2ra-3316/14 — Anularea ordinelor, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului

prima instanță: Gh. Burdujan dosarul nr. 2ra-3316/14 instanța de apel: N. Craiu, L. Bulgac, I. Muruianu, ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ţăranu Petru, reprezentat de avocaţii Mihail Barbaroş şi Ivanov Oxana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ţăranu Petru împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Cimișlia-Gaz” cu privire la anularea ordinelor de aplicare a sancțiunilor disciplinare, anularea ordinului cu privire la concediere, restabilirea în funcție și încasarea prejudiciului material și moral și la cererea reconvențională a Societăţii cu Răspundere Limitată „Cimișlia-Gaz” împotriva lui Ţăranu Petru cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ţăranu Petru și menținută hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 11 noiembrie 2013, prin care acțiunea inițială a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi depusă cu omiterea termenului, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 01 septembrie 2011,

Ţaranu Petru a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cimișlia-Gaz” cu privire la anularea ordinelor de aplicare a sancțiunilor disciplinare, anularea ordinului cu privire la concediere, restabilirea în funcție și încasarea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii a indicat că, la 26 aprilie 2011, în baza ordinului directorului SRL „Cimişlia-Gaz” nr. 65-p din 26 aprilie 2011, modificat prin ordinul nr. 77-p din 11 mai 2011, dânsul a fost concediat din funcţie de maistru a serviciului evidenţa şi realizarea gazelor naturale „Basarabeasca- Gaz” filiala SRL „Cimişlia-Gaz” în baza art. 86 alin. (1) lit. g) Codul Muncii, pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an a obligațiunilor de muncă.

Susține că la 03 iunie 2011, după examinarea de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Cimișlia a petiției cu privire la legalitatea concedierii sale din funcție de maistru a serviciului evidenţă şi realizarea gazelor naturale „Basarabeasca- Gaz”, a fost stabilit că concedierea sa a fost efectuată cu încălcarea legislației în vigoare, însă, dânsul a aflat despre încălcarea drepturilor sale, stabilite prin lege doar la 03 iunie 2011, astfel, a omis termenul de prescripție de trei luni de adresare în instanța de judecată. Menționează că sancțiunea disciplinară „mustrare aspră” prevăzută în ordinul nr. 115-p din 05 mai 2010, i-a fost aplicată de administrația SRL „Cimişlia-Gaz”, cu omiterea termenului de o lună din ziua constatării abaterii, astfel, fiind încălcate prevederile art. 209 alin. (1) Codului Muncii.

Invocă că sancțiunea disciplinară „mustrare aspră” prevăzută în ordinul nr. 42-p din 09 martie 2011, i-a fost aplicată de administrația SRL „Cimişlia-Gaz” fără a se ține cont atât de prevederile pct. 2.2 al contractului individual de muncă încheiat între dânsul și SRL „Cimişlia-Gaz” , care prevede că în atribuțiile lui de serviciu întră conducerea și organizarea activității serviciului evidența și realizarea gazelor naturale, cât și fișa postului maistrului serviciului evidența și realizarea gazelor naturale, totodată, au fost încălcate și prevederile art. 210 alin. (1) Codul Muncii care prevede că, sancțiunea disciplinară se aplică prin ordinul angajatorului, în care se indică în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, ceea ce în realitate nu a fost efectuat.

Indică că sancțiunea disciplinară „concediere” prevăzută în ordinul nr. 65-p din 26 aprilie 2011, modificat prin ordinul nr. 77-p din 11 mai 2011, i-a fost aplicată de administrația SRL „Cimişlia-Gaz” contrar prevederilor art. 209 alin. (1) Codul Muncii și art. 7 pct. 7.3 din Regulamentul intern al SRL „Cimişlia-Gaz”, care prevăd că sancțiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, însă, la caz , constatarea abaterii disciplinare a avut loc la 18 februarie 2011 potrivit notei informative a directorului adjunct al SRL „Cimişlia-Gaz”, iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată la 26 aprilie 2011. Afirmă că la solicitarea sa din 23 iunie 2009, administrația SRL „Cimișlia-Gaz” i- a comunicat că în perioada ianuarie - aprilie 2009, dânsul a fost depremiat în sumă de 3754 lei cât și faptul că ordinele de depremiere nu i s-au adus la cunoștință sub semnătură.

Solicită anularea ordinului nr. 115-p din 05 mai 2010, privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, anularea ordinului nr. 42-p din 09 martie 2011, privind anularea ordinului de aplicare sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, anularea ordinului 65-p din 26 aprilie 2011, modificat prin ordinul nr. 77-7 din 11 mai 2011, cu privire la aplicare sancțiuni sub formă de concediere, restabilirea în funcție de maistru serviciului evidență şi realizarea gazelor natural „Basarabeasca-gaz” filiala SRL „Cimişlia-Gaz”, încasarea de SRL „Cimișlia-Gaz” în beneficiul său a premiei reținute în sumă de 35000 lei, prejudiciul moral în sumă de 205000 lei, obligarea SRL „Cimişlia-Gaz” de a anula inscripția în carnetul de muncă privind eliberarea lui Ţăranu Petru din serviciu în baza art. 86 alin.(1) lit. g) din Codul muncii, obligarea eliberării unui duplicat a carnetului de muncă și repunerea termenului de prescripției de adresare în instanța de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 19 decembrie 2011, acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulat ordinul nr.42-p din 09 martie 2011, privind aplicarea în privinţa lui Ţăranu Petru a sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, ordinul nr.65-p din 26 aprilie 2011, modificat prin ordinul nr.77-p din 11 mai 2011, cu privire la concedierea lui Ţăranu Petru din funcția deținută și restabilit Ţăranu Petru la locul de muncă în funcția de maistru serviciului evidență și realizare a gazelor naturale „Basarabeasca-Gaz” filiala SRL „Cimişlia-Gaz” , fiind încasat de la SRL „Cimişlia- Gaz.” în beneficiul lui Ţăranu Petru suma de 20732 cu titlu de prejudiciul material și suma de 50000 lei cu titlu de prejudiciul moral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2012, a fost admis apelul declarat de către SRL „Cimișlia-Gaz” și modificată hotărârea primei instanțe în partea încasării prejudiciului moral în mărime de 50000 lei cu micșorarea despăgubirii morale până la 10000 lei, în rest hotărârea a fost menținută. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2013, a fost admis recursul declarat de către SRL „Cimișlia-Gaz”, casată decizia instanței de apel și remisă pricina la Curtea de Apel Chișinău pentru rejudecare a cererii privind repunerea în termen. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013, a fost admis apelul declarata de către SRL „Cimișlia-Gaz”, casată hotărârea primei instanțe şi remisă pricina civilă la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

La 23 septembrie 2013, Ţăranu Petru, reprezentat de avocatul Mihail Barbaroş, a depus cerere de completare a acţiunii, solicitând încasarea de la SRL „Cimișlia-Gaz” în beneficiul său a penalității pentru salariului neîncasat în sumă de 18658,8 lei, salariul neachitat în sumă 20732 lei, salariul pentru perioada absenţei forţate de la muncă în sumă de 85440 lei și prejudiciul moral în sumă de 50000 lei. La 11 octombrie 2013, Ţăranu Petru, reprezentat de avocatul Mihail Barbaroş, a depus cerere de modificare a acţiunii, solicitând încasarea de la SRL „Cimișlia-Gaz” în beneficiul său penalitatea pentru salariul neachitat în sumă de 18658,8 lei, salariu neachitat în sumă de 20732 lei, salariul neachitat pentru perioada forțată de la muncă în sumă de 50000 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

Ulterior, SRL „Cimișlia-Gaz” a depus cerere reconvențională împotriva lui Ţaranu Petru cu privire la încasarea prejudiciului material și cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reconvenționale a indicat că prin hotărârea Judecătoria Basarabeasca din 19 decembrie 2011, a fost încasat de la societate în beneficiul lui Ţăranu Petru suma de 20732 lei cu titlu de prejudiciu material, iar prin încheierea Judecătoriei Basarabeasca din 28 decembrie 2011, a avut loc modificarea hotărârii primei instanțe, dispunându-se executarea imediată a hotărârii în partea ce ține de achitarea unui salariu mediu în beneficiul lui Ţăranu Petru. Susține că în baza titlului executoriu, la 02 ianuarie 2012 lui Ţăranu Petru i-a fost achitat un salariu mediu în sumă de 2534,35 lei, iar la 01 noiembrie 2012 i-a fost achitată suma de 14163,10 lei cu titlu de prejudiciu material și 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în total suma de 26697,45 lei.

Menționează că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013, hotărârea primei instanțe, care a fost deja executată a fost casată integral, astfel, temeiul raportului obligațional în baza căruia societatea a achitat pârâtului aceste sume au decăzut. Indică că în legătură cu casarea hotărârii primei instanțe, la 23 iulie 2013 societatea s-a adresat către pârât cu o somație, solicitând restituirea sumei de 26697,45 lei, care ia fost achitată ultimului în baza actului juridic nul, însă, aceasta a rămas fără satisfacere. Solicită încasarea de la Ţăranu Petru în beneficiul SRL „Cimişlia Gaz” a sumei de 26697,45 lei în contul recuperării prejudiciului material și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 11 noiembrie 2013, acțiunea inițială depusă de către Ţăranu Petru a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi depusă cu omiterea termenului de prescripție, iar acțiunea reconvențională depusă de către SRL „Cimişlia- Gaz” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, totodată instanța a dispus din oficiul restituirea de la Ţăranu Petru în beneficiul SRL „Cimişlia-Gaz” a sumei de 26697,45 lei, care a fost încasată în temeiul hotărârii anulate a Judecătoriei Basarabeasca din 19 decembrie 2011 și a cheltuielilor de judecată în sumă de 801 lei, în total suma de 27498,45 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de către Ţăranu Petru și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanța a invocat prevederile art. 116 alin.(1), (2) , art. 268 alin.(3) din CPC, art. 355 din Codul muncii şi art. 271, art. 278 din Codul civil, care reglementează ce ţin de aplicarea prescripției extinctive și cursul prescripției în cazul scoaterii cererii de pe rol şi care indică că, dacă instanța judecătorească a scos cererea de pe rol, cursul prescripției extinctive care a început până la intentarea acţiunii continuă fără întrerupere, iar potrivit prevederilor art. 355 alin.(1) lit. a) din Codul muncii, cererea privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune de instanța de judecată în termen de trei luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanțele de judecată au reținut că ordinul de sancționare nr.42-p din 09 martie 2011, a fost adus la cunoștința lui Ţăranu Petru în aceiași zi, fapt confirmat prin semnătura acestuia aplicată pe ordinul menționat, iar cu ordinul de sancționare nr. 77-p din 11 mai 2011, ultimul a făcut cunoștință în aceiași zi, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 2 privind constatarea refuzului salariatului de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului despre aplicarea sancțiunii disciplinare respective, însă, Ţăranu Petru a depus cererea privind soluționarea litigiului de muncă la data de 01 septembrie 2011, adică cu depășirea termenului de prescripție de 1 an și 3 luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre presupusa încălcare.

La 28 august 2014, Ţăranu Petru, reprezentat de avocatul Mihail Barbaroş a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. La 08 octombrie 2014, Ţăranu Petru, reprezentat de avocatul Ivanov Oxana a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea decizie instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată. În motivarea recursurilor a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Consideră eronată referirea instanţei de apel la încheierea primei instanțe din 19 august 2011, prin care cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol din motivul neprezentării sale în instanța de judecată, şi că dânsul în acest sens nu a recurs la posibilitatea prevăzută de art. 268 alin.(4) CPC, de a depune demers prin care instanța putea anula încheierea privind scoaterea cererii de pe rol, cât și nu a contestat în modul prevăzut de lege încheierea de scoaterea cererii de pe rol, deoarece, el a depus o altă cerere de chemare în judecată între același pârți, asupra aceluiași obiect, temeiuri și pretenții, cu anexarea probelor la materialele cauzei.

Susține că prima instanță la emiterea hotărârii s-a expus și asupra temeiniciei acţiunii, astfel creând o stare de confuz și incertitudine juridică pentru părțile litigante, fapt menționat de către instanța de apel, cu toate că prin respingerea acţiunii s-a conchis asupra temeiniciei prin legalitatea sancționării disciplinare a recurentului de către intimat, concedierea acestuia și privarea forțată de dreptul la muncă, neachitarea ilegală a premiilor reținute, prejudicierea materială și morală a recurentului. Invocă că în motivarea admiterii acţiunii expusă în hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 19 decembrie 2011, cât și prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2012, cererea sa privind repunerea în termenul de prescripție a fost examinată sub aspectul omiterii termenului de depunere a cererii de chemare în judecată din 01 septembrie 2011, prin prisma prevederilor art. 355 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii.

Însă atât în cererea de chemare în judecată cât și în cererea de apel, dânsul a solicitat repunerea în termenul de înregistrare a contestării ordinilor nr. 115-p din 05 mai 2010 ş nr. 42-p din 09 martie 2011, modificat prin ordinul nr. 77-p din 11 mai 2011, în temeiul art. 116 alin.(1) CPC, care indică că persoane care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță, iar la materialele pricinii civile au fost anexate probe în vederea imposibilității înregistrării contestaţiilor în termenul prevăzut de norma materială de drept procedural. Afirmă că prin prisma jurisprudenței CEDO, nemotivarea de către prima instanță cât și a instanței de apel a termenilor de repunere în termen de înaintarea a cererii de chemare în judecată depusă de către recurent, sau repunerea neîntemeiată în termen expus de către prima instanță ca fiind depus tardiv reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei urma să verifice circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au o importantă pentru soluționare pricinii, apreciind probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Menționează că aplicându-i sancțiune disciplinară „mustrare aspră” prin ordinul nr. 115-p din 05 mai 2010, intimatul urma să-i ceară salariatului o explicație pentru acțiunea ce i-a fost imputată, deoarece, potrivit prevederilor art. 208 alin.(1) din Codul Muncii, până la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorului este obligat să ceară salariatului o explicație scrisă privind fapta comisă.

Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaților, iar sancțiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediu anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical. Mai relevă că instanțele inferioare la emiterea hotărârilor eronat au concluzionat precum că cererea de chemare în judecată a fost depusă omiterea termenului de prescripție, deoarece, potrivit prevederilor art. 277 alin.(1) lit. a) și alin.(2) din Codul civil, cursul prescripției extinctive se rupe în cazul în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit, iar după întreruperea cursului prescripții extinctive, începând să curgă din nou termen.

Timpul scurs până la întreruperea cursului prescripției extinctive nu include în noul termen de prescripție extinctivă.

Cu referire la prevederile art. 279 alin. (1) CPC, care indică că, dacă instanța de judecată constată că termenul de prescripție extinctivă nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat, insistă că acest fapt a fost remarcat şi probat de el în instanța judiciară, şi anume privind aflarea în concediu medical în perioada 26 aprilie – 09 mai 2011. La fel susţine că potrivit prevederilor art. 20 din Constituția Republicii Moldova, care reglementează accesul liber la justiție și care indică că orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile şi interesele sale legitime şi nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiție, astfel, din momentul nașterii dreptului la acțiune pentru contestarea ordinilor de sancționare nr. 42-p din 09 martie 2011, de la 09 martie 2011 până la 25 mai 2011 şi de la 19 august 2011 până la 01 septembrie 2011, termenul de trei în temeiul art. 259-265 din Cod civil luni nu a expirat.

Mai invocă în susţinerea poziţiei sale şi pct. 6 al Hotărârii Plenului nr.12 din 03 octombrie 2005, cu privire la practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării și încetării, contractului individual de muncă, potrivit căruia termenul de prescripție de 1 an, prevăzut de art. 355 alin. 1) din Codul Muncii, în litigiile ce refuză nemijlocit din încetarea contractului individual de muncă, se va calcula din ziua în care ordinul a fost adus la cunoștință salariatului contra semnătură, din ziua eliberării carnetului de muncă, având temeiurile concedierii înscrise, sau din ziua constatării refuzului salariatului de a lua cunoștință de ordinul de concediere pentru a semna sau a primi carnetul de muncă.

În opinia sa în cazul în care nu este prevăzută nici una din situațiile menționate, termenul se va calcula în baza principiului general şi anume din momentul în care salariatul a aflat sau trebuie să afle despre încălcarea dreptului, iar în sensul art. 271 din Cod civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond în apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului. La 31 octombrie 2014, SRL „Cimişlia-Gaz” prin intermediul reprezentantului- avocat Alexandr Podlesnov a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ţăranu Petru, reprezentat de avocaţii Mihail Barbaroş şi Ivanov Oxana, este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ţăranu Petru, reprezentat de avocaţii Mihail Barbaroş şi Ivanov Oxana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ţăranu Petru, reprezentat de avocaţii Mihail Barbaroş şi Ivanov Oxana, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ţăranu Petru, reprezentat de avocaţii Mihail Barbaroş şi Ivanov Oxana, ca inadmisibil.

Sub acest aspect, nu are relevanţă la caz nici cererea lui Ţăranu Petru din 17 noiembrie 2014 cu privire la suspendarea executării deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Basarabeasca din 11 noiembrie 2013, or necesitatea expunerii asupra temeiniciei acesteia a decăzut odată cu declararea recursului a lui Ţăranu Petru ca fiind inadmisibil . În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Ţăranu Petru, reprezentat de avocaţii Mihail Barbaroş şi Ivanov Oxana, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru