel nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, precum şi, concluziile acesteia vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentei la 19 mai 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 1381 (f.d.

70). Cu atît mai mult cu cît, însuşi reprezentantul recurentei Larionova Natalia – Chiseev Dmitri în cererea de recurs a precizat că cu decizia instanţei de apel a făcut cunoştinţă la 22 mai 2014. Astfel, instanţa de recurs consideră că Chiseev Dmitri, acţionînd în interesele Nataliei Larionova, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d. 74). La 30 septembrie 2014, reprezentantul intimatului SRL „DIAGAL CIOCOLATA” – Sergiu Leontean, a depus o referinţă prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Chiseev Dmitri, acţionînd în interesele Nataliei Larionova, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, pe care o consideră întemeiată şi legală (f.d.

82). Prin încheierea completului din 3 judecători ai Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 01 octombrie 2014, a fost considerat admisibil recursul declarat de Chiseev Dmitri, acţionînd în interesele Nataliei Larionova, şi transmis în completul din 5 judecători ai Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, spre examinarea fondului recursului. Conform art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Potrivit art. 442 alin. (1) şi alin. (2) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs. Prin prisma art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 2 Examinînd legalitatea actului de dispoziţie atacat, prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs şi a materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Chiseev Dmitri, acţionînd în interesele Nataliei Larionova, este întemeiat şi urmează a fi admis, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 octombrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parţială a hotărîrii, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Conform art. 45 din Codul muncii, contractul individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.

Potrivit art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temi al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Astfel, din materialele dosarului rezultă că prin procesul-verbal nr. 1 al adunării de constituire a persoanei juridice din 24 aprilie 2012, a fost constituită SRL „DIAGAL CIOCOLATA”, iar în calitate de administrator a fost desemnată Natalia Larionova (f.d. 3, 28). Prin procesul-verbal nr. 1/1 din 05 mai 2012 al adunării generale ale fondatorilor SRL „DIAGAL CIOCOLATA”, s-a decis de a fi încheiat un contract individual de muncă cu Larionova Natalia cu stabilirea salariului de funcţie în mărime de 1500 lei lunar, începînd cu 01 iulie 2012, fiind stabilit un sistem netarifar de salarizare (f.d.

29). Potrivit menţiunii din carnetul de muncă, prin ordinul SRL „DIAGAL CIOCOLATA” nr. 2 din 05 mai 2012, Larionova Natalia a fost angajată în funcţia de administrator la întreprinderea dată (f.d. 7). La 21 august 2012, Natalia Larionova a depus o cerere privind transferul ei din funcţia de administrator în funcţia de manager al SRL „DIAGAL CIOCOLATA”, cu păstrarea salariului de funcţie (f.d. 4, 38). La 25 septembrie 2012, Larionova Natalia a fost transferată în funcţia de manager al SRL „DIAGAL CIOCOLATA” (f.d. 31, 40). În funcţia dată recurenta a activat pînă la 05 noiembrie 2012, momentul plecării ei în concediul de maternitate. În conformitate cu art. 128 alin. (1) şi alin. (3) din Codul muncii, salariul reprezintă orice recompensă sau cîştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.

Salariul este confidenţial şi garantat. Potrivit art.135 alin. (1) din Codul muncii, sistemul de salarizare, pe a cărui bază se determină salariile salariaţilor, se stabileşte prin lege sau prin alte acte normative, în corespundere cu forma juridică de organizare a unităţii, cu modul de finanţare şi cu caracterul activităţii acesteia. Prin prisma art. 142 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, salariul se plăteşte periodic, nemijlocit salariatului sau persoanei împuternicite de aceasta, în baza unei procuri autentificat, la locul de muncă al salariatului, în zilele de lucru stabilite în contractul 3 colectiv sau individual de muncă, dar nu mai rar decît o dată pe lună pentru salariaţii remuneraţi în baza salariilor lunare ale funcţie.

Conform art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Astfel, reieşind din circumstanţele sus-nominalizate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că urmează să fie integral casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea civilă să fie parţial admisă, din următoarele motive. În conformitate cu art. 131 alin. (1) – alin. (2) şi alin. 4 din Codul muncii, orice salariat are dreptul la un salariu minim garantat.

Salariul minim reprezintă mărimea minimă a retribuţiei evaluată în monedă naţională, mărime stabilită de către stat pentru o muncă simplă, necalificată, sub nivelul căreia angajatorul nu este în drept să plătească pentru norma de muncă pe lună sau pe oră îndeplinită de salariat. Cuantumul salariului minim este obligatoriu pentru toţi angajatorii persoane juridice sau fizice care utilizează munca salariată, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. Acest cuantum nu poate fi diminuat nici prin contractul colectiv de muncă, nici prin contractul individual de muncă. Potrivit art. 134 alin. (1) – alin. (2) din Codul muncii, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real este valoarea minimă obligatorie a retribuţiei muncii garantată de către stat pentru munca prestată de salariaţi în sectorul real.

Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real se stabileşte de Guvern după consultarea partenerilor sociali. Ori, prin prisma pct. 1 din Hotărîrea Guvernului RM „Cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real” nr. 165 din 09 martie 2010, începînd cu 01 mai 2012, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (la întreprinderi, organizaţii, instituţii cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică), în continuare – unităţi), cu excepţia ramurii agriculturii şi silviculturii, se stabileşte în mărime de 7,70 lei pe oră sau 1300 lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună.

Totodată, conform art. art. 135 alin. (1) – alin. (2) şi alin. (4) din Codul muncii, sistemul de salarizare, pe a cărui bază se determină salariile salariaţilor se stabileşte prin lege sau prin alte acte normative, în corespundere cu forma juridică de organizare a unităţii, cu modul de finanţare şi cu caracterul activităţii acesteia. Formele şi condiţiile de salarizare, precum şi mărimea salariilor în unităţile cu autonomie financiară, se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale între angajator şi salariaţi sau reprezentanţii acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale angajatorilor, şi se fixează în contractele colective şi în cele individuale de muncă. Salariul de bază, modul şi condiţiile de salarizare a conducătorilor unităţilor se stabilesc de persoanele sau organele abilitate să numească aceşti conducători şi se fixează în contractele individuale de muncă încheiate cu ei.

În conformitate cu prevederile art. 1361 alin. (1) şi alin. (3) – alin. (4) din Codul muncii, sistemele netarifare de salarizare reprezintă modalităţi de diferenţiere a salariilor în dependenţă de performanţele individuale şi /sau colective şi funcţia deţinută de salariat. Sistemul netarifar de salarizare se stabileşte în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Stabilirea cuantumului salariului pentru fiecare salariat în cadrul sistemelor 4 netarifare de salarizare se efectuează de către angajator. Drept limită minimă şi garanţie a statului serveşte cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.

De asemenea, conform pct. 3 şi pct. 6 din Hotărîrea Guvernului RM nr. 165 din 09 martie 2010, în cazul aplicării de către unităţi a sistemului tarifar de salarizare sau în cazul aplicării sistemului netarifar de salarizare cuantumul lunar total al salariului unui angajat nu poate fi mai mic decît cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit de Guvern, după consultarea cu partenerii sociali.

Odată cu stabilirea cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real, salariile de bază stabilite anterior nu pot fi micşorate, decît în conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 20 al Legii salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002. Este de menţionat faptul că instanţa de recurs studiind actele pricinii, nu a constatat vre-un înscris probatoriu prin care s-ar fi confirmat faptul că în perioada de 05 mai 2012 – 05 noiembrie 2012, în care a activat Larionova Natalia la SRL „DIAGAL CIOCOLATA”, acesteia i-a fost achitat salariul şi alte plăţi corespunzătoare. Concomitent, din fişa de cont nr. 531, rezultă că intimatul recunoaşte faptul că pentru perioada 01 mai 2012 – 31 octombrie 2013, are datorii la plata salariului faţă de Natalia Larionova în sumă de 14514,37 lei (f.d.

42). Prin urmare, reieşind din circumstanţele pricinii expuse mai sus în coroborare cu prevederile legale sus-citate, precum şi luînd în consideraţie faptul că prin procesul-verbal nr. 1/1 din 05 mai 2012 al adunării generale ale fondatorilor SRL „DIAGAL CIOCOLATA, Nataliei Larionova i-a fost stabilit salariul de funcţie, în calitate de administrator al întreprinderii, în mărime de 1500 lei lunar, fiind indicat un sistem netarifar de salarizare, precum şi avînd în vedere că recurenta nu a prezentat dovezi concludente şi pertinente prin care s-ar demonstra faptul că la SC „DIAGAL CIOCOLATA” s-a aplicat un sistem tarifar de salarizare, instanţa de recurs a ajuns la concluzia că urmează să fie încasată din contul SRL „DIAGAL CIOCOLATA în beneficiul Nataliei Larionova restanţa la salariu pentru perioada: 05 mai 2012 –25 septembrie 2012, în mărime de 7000 lei, reieşind din următorul calcul: 1500 lei × 4 luni şi 20 zile = 7000 lei Totodată, avînd în vedere că la 25 septembrie 2012, Larionova Natalia a fost transferată în funcţia de manager al SRL „DIAGAL CIOCOLATA”, fără a fi indicat salariul pentru funcţia dată, completul Colegiului civil,

comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că urmează să fie încasată din contul SRL „DIAGAL CIOCOLATA în beneficiul Nataliei Larionova restanţa la salariu pentru perioada: 25 septembrie 2012 – 05 noiembrie 2012, în mărime de 2600 lei, reieşind din următorul calcul: 1300 lei × 2 luni = 2600 lei. Calculul dat a fost efectuat, reieşind din faptul că la actele pricinii lipsesc date referitor la mărimea salariu de funcţie care a fost stabilit Nataliei Larionova în calitate de manager al SRL „DIAGAL CIOCOLATA”, precum şi luînd la bază prevederile pct. 1 din Hotărîrea Guvernului RM „Cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real” nr. 165 din 09 martie 2010, potrivit căruia la situaţia 01 mai 2012 a fost stabilit cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real în mărime de 7,70 lei pe oră sau 1300 lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună.

Iar, în total urmează să fie încasată din contul SRL „DIAGAL CIOCOLATA” în beneficiul Nataliei Larionova restanţa la salariu pentru perioada: 05 mai 2012 – 05 noiembrie 2012, în mărime totală de 9600 (nouă mii şase sute) lei.

5 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă eronat a ajuns la concluzia de a aplica la calcularea restanţei la salariu prevederile Hotărîrii Guvernului RM „Cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară” nr. 743 din 11 iunie 2002, în special Anexa nr. 4, prin care au fost stabiliţi coeficienţii de multiplicitate pentru stabilirea salariilor de funcţie ale personalului încadrat în unităţi ce nu aplică sisteme de salarizare bazate pe Reţeaua tarifară unică de salarizare (RTUS), deoarece dispoziţiile Hotărîrii Guvernului RM sus-vizate au ca scop doar de recomandare pentru conducătorii unităţilor cu autonomie financiară şi nicidecum nu poartă un caracter obligatoriu.

Mai mult decît atît, reieşind din prevederile art. 135 alin. (2) din Codul muncii, în cazul în care conducătorii unităţilor cu autonomie financiară decid să aplice prevederile Hotărîrii Guvernului RM nr. 743 din 11 iunie 2002, referitor la formele şi condiţiile de salarizare, precum şi mărimea salariilor, aceste condiţii se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale între angajator şi salariaţi sau reprezentanţii acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale angajatorilor, şi se fixează în contractele colective şi în cele individuale de muncă.

Respectiv, la actele pricinii nu au fost anexate probe concludente şi pertinente prin care s-ar fi demonstrat faptul că la SRL „DIAGAL CIOCOLATA” a fost încheiat vre-un contract colectiv de muncă prin care s-ar fi indicat că la calcularea salariului de funcţie se vor aplica coeficienţii de multiplicitate recomandaţi la Anexa nr. 4 al Hotărîrii Guvernului RM „Cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară” nr. 743 din 11 iunie 2002. Referitor la pretenţia Nataliei Larionova privind încasarea din contul SRL „DIAGAL CIOCOLATA” în beneficiul său dobînda de întîrziere de 0,1% pentru reţinerea salariului conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că aceasta urmează a fi respinsă, deoarece Natalia Larionova, activînd iniţial în calitate de administrator şi ulterior în calitate de manager, putea să-şi ridice în orice moment salariul, cu atît mai mult cu cît, aceasta a fost invitată de către intimat de nenumărate ori la sediul întreprinderii pentru a-şi primi salariul (f.d.

5, 33-34). În conformitate cu art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecată a pricinii. Potrivit art. 90 lit. i) CPC, din cheltuielile de judecare a pricinii fac parte şi cheltuielile de asistenţă juridică. Conform art. 94 alin. (1) şi alin. (4) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Dacă, fără a trimite pricina spre rejudecare, modifică hotărîrea atacată sau pronunţă o nouă hotărîre, instanţa ierarhic superioară poate schimba corespunzător repartizarea cheltuielilor de judecată.

Or, potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Totodată, instanţa de recurs ţine să menţioneze că urmează a fi admis capătul de cere privind încasarea din contul SRL „DIAGAL CIOCOLATA în beneficiul Nataliei Larionova a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în mărime de 1240 lei, fiindcă după cum 6 rezultă din actele pricinii avocatul-stagiar Chiseev Dmitri a acordat recurentei, în cadrul primei instanţe, servicii de asistenţă juridică în sumă de 1240 lei, anexînd în acest sens bonul de plată seria EZ nr. 384509 din 24 iunie 2013 (f.d.

19). Astfel, reieşind din împrejurările sus-menţionate, şi, avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele judecătoreşti anterioare şi nu este necesară o verificare suplimentară de dovezi, însă, au fost încălcate normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de recurs depusă de Chiseev Dmitri, acţionînd în interesele Nataliei Larionova, de a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 octombrie 2013, şi de a emite o nouă hotărîre prin care acţiunea civilă să fie parţial admisă în partea încasării salariului restant şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică, în rest, acţiunea civilă în partea încasării dobînzii de întîrziere urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) şi alin. (3) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Chiseev Dmitri, acţionînd în interesele Nataliei Larionova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Larionova împotriva SRL „DIAGAL CIOCOLATA” cu privire la încasarea restanţei la salariu, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite parţial cererea de chemare în judecată a Nataliei Larionova împotriva SRL „DIAGAL CIOCOLATA” cu privire la încasarea restanţei la salariu, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

Se încasează din contul SRL „DIAGAL CIOCOLATA”: IDNO 1012600014397, cu sediul MD-2068, bd. Moscova, 6, mun. Chişinău, în beneficiul Nataliei Larionova: a.n. 20 iulie 1977, c/p 2005048054600, restanţa la salariu: pentru perioada 05 mai 2012 –25 septembrie 2012, în mărime de 7000 lei şi pentru perioada 25 septembrie 2012 – 05 noiembrie 2012, în mărime de 2600 lei, iar în total suma de 9600 (nouă mii şase sute) lei. Se încasează din contul SRL „DIAGAL CIOCOLATA” în beneficiul Nataliei Larionova cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 1240 lei. În rest, acţiunea civilă privind încasarea dobînzii de întîrziere se respinge. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Vera Macinskaia 7