2ra-3234/14 — Anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi a contractului de vînzare-cumpărare

prima instanță: V. Negruţa, dosarul nr. 2ra-3234/14 instanța de apel: S. Caitaz, A. Nogai, L. Popova ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ciloci Valerii, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ciloci Valerii împotriva Consiliului sătesc Mitoc, Ciloci Ivan şi Luncaşu Iurie cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului de deținător de teren, contractului de vânzare-cumpărare și radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ciloci Ivan, casată hotărârea Judecătoriei Orhei din 14 decembrie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 02 februarie 2011, Ciloci Valerii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Mitoc, Ciloci Ivan şi Luncaşu Iurie cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului de deținător de teren, contractului de vânzare- cumpărare și radierea înscrierii din Registrul bunurilor imobile.

În motivarea acţiunii a indicat, că la 04 aprilie 1988, a decedat bunica sa, Ciloci Parascovia, care domicilia în satul Mitoc, r-nul Orhei, iar după decesul bunicii a rămas casa de locuit situată în satul Mitoc, r-nul Orhei, înregistrată în Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral 6449119142. Susține că conform testamentului întocmit de către Ciloci Parsacovia, după decesul ei, dânsul a moștenit tot patrimoniul succesoral, inclusiv și casa de locuit situată satul Mitoc, r-nul Orhei. Menționează că din anul 1983, a trecut cu traiul în casa situată în satul Mitoc, r- nul Orhei, unde locuiește și până în prezent.

Invocă că în perioada efectuării măsurărilor masive a fost comisă o eroare și în baza deciziei Consiliului satului Mitoc nr. 145 din 18 iulie 2000, proprietar al casei de locuit și a terenului aferent cu nr. cadastral 6449119142, a fost indicat fratele său, Ciloci Ivan, după care, la 05 decembrie 2000, ultimul a primit titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, cu nr. cadastral 6449119142 și la 09 ianuarie 2001, a efectuat înregistrările respective la OCT Orhei. Consideră că titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren a fost eliberat ilegal, în urma comiterii erorilor la efectuarea măsurărilor masive și aprobării listelor persoanelor ce au dreptul la primirea în proprietate privată a loturilor de pe lângă casă, deoarece, lipsesc careva acte juridice ce ar confirma dreptul de proprietate a lui Cilovi Ivan asupra imobilului litigios.

Relevă că conform cărților de gospodării, proprietar al imobilului cu nr. cadastral 6449119142 era indicată Ciloci Parascovia, care deja decedase, astfel, funcționarii responsabili urmau să stabilească persoana, care are vocație la moștenire şi alte circumstanțe ce ar fi exclus erorile comise. Mi invocă că la 11 martie 2003, Ciloci Ivan a încheiat cu Luncaşu Iurie contractul de vânzare - cumpărare nr. 1690 a casei de locuit și a terenului aferent cu nr. cadastral 6449119142, situate în satul Mitoc, r-nul Orhei, potrivit căruia Luncaşu Iurie a devenit proprietar al casei litigioase, iar la 14 martie 2003, acest contract a fost înregistrat la OCT Orhei. Afirmă că Ciloci Ivan, efectuând tranzacția de vânzare-cumpărare, cunoștea cu certitudine despre faptul că a devenit proprietarul imobilului din eroare şi de faptul că dânsul este unicul moştenitor care dispune de dreptul de succesiune.

Susține că despre acțiunile efectuate de către Ciloci Ivan, dânsul a aflat la finele anului 2008, după care, s-a adresat în instanța de judecată cu cerere privind constatarea faptului acceptării succesiunii și recunoașterii dreptului de proprietate asupra locuinței din satul Mitoc, r-nul Orhei, iar prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 11 iunie 2009, acțiunea a fost admisă, însă, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2009, a fost admis apelul declarat de către Ciloci Ion, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărîre sub formă de încheiere, prin care s-a dispus scoaterea cererii de pe rol, pe motiv că pretențiile înaintate urmează a fi formulate într-o acțiune civilă.

Solicită anularea titlului de autentificare a dreptului de deținător de teren pe numele lui Ciloci Ivan, eliberat de către Primăria satului Mitoc la 05 decembrie 2000 cu nr. cadastral 6449113142, radierea din Registrul bunurilor imobil dreptul de proprietate a lui Ciloci Ivan asupra terenului cu nr. cadastral 6445113422, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1690 din 11 martie 2003, încheiat între Ciloci Ivan și Luncaşu Iurie şi radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a lui Luncaşu Iurie asupra casei de locuit şi terenul aferent cu numerele cadastrale 6449119.142 şi 6449119.142.01.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 14 decembrie 2013, acțiunea a fost admisă integral, fiind recunoscut nul titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral 6449119142, eliberat la 05 decembrie 2000 de către Primăria satului Mitoc pe numele lui Ciloci Ivan, radiat din Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate a lui Ciloci Ivan asupra terenului cu nr. cadastral 644119142, recunoscut nul contractul de vânzare - cumpărare nr. 1690 din 11 martie 2003 a casei de locuit și terenului aferent cu nr. cadastrale 6449119.142 și nr. 6449119.142.01 încheiat între Ciloci Ivan și Luncaşu Iurie și radiat din Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate a lui Luncaşu Iurie asupra casei de locuit și terenului aferent cu numerele cadastrale 6449119.142 și 6449119.142.01.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014, a fost admis apelul declarat de către Ciloci Ivan, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În susținerea concluziei date, instanța de apel a reținut că Ciloci Valerii nu deține certificat de moștenitor testamentar pentru averea rămasă după decesul Parascoviei Ciloci, iar termenul de acceptare a succesiunii a fost expirat, mai mult, din actele dosarului rezultă că Ciloci Valerii anterior s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și recunoașterea dreptului de proprietate asupra casei de locui rămase în urma decesului Parascoviei Ciloci, însă cererea dată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2009, a fost scoasă de pe rol, fiindu-i explicat posibilitatea de a soluționa litigiul apărut în procedura de acțiune civilă, însă, o nouă cerere Ciloci Valerii nu a depus, prin urmare, ultimul nu a confirmat un interes născut și actual ce i-ar permite contestarea dreptului de proprietate a lui Ciloci Ivan asupra imobilului.

La 05 septembrie 2014, Ciloci Valerii a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând, admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei nu a reținut argumente sale invocate pe parcursul examinării pricini și anume faptul că în conformitate cu testamentul întocmit de către Ciloci Parascovia, dânsul a moștenit tot patrimoniul succesoral a bunicii sale, inclusiv și casa de locuit situată în satul Mitoc, r-nul Orhei.

La fel, invocă că instanța de apel nu a ţinut cont nici de faptul că în urma măsurărilor masive s-a comis o eroare, după care, prin decizia Consiliului Primăriei Mitoc nr. 145 din 18 iulie 2000, proprietar al casei de locuit cu nr. cadastral 6449119142 și a terenului aferent litigios în mod greșit a fost indicat fratele său, Ciloci Ivan, care, la data de 11 martie 2003, a înstrăinat bunul imobil lui Luncaşu Iurie. Menționează că intimatul a fost avizat despre faptul că urma să prezinte careva probe atât în faţa primei instanțe cât și în instanța de apel cu referire la declararea nulității actului juridic și anume a testamentului din speță, sau a altor înscrisuri, însă, până la finalizarea cercetărilor judecătorești, ultimul nu le-a prezentat, cât și nu a înaintat nici o acțiune civilă cu privire la anularea testamentului întocmit de către Ciloci Parsacovia pe numele său.

Cu referire la prevederile art. 118 alin. (1), (2) CPC, care statuează că, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Partea care nu a exercitat pe deplin obligația de a dovedi anumite fapte este în drept să înainteze instanței judecătorești un demers prin care solicită audierea pârții adverse în privința acestor fapte dacă solicitarea nu se referă la circumstanțele pe care instanța le consideră dovedite, consideră că declarațiile intimatului expuse pe parcursul examinării pricinii sunt declarative, deoarece, acestea nu au fost materializate prin careva probe, sau înscrisuri.

Afirmă că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că temei de admitere a apelului depus de către Ciloci Ivan a constituit scoaterea cererii sale de pe rol, în litigiul intentat de el cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii și recunoașterea dreptului de proprietate asupra casei de locuit din litigiu, deoarece, dânsul a depus o acțiune civilă în instanța de judecată cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii asupra patrimoniului succesoral rămas în urma decesului Parascovei Ciloci, iar prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 iunie 2011, acțiunea a fost admisă.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că dânsul nu are vre-un interes născut și actual, ce i-ar permite contestarea dreptului de proprietate asupra imobilului, deoarece, prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 iunie 2011, se confirmă cu certitudine faptul că dânsul este în drept să pretindă la ceea ce i se cuvine de fapt și de drept. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către CilociValerii este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ciloci Valerii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ciloci Valerii, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ciloci Valerii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Ciloci Valerii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva