2r-1041/14 — Repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2r-1041/14 prima instanţă Iu. Hîrbu instanţa de apel A. Gheorghieș, A. Albu, N. Chircu DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Nicolai Gherasim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Vizitiu împotriva lui Nicolai Gherasim cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălți din 02 octombrie 2014, prin care a fost respinsă cererea lui Nicolai Gherasim privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Nicolai Gherasim, cu acordarea termenului pentru achitarea taxei de stat în mărime de 213,75 lei pînă la 22 octombrie 2014. constată La 09 octombrie 2013 Mihail Vizitiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolai Gherasim cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 20 iunie 2013 în satul Negureni, raionul Telenești Nicolai Gherasim i-a aplicat intenționat lovituri multiple peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico- legală leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată. Menționează că acest fapt se confirmă prin procesul-verbal cu privire la contravenție în baza art. 78 al. (1) Cod contravențional, întocmit de Comisariatul de Poliție Teleneștii, pîrîtului fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă în mărime de 10 unități convenționale. Consideră că în urma acțiunilor pîrîtului, i-a fost cauzat prejudiciu moral. Mihail Vizitiu solicită încasarea de la Nicolai Gherasim prejudiciul moral în mărime de 4000 lei.

Ulterior, la 24 iulie 2014 Mihail Vizitiu a depus cerere de concretizare a cerințelor, solicitînd încasarea de la Nicolai Gherasim prejudiciul moral în mărime de 20000 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătorie Telenești din 17 iunie 2014, acțiunea a fost admisă parțial. De la Nicolai Gherasim a fost încasat în beneficiul lui Mihail Vizitiu prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 lei și cheltuieli de deplasare în mărime de 1500 lei. De asemenea, de la 1 Nicolai Gherasim a fost încasat în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 285 lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 02 octombrie 2014, a fost respinsă cererea lui Nicolai Gherasim privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Nicolai Gherasim, cu acordarea termenului pentru achitarea taxei de stat în mărime de 213,75 lei pînă la 22 octombrie 2014. La 17 octombrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Nicolai Gherasim a depus recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu emiterea unei noi încheieri, prin care să fie scutit de la plata taxei de stat. Recurentul Nicolai Gherasim, în motivarea recursului a menționat că a prezentat instanței de apel certificatul eliberat de Primăria s. Negureni, raionul Telenești, prin care se atestă faptul că nu este angajat în cîmpul muncii, invocînd de asemenea și starea precară a sănătății, care se confirmă prin certificatele anexate la materialele cauzei.

Menționează de asemenea că instanța de apel a respins cererea sa de scutire de la plata taxei de stat pe motiv că era însoțit de un apărător ales, ceea ce în viziunea instanței atestă faptul că este în stare de a achita și taxa de stat, odată ce a fost în posibilitate de a achita apărătorul. Invocă că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că apărătorul participă în cauza dată în mod gratuit. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după de examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

În conformitate cu art. 368 al. (1) CPC, dacă cererea de apel este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. S-a constatat că, prin hotărîrea Judecătorie Telenești din 17 iunie 2014, acțiunea a fost admisă parțial. De la Nicolai Gherasim a fost încasat în beneficiul lui Mihail Vizitiu prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 lei și cheltuieli de deplasare în mărime de 1500 lei. De asemenea, de la Nicolai Gherasim a fost încasat în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 285 lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

La 26 iunie 2014, avocatul Igor Cecan a depus în interesele lui Nicolai Gherasim cererea de apel, fără achitarea taxei de stat. Totodată, a solicitat scutirea de la plata taxei de stat (f.d. 94-95). Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 02 octombrie 2014, a fost respinsă cererea lui Nicolai Gherasim privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Nicolai Gherasim, cu acordarea termenului pentru achitarea taxei de stat în mărime de 213,75 lei pînă la 22 octombrie 2014. 2 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea instanţei de apel legală şi întemeiată, iar recursul neîntemeiat din următoarele considerente.

S-a stabilit că prin cererea de apel, Nicolai Gherasim a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, invocînd situaţia materială dificilă precum și faptul că necesită tratament. În conformitate cu art. 85 alin.(4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Articolul 4 din Legea taxei de stat prevede că în cazurile prevăzute de lege, la cerere, judecătorul sau instanţa judecătorească, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, este în drept să elibereze, complet sau parţial, de plata taxei de stat persoanele fizice şi juridice, precum şi să eşaloneze sau să amâne achitarea taxei de stat.

Din sensul art. 85 alin. (4) CPC şi art. 4 din Legea taxei de stat se deduce că pentru scutirea de plata taxei de stat, solicitantul trebuie să prezinte probe pertinente, care să confirme că este în imposibilitate de a achita taxa de stat. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că odată cu solicitarea scutirii de la plata taxei de stat, Nicolai Gherasim urma să anexeze actele ce confirmă starea materială precară invocată. Însă, la cererea de apel, Nicolai Gherasim nu a anexat probe pertinente şi veridice ce a-r demonstra situaţia materială precară invocată şi imposibilitatea achitării taxei de stat, care ar sta la baza scutirii acestuia de la plata taxei de stat.

Or, faptul că recurentul nu este încadrat în cîmpul muncii, nu denotă incapacitatea acestuia de a achita taxa de stat la depunerea cererii de apel. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de apel temeinic şi legal a respins cererea recurentului cu privire la scutirea de plata taxei de stat şi nu a dat curs cererii de apel depusă de către recurent, acordându-i acestuia un termen pentru achitarea taxei de stat la depunerea apelului în sumă de 213,75 lei, iar argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar să menţioneze faptul că, în situaţia din speţă, prin încheierea de respingere a cererii în scutirea de la plata taxei de stat, nu a fost încalcat dreptul apelantului/recurentului privind liberul acces la justiţie, prevăzut atît de legislaţia internă cît şi decea internaţională. Or, CtEDO, prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28 mai 1985). Însă, limitările sunt în concordanţă cu art. 6 parag.

1 CEDO, decît dacă acestea urmăreşte un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo vs Spain §-44) 3 Astfel, la caz Colegiul reţine că în situaţia din speţă limitările instituite de legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel corespunde cerinţelor prevăzute de art. 6 parag.

1 CEDO privind dreptul de acces la un tribunal şi corespunde cerinţelor instituite de CtEDO prin jurisprudența sa: - cerinţa privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu şi fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar dacă valoarea acţiunii este mai mare, iar CtEDO a confirmat că aceste taxe privesc buna administrare a justiţiei şi vizează atît descurajarea justiţiabililor în formularea unor cereri, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei.( cauza Weissman şi alţii împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United Kingdom §-61 ) - raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plăţii taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată şi scopul legitim urmărit privind buna administrare a justiţiei, descurajarea justiţiabililor în formularea unor cererii, abuzive cît şi asigurarea de fonduri pentru funcţionarea justiţiei urmează să cercetăm următorii factori şi anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanţi raportat la veniturile sale.

Prin urmare, instanţa de apel întemeiat a concluzionat că cererea de apel nu corespunde exigenţelor prevăzute de art. art. 364 şi 365 Cod de Procedură Civilă, acordînd apelantului termen pentru lichidarea neajunsurilor. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recurentul nu este lipsit de dreptul de a solicita în instanţa de apel în conformitate cu art. 86 al. (1) Cod de Procedură Civilă, amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide Se respinge recursul declarat de Nicolai Gherasim. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălți din 02 octombrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a depusă de Mihail Vizitiu împotriva lui Nicolai Gherasim cu privire la repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4