2rc-708/14 — Suspendarea desfăşurării Adunării Creditorilor

prima instanţă: M. Guzun dosarul nr. 2rc-708/14 DECIZIE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către reprezentantul creditorilor Organ Elena, în pricina civilă privind derularea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Locuinţe pentru Toţi” Societate pe Acţiuni, împotriva încheierii protocolare a Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost respinsă cererea reprezentantului creditorilor, Elena Organ cu privire la scoaterea de pe rol a cererilor de destituire a administratorului insolvabilităţii din funcţie şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, prin care a fost admisă cererea depusă de Ruslan Bîrlădeanu şi Serghei Bruma şi suspendată desfăşurarea Adunării Creditorilor SA „Locuinţe pentru Toţi” convocată pentru data de 25 octombrie 2014, pînă la soluţionarea definitivă a cererilor şi contestaţiilor creditorilor privind neadmiterea creanţelor şi anulate listele creditorilor cu drept de vot pentru Adunarea Creditorilor din 25 octombrie 2011, constată: Axenia Puiu a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Locuinţe pentru Toţi” SA.

Ulterior, Valeriu Brăiescu a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Locuinţe pentru Toţi” SA. Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 03 noiembrie 2010 ambele cereri introductive au fost conexate într-o procedură comună.

Prin hotărârea Curţii de Apel Economică din 04 martie 2011 a fost intentat procesul insolvabilităţii faţă de SC „Locuinţe pentru Toţi” SA, desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii Petru Lupea, convocată prima adunare pentru audierea raportului administratorului şi de validare a creanţelor pentru 11 aprilie 2011 ora 11:00 în incinta Curţii de Apel Economice, propus creditorilor SC „Locuinţe pentru Toţi” SA să depună creanţele în Curtea de Apel Economică până la adunarea de validare, propus creditorilor SC „Locuinţe pentru Toţi” SA cu creanţe garantate şi celor care deţin un drept de separare a bunurilor să precizeze neîntârziat bunurile din masa debitoare asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept şi să prezinte aceste dovezi judecăţii, în scopul prevenirii modificării stării bunurilor SC „Locuinţe pentru Toţi” SA în perioada derulării procesului de insolvabilitate, a fost dispusă aplicarea măsurilor de asigurare, obligat Administratorul insolvabilităţii să prezinte până la prima adunare a creditorilor un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare, aplicate faţă de debitor şi să verifice temeiurile şi cauzele survenirii insolvabilităţii ei, mărimea şi componenţa masei debitoare,

oportunitatea şi posibilitatea continuării activităţii economice a SC „Locuinţe pentru Toţi” SA şi dispusă notificarea despre intentarea procesului insolvabilităţii şi despre aplicarea măsurilor de asigurare persoanele indicate în pct. 2 şi 3 a art. 45 din Legea insolvabilităţii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 septembrie 2013 a fost admisă cererea administratorului insolvabilităţii Emilia Vedernic şi suspendată examinarea contestaţiilor depuse de Elena Tomaş, Aliona Brumărel, Andrei Golban, Maria Slănina, Lucia Calaraş (Straista), Anatolie Cebotari, Tudor Marian, Lidia Stefu, Vera Melnic, Olga Mişcoi, Serghei Bruma, Ecaterina Botnaru, Ion Afanasii, Andrei Bolocan, Nadejda Marandici, Antonina Moraru, Alexandr Stehin, Ion Pîrţac, Victoria Turcan, Ecaterina Bozianu, Liuba Sîrghi (Paladi), Ioana Cazacu, Alexei Tichineanu, Galina Iaroţcaia, Ana Gherasimciuc, Elena Verstiuc, Natalia Fedorenco, Alexei Botezatu, Ludmila Agapi, Zinovia Mihailiuc, Lidia Stefu, Maria Botnari, Veaceslav Bantea Croitoru, Maria Pleşca, Ion Ciobanu, Nina Chicu, Elena Diacova, Victor Butucel şi Lilia Rotaru până la soluţionarea dosarului penal nr. 20100315554. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 martie 2014, a fost admis recursul declarat de Serghei Bruma, Aliona Brumarel, Ecaterina Botnaru, Victor Butucel, Anatolie Cebotari, Nina Chicu, Elena Diacova, Ion Ciobanu, Vera Melnic, Maria Pleşca, Lilia Rotaru, reprezentaţi de către avocatul Alexandru Grosu casată încheierea curţii de Apel Chişinău din 13 septembrie 2013 şi emisă o nouă încheierea, prin care cererea administratorului insolvabilităţii SC „Locuinţe pentru Toţi” SA,

Emilia Vedernic cu privire la suspendarea examinării contestaţiilor a fost respinsă. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 02 iulie 2014, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către administratorul procesului de insolvabilitate a SC „Locuinţe pentru Toţi” SA, ÎI „Vedernic Emilia” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 12 martie 2014. În cadrul derulării procesului de insolvabilitate un grup de creditori ai SA „Locuinţe pentru Toţi” au depus demersuri prin care au solicitat destituirea din funcţie a administratorului insolvabilităţii SC „Locuinţe pentru Toţi”, Emilia Vedernic.

În faza examinării demersurilor cu privire la destituirea din funcţie a administratorului insolvabilităţii SC „Locuinţe pentru Toţi”, Emilia Vedernic, reprezentantul creditorilor DA „Locuinţe pentru Toţi”, avocatul Elena Organ, a depus cerere în temeiul art. 267 lit.(b) CPC, prin care a solicitat scoaterea de pe rol a cererilor creditorilor a lui Ruslan Bîrlădeanu, Svetlana Boaghi, Ludmila Agapi şi Serghei Cozma privind destituirea administratorului insolvabilităţii ca fiind depusă de persoanele incapabile. În motivarea cererii avocatul Elena Organ a invocat că de către creditorii Ruslan Bîrlădeanu, Svetlana Boaghi, Ludmila Agapi şi Serghei Cozma au fost depuse cereri cu privire la destituirea administratorului insolvabilităţii Emilia Vedernic, care a fost aleasă de adunarea creditorilor SA „Locuinţe pentru Toţi” în proces de insolvabilitate şi aprobată prin încheierea instanţei de insolvabilitate.

Decizia despre numirea Emiliei Vedernic a fost luată de majoritatea creditorilor validaţi al SA „Locuinţe pentru Toţi”. Cu referire la art. 71 al Legii insolvabilităţii, menţionează că cererea privind demisia administratorului insolvabilităţii poate fi depusă de Comitetul Creditorilor, ori de către Adunarea creditorilor, iar alte persoane, în conformitate cu norma invocată, nu sunt abilitate de lege să adreseze o astfel de cerere faţă de instanţă care supraveghează procesul de insolvabilitate. În drept, î-şi întemeiază pretenţiile pe prevederile art. 267 lit. b) CPC, art. 5 alin..(7), 63 şi 71 al Legii insolvabilităţii, susţinînd că creditorii petiţionari, urmau să adreseze plîngerile sale împotriva acţiunilor administratorului insolvabilităţii faţă de comitetul creditorilor, ori faţă de adunare a creditorilor, ceia ce ultimii nu au realizat.

În consecinţă afirmă că numai Adunarea creditorilor sau Comitetul creditorilor sunt în drept să adreseze instanţei cereri privind destituirea administratorului, pe care instanţa din oficiu poate să le examineze. Prin încheierea protocolară Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, a fost respins demersul reprezentantului creditorilor, Organ Elena cu privire la scoaterea de pe rol a cererilor unui grup de creditori, prin care ultimii au solicitat destituirea administratorului insolvabilităţii din funcţie.

La 22 octombrie 2014, reprezentantul debitorului SA „Locuinţe pentru Toţi”, Ruslan Bîrlădeanu şi a creditorului Serghei Bruma a depus cererea prin care a solicitat suspendarea adunării creditorilor convocată pentru data de 25 octombrie 2014. În motivarea cererii au invocat că potrivit anunţului publicat în Monitorul Oficial nr. 313-318 din 17 octombrie 2014 de către administratorul procesului de insolvabilitate ÎI „Vedernic Emiliia” a fost convocată adunarea creditorilor pentru data de 25 octombrie 2014, avînd la ordinea de zi aprobarea şi reconfirmarea hotărîrilor adoptate de adunarea creditorilor din 07 noiembrie 2013. Susţin că actualmente pe rol la instanţa de insolvabilitate se află cereri de validare a creanţelor şi de contestare din partea a 39 de creditori, prin care se solicită validarea creanţelor, precum şi se contestă neincluderea de către administrator în tabel a creanţelor creditorilor.

Afirmă că cererile în cauză nu au fost examinate pînă în prezent din motive care nu se impută titularilor de ceri înaintate, pe cînd atît adunarea creditorilor din 07 noiembrie 2013, cît şu cea anunţată pentru 25 octombrie 2014 vizează întrebări, care decid esenţial soarta şi acţiunile viitoare în procedura de insolvabilitate, inclusiv vizează drepturile şi interesele creditorilor, soarta masei debitoare. Consideră imposibilă petrecerea adunării creditorilor din 25 octombrie 2014 cu ordinea de zi stabilită pînă la examinarea cererilor şi contestaţiilor a 39 de creditori, care sunt egali în drepturi cu ceilalţi creditori chirografi.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, a fost admisă cererea depusă de Ruslan Bîrlădean şi Serghei Bruma şi suspendată desfăşurarea Adunării creditorilor SA „Locuinţe pentru Toţi” convocată pentru data de 25 octombrie 2014, pînă la soluţionarea definitivă a cererilor şi contestaţiilor creditorilor privind neadmiterea creanţelor, aflate pe rol în instanţa de insolvabilitate, cu anularea listelor creditorilor cu drept de vot pentru Adunarea Creditorilor din 25 octombrie 2014 şi stabilită şedinţa specială de examinare a cererilor şi contestaţiilor privind neadmiterea creanţelor pentru data de 28 noiembrie 2014, ora 11.00.

La 23 octombrie 2014 reprezentantul creditorilor Elena Organ a declarat recurs împotriva în încheierii protocolare a Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii prin acrea a fost respinsă cererea sa de scoatere de pe rol a cererilor cu privire la demiterea administratorului insolvabilităţii, Emilia Vedernic, din funcţie. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că Agapi Ludmila, Boaghi Svetlana şi Veaceslav Bantea Croitorul nu sunt creditori ai SA „Locuinţe pentru Toţi” în proces de insolvabilitate, deoarece creanţele acestora nu sunt validate şi deci ele nu sunt în drept să înainteze cereri în cadrul procesului de insolvabilitate respectiv, cu dreptul de a solicita destituirea administratorului din funcţie.

Cu referire la art. 88 alin (4) al Legii insolvabilităţii din 29 iunie 2012 şi în temeiul Hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2014, invocă că după ridicarea dreptului de administrare cu patrimoniul debitorului şi înlăturarea acestuia de la conducere, reprezentantul debitorului este administratorul insolvabilităţii. La fel invocă că nici cererea depusă de Ruslan Bărlădeanu nu poate fi admisă spre examinare, deoarece în sensul art. 71 alin.(1) al Legii insolvabilităţii, cerere cu privire la demisia administratorului insolvabilităţii poate fi depusă numai de adunarea creditorilor ori comitetul creditorilor. Menţionează că instanţa de judecată la primirea cererilor urma să verifice dacă persoanele în cauză au respectat procedura prealabilă de adresare faţă de organele competente să examineze întrebarea cu privire la încălcările administratorului şi care au competenţa de a adresa o cerere faţă de instanţa de judecată.

În cazul în care instanţa de judecată constată că cererea nu este depusă de persoanele capabile legal, sau care sunt conform legii neîmputernicite să depună astfel de cereri, instanţa scoate cererea de pe rol. Cu referire la art. 5 alin.(7) al Legii insolvabilităţii, care prevede că deciziile manageriale sunt controlate de organele creditorilor, insistă că creditorii sunt în drept să adreseze sesizări despre destituirea administratorului insolvabilităţii şi numai după examinarea acestor cereri adunarea creditorilor ori comitetul creditorilor este în drept să decidă asupra adresării cererii despre destituirea administratorului faţă de instanţa de judecată. La 29 octombrie 2014, reprezentantul al creditorilor, Elena Organ, a declarat recurs şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, prin care a fost dispusă suspendarea petrecerii adunării creditorilor SA „Locuinţe pentru Toţi”, solicitînd admiterea acestuia şi casarea încheierii contestate.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd-o ilegală şi emisă cu depăşirea competenţei şi cu încălcarea vădită a legii. Susţine că procesul de insolvabilitate are scopul instituirii unei proceduri colective în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului. Aşa cum este stipulat în art. 1 al Legii insolvabilităţii, care indică că procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu Legea insolvabilităţii şi ale codului de procedură civilă. Cu referire la prevederile art. 5 al Legii insolvabilităţii, invocă că atribuţiile stricte a instanţei sunt prevăzute de legislator, iar alin. 7 a aceluiaşi articol stabileşte că instanţa de judecată nu are atribuţii manageriale care sunt exercitate de administratorul insolvabilităţii.

Adunarea creditorilor se convoacă la decizia administratorului insolvabilităţii şi careva restricţii în petrecerea acesteia instanţa de insolvabilitate nu are. Afirmă că prin suspendarea adunării creditorilor instanţa de judecată a făcut o imixiune în drepturile garantate ale creditorilor de a se întruni în şedinţe şi de a lua decizii ce ţin de competenţa acestea. De fapt instanţa de judecată prin încheierea sa a paralizat tot procesul de insolvabilitate.

La fel, prin prisma prevederilor art. 5 alin.(5), art. 2 al Legii insolvabilităţii şi al capitolul 2 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie al RM cu privire la aplicarea în practică judiciară a Legii insolvabilităţii, susţine că instanţa de judecată este în drept să judece numai litigiile ce ţin de masa debitoare, iar suspendarea adunării creditorilor nu este de competenţa instanţei, or, instanţa de judecată poate numai să supună controlului legalitatea deciziilor luate de adunare, pe cînd prin emiterea încheierii din 23 octombrie 2014 şi-a mărit atribuţiile date prin lege şi a făcut o imixiune gravă în dreptul creditorilor la întrunire, garantat de Legea insolvabilităţii şi Constituţia RM.

De asemenea, invocă că în şedinţa de judecată din 06 iunie 2014, instanţa de judecată 1-a admis ilegal pe Ruslan Bîrlădeanu în calitate de reprezentant al debitorului, în baza unui proces-verbal al adunării acţionarilor din data de 26 iunie 2013, mai mult că admiţându-1 în calitate de reprezentant al acţionarilor (debitorului) drepturile şi obligaţiile acestuia instanţa nu le-a stabilit în încheiere judecătorească, or, drepturile şi obligaţiile reprezentantului debitorului sunt limitate doar la reprezentarea intereselor acţionarilor, însă instanţa de judecată a admis cererea lui Ruslan Bîrlădeanu pe motivul că unele contestaţii ale creditorilor nu sunt examinate, cu toate că majoritatea contestaţiilor din numele creditorilor sunt depuse de dînsa, deoarece ei sunt clienţii săi.

Insistă că este vădit ilegală aplicarea măsurii de asigurare a acţiunii cît şi referire în acest sens la prevederile art. 174-175 CPC, deoarece nici unul din petiţionari nu a depus o acţiune în judecată, pe cînd în sensul art. 174 CPC, măsura de asigurare a acţiunii poate fi luată de instanţa de judecată cînd procesul se finisează cu o hotărâre judecătorească şi care în viziunea instanţei nu va putea fi executată. Asigurarea acţiunii poate fi luată numai la etapa cînd hotărârea judecătorească devine definitivă. Astfel, luînd în considerare că cererea lui Bîrlădeanu nu poartă un caracter de acţiune, că procesul de insolvabilitate nu este un proces litigios, instanţa de judecată a încălcat vădit legea şi astfel şi-a depăşit atribuţiile date de ea.

De asemeni instanţa de judecată la examinarea acestei cereri nu a înştiinţat pe nici o parte a procesului despre parvenirea şi examinarea acesteia. În conformitate cu art. 6 şi 7 al Legii insolvabilităţii, consideră că instanţa de judecată urma s-o informeze despre examinarea cererii lui Ruslan Bîrlădeanu, dat fiind faptul că dînsa este avocatul majorităţi creditorilor ai SA „Locuinţe pentru Toţi” şi majoritatea contestaţiilor sunt depuse de dînsa în interesul clienţilor săi, însă la 23 octombrie 2014 a fost telefonată de grefiera, care a informat-o numai despre examinarea cererilor de demitere a administratorului insolvabilităţii, iar despre examinarea şi parvenirea altor cereri nu a fost informată, respectiv neînştiinţarea părţilor despre proces este o încălcare a drepturilor procesuale ale părţilor la o examinare obiectivă, contradictorie şi în şedinţă publică.

Menţionează recurenta că în conformitate cu art. 57 alin.(12) şi alin.(3) al Legii insolvabilităţii la adunarea creditorilor este deliberativă dacă la ea participă mai mult de 50 % de creditori cu creanţe validate, respectiv cu referire la norma citată invocă că dacă instanţa de judecată a dorit ca creditorii să se folosească de dreptul său de a participa la adunarea creditorilor, fără a se implica în activitatea acesteia şi fără a o suspenda, interzice etc., instanţa de judecată în temeiul art. 144 alin (3), (4), (5) al Legii insolvabilităţii, urma să emită o încheiere prin care putea permite creditorului să participe la votare şi la adunarea creditorilor, însă scopul petiţionarilor şi a instanţei nu a fost garantarea bunei desfăşurări a adunării ori asigurarea dreptului creditorului la vot, dar întreprinderea măsurilor pentru orice scop de a stopa activitatea adunării creditorilor şi de a paraliza procedura de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind recursurile în raport cu materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea încheierilor recurate din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum rezultă din materialele pricinii, la 23 octombrie 2014 reprezentantul creditorilor ai SA „Locuinţe pentru Toţi”, Organ Elena a declarat recurs împotriva încheierii protocolare a Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost respins demersul reprezentantului creditorilor, Elena Orga, cu privire la scoaterea de pe rol a cererilor de destituire din funcţie a administratorului insolvabilităţii, Emilia Vedernic. În conformitate cu prevederile art. 423 CPC, încheierea dată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, separat de hotărâre, de către părţi şi de ceilalţi participanţi la proces în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi, precum şi în cazurile în care încheierea face imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului.

Ea se examinează în recurs conform regulilor stabilite de prezentul capitol. Împotriva celorlalte încheieri pronunţate în primă instanţă nu se poate face recurs. Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs constată că încheierea de respingere a demersului privind scoaterea de pe rol a cererii, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în virtutea legii. Aceasta deoarece actul judecătoresc vizat nu împiedică desfăşurarea de mai departe a procesului, dimpotrivă, presupune respingerea unei propuneri de a fi lăsată fără examinare cererea. Totodată, legislaţia procesuală nu conţine o menţiune expresă referitor la supunerea respectivei încheieri căilor de atac, separat de hotărîre.

În acest sens, este de remarcat că prevederile art. 267 CPC, prevăd obligaţia instanţei de a scoate cererea de pe rol în cazurile enumerate în norma respectivă, iar art. 268 alin. (2) CPC, stabileşte că încheierea judecătorească privind scoaterea cererii de pe rol se supune recursului, la fel, potrivit art. 268 alin. (5), poate fi atacată cu recurs încheierea judecătorească de respingere a cererii de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol. Or, în mod evident, astfel de încheieri împiedică desfăşurarea de mai departe a procesului. Urmînd aceeaşi logică, legiuitorul nu a prevăzut dreptul justiţiabililor de a ataca cu recurs, separat de hotărîre, încheierea prin care a fost respins demersul de a fi scoasă de pe rol cererea.

În contextul celor enunţate, instanţa de recurs constată că recursul reprezentantului creditorilor, Organ Elena, împotriva încheierii prin care a fost respins demersul de a fi scoase de pe rol cererile, a fost declarat contrar dispoziţiilor legale, fapt ce impune respingerea acestuia. În speţă se mai reţine că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014 a fost admisă cererea depusă de Ruslan Bîrlădean şi Serghei Bruma şi suspendată desfăşurarea Adunării creditorilor SA „Locuinţe pentru Toţi” convocată pentru data de 25 octombrie 2014, pînă la soluţionarea definitivă a cererilor şi contestaţiilor creditorilor privind neadmiterea creanţelor, aflate pe rol în instanţa de insolvabilitate, cu anularea listelor creditorilor cu drept de vot pentru Adunarea Creditorilor din 25 octombrie 2014 şi stabilită şedinţa specială de examinare a cererilor şi contestaţiilor privind neadmiterea creanţelor pentru data de 28 noiembrie 2014, ora 11.00.

În conformitate cu art. 174 CPC, la cererea participanţilor la proces, judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti. Asigurarea acţiunii contribuie real la executarea ulterioară a hotărârii judecătoreşti adoptate şi astfel constituie un mijloc eficient de protecţie a drepturilor subiective ale participanţilor la proces. Neluarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar crea dificultăţi judecătoreşti sau ar face imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti.

Potrivit prevederilor art. 175 alin.(2) CPC, judecătorul sau instanţa poate aplica, după caz, măsurile de asigurare a acţiunii care să corespundă scopurilor specificate la art. 174. Cu referire la normele enunţate, instanţa de recurs reţine drept corectă concluzia primei instanţe cu privire la suspendarea desfăşurării Adunării Creditorilor SA „Locuinţe pentru Toţi” convocată pentru data de 25 octombrie 2014, pînă la soluţionarea definitivă a cererilor şi contestaţiilor creditorilor privind neadmiterea creanţelor, aflate pe rol în instanţa de insolvabilitate. Or, după cum corect a constat prima instanţă, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2014 au fost anulate hotărîrile adunării creditorilor din 07 noiembrie 2013, ca fiind desfăşurată cu încălcarea normelor de procedură.

Însă atît adunarea creditorilor din 07 noiembrie 2013, cît şi cea stabilită pentru 25 octombrie 2014, vizează soarta şi acţiunile viitoare în procedura de insolvabilitate, inclusiv, drepturile şi interesele creditorilor, cît şi soarta masei debitoare. De altfel, la caz a fost constatat şi faptul că în prezent în instanţa de insolvabilitate se află pe rol cereri de validare a creanţelor şi contestaţii, prin care se solicită validarea creanţelor, precum şi s-a constatat neincluderea de către administratorul insolvabilităţii în table a creanţelor creditorilor, or, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 martie 2014, a fost respinsă cererea administratorului insolvabilităţii, Emilia Vedernic, cu privire la suspendarea examinării contestaţiilor.

Aici se va mai remarca şi corectitudinea aplicării de către prima instanţă a prevederilor art. 55 alin.(9) a Legii insolvabilităţii, care indică că, adunarea la care titularii creanţelor validate cu drept de vot decid, de regulă, în baza unui raport al administratorului insolvabilităţii desfăşurarea de mai departe a procesului de insolvabilitate (adunarea de raportare) se convoacă în cel mult 30 de zile din data şedinţei de validare. Această şedinţă poate avea loc la aceeaşi dată cu adunarea de raportare. Cît şi art. 56 alin.(1) a aceleiaşi Legi, care stabileşte că, adunarea creditorilor se desfăşoară cu prezenţa creditorilor, prin corespondenţa sau în forma mixtă.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că aplicarea măsurii de asigurare prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, constituie o garanţie pentru a nu fi lezate drepturile unor potenţiali creditori, necesitatea căreia survine din motivul că pînă în prezent nu au fost examinate cererile creditorilor cu privire la validarea creanţelor şi contestaţiile, or, ultimii în cazul validării a creanţelor ar putea fi privaţi de dreptul de a participa la adunarea convocată de administrator.

În acest sens, instanţa de recurs califică ca eronată referirea recurentei la prevederile art. 5 alin. (7) din Legea insolvabilităţii, care prevăd că instanţa de insolvabilitate nu are în competenţa sa atribuţii manageriale, acestea fiind exercitate de către administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii/lichidator sau, în mod excepţional, de către debitor dacă nu i s-a ridicat dreptul de a îşi administra patrimoniul. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori prin organele lor, cît şi invocarea în acest sens că prin suspendarea adunării creditorilor instanţa de judecată a făcut o imixiune în drepturile garantate ale creditorilor de a se întruni în şedinţe şi de a lua decizii ce ţin de competenţa acestora.

Acesta deoarece potrivit aceluiaşi art. 5 din Legea insolvabilităţii, cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată (instanţa de insolvabilitate) în conformitate cu competenţa jurisdicţională stabilită în Codul de procedură civilă şi în prezenta lege. Instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Instanţa pe al cărei rol se află cauza de insolvabilitate examinează din oficiu toate circumstanţele relevante cauzei.

Încheierile judecătoreşti pot fi adoptate şi fără citarea părţilor dacă prezenta lege nu prevede altfel în mod expres. La fel, de competenţa instanţei de insolvabilitate sunt şi procesele şi cererile de natură judiciară privind constatarea faptelor aferente procedurii de insolvabilitate, precum şi soluţionarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul provizoriu, de administratorul insolvabilităţii/lichidator. La caz, independent de acest aspect, este cert că, procesul de insolvabilitate se desfăşoară sub supravegherea şi controlul instanţei de judecată, respectiv prin suspendarea adunării creditorilor instanţa de insolvabilitate nu şi-a depăşit atribuţiile cu care a fost investită în mod expres prin Lege.

De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul invocat de către recurenta, precum că prima instanţă a emis încheierea în lipsa sa, deoarece în conformitate cu art. 177 CPC, cererea de asigurare a acţiunii se soluţionează de judecător sau de instanţa care examinează pricina chiar în ziua depunerii ei, fără a-l înştiinţa pe pârât şi pe ceilalţi participanţi la proces, cu toate acestea reprezentantul creditorilor, Odgon Elena, a fost citată în şedinţa de judecată, însă care nu s-a prezentat, solicitînd amînarea procesului pentru o altă dată. Cele enunţate, indică incontestabil la netemeinicia afirmaţiilor recurentei, precum că încheierea de suspendare a adunării creditorilor încalcă scopul adoptării deciziilor colective a creditorilor pentru satisfacerea creanţelor sale şi însuşi scopul procesului de insolvabilitate, deoarece poartă un caracter declarativ.

Distinct de cele relatate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către reprezentantul creditorilor ai SA „Locuinţe pentru Toţi”, Organ Elena şi a menţine încheierea protocolară a Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către reprezentantul creditorilor ai SA „Locuinţe pentru Toţi”, Organ Elena. Se menţin încheierea protocolară a Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, în pricina civilă privind derularea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Locuinţe pentru Toţi” Societate pe Acţiuni.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva