3ra-1442/14 — Stabilirea încălcării dreptului reclamantului prevăzut de art.12 alin 1 din Legea cu privire la petiţionare, încasarea prejudiciului moral cauzat ca rezultat a încălcării drepturilor reclamantului prevăzute de lege şi nesoluţionarea petiţiei în termen

dosarul nr.3ra-1442/14 prima instanţă: L. Holeviţcaia instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bogaci Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bogaci Victor împotriva Inspecţiei de Stat în Construcţii cu privire la stabilirea încălcării dreptului reclamantului prevăzut de art.12 (1) din Legea cu privire la petiţionare, încasarea prejudiciului moral cauzat ca rezultat a încălcării drepturilor reclamantului prevăzute de lege şi nesoluţionarea petiţiei în termen, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care apelul declarat de Inspecţia de Stat în Construcţii a fost admis şi casată hotărîrea judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 11 martie 2014, c o n s t a t ă: La data de 04.02.2013, reclamantul Bogaci Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei de Stat în Construcţii cu privire la stabilirea încălcării dreptului reclamantului prevăzut de art.12 (1) din Legea cu privire la petiţionare, încasarea prejudiciului moral cauzat ca rezultat a încălcării drepturilor reclamantului prevăzute de lege şi nesoluţionarea petiţiei în termen. Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul Bogaci Victor şi-a concretizat cerinţele sale, solicitînd instanţei de judecată să stabilească faptul încălcării de către pîrît a dreptului reclamantului prevăzut de art.12 alin.(1) al Legii cu privire la petiţionare, şi anume neexaminarea petiţiei şi ne darea răspunsului la petiţia din 05.12.2014.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că la 05.12.2012 s-a adresat către Inspecţia de Stat în Construcţii cu o petiţie înregistrată sub nr. B- 1271, prin care a cerut ca în conformitate cu prevederile art.6, 10 CEDO, art.1 protocolul nr.1 CEDO, nr.46, 120 a Constituţiei RM, art.32 al Legii Contenciosului Administrativ, art. 12 a Legii cu privire la petiţionare şi Legea cu privire la accesul la informaţie, să fie executată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 13.05.2011, care a întrat în vigoare la 28.05.2011, potrivit căreia pîrîtul a fost obligat de a da răspuns la petiţia reclamantului din 01.06.2010, la fel s-a dispus compensarea pagubei morale. Menţionează reclamantul că pîrîtul nu a examinat petiţia şi nu a întreprins măsuri necesare întru executarea hotărîrii judecătoreşti, prin ce a încălcat grav normele legale nominalizate mai sus.

Solicită reclamantul stabilirea încălcării dreptului reclamantului prevăzut de art.12 alin.(1) din Legea cu privire la petiţionare, încasarea prejudiciului moral cauzat ca rezultat a încălcării drepturilor reclamantului, prevăzut de lege şi nesoluţionarea petiţiei în termen, încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 martie 2014, acţiunea depusă de Bogaci Victor a fost admisă parţial, s-a constatat încălcarea de către pîrît - Inspecţia de Stat în Construcţii a dreptului reclamantului Bogaci Victor, prevăzut de art.12 alin.(1) din Legea cu privire la petiţionare şi anume neexaminarea şi lipsa comunicării răspunsului în termen prevăzut de lege la petiţia din 05.12.2012.

S-a încasat de la Inspecţia de Stat în Construcţii în folosul lui Bogaci Victor suma de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest acţiunea s-a respins. La data de 11 aprilie 2014, Inspecţia de Stat în Construcţii a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei hotărîri noi prin care acţiunea reclamantului să fie respinsă integral, ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, s-a admis apelul declarat de Inspecţia de Stat în Construcţii. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă Bogaci Victor către Inspecţia de Stat în Construcţii privind stabilirea încălcării dreptului reclamantului prevăzut de art.21(1) Legea cu privire la petiţionare, încasarea prejudiciului moral cauzat ca rezultat a încălcării drepturilor reclamantului prevăzute de lege şi nesoluţionarea petiţiei în termen.

S-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a respins acţiunea depusă de Bogaci Victor către Inspecţia de Stat în Construcţii privind stabilirea încălcării dreptului reclamantului prevăzut de art.21 alin.(l) din Legea cu privire la petiţionare, încasarea prejudiciului moral cauzat ca rezultat a încălcării drepturilor reclamantului prevăzute de lege şi nesoluţionarea petiţiei în termen, ca nefondată. La 26 septembrie 2014, Bogaci Victor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, solicitînd admiterea recursului şi casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014. În motivarea recursului, recurentul Bogaci Victor a invocat că decizia instanţei de apel contravine art. 6, 13, 41 etc CEDO, art. 362 CPC şi legislaţiei în vigoare, nu corespunde Recomandării 6 „Privind satisfacţia echitabilă”.

În special indică recurentul că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 116 alin. (2) şi (5) şi art. 239 CPC. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bogaci Victor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Bogaci Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru