2rh-349/14 — Restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: N. Veleva dosarul nr. 2rh-349/14 instanţa de apel: I. Dănăilă, G. Vavrin, N. Bondarenco instanţa de recurs: N. Cernat, E. Fistican, I. Şumcov, I. Vîlcov, V. Arhip ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de Liudmila Selivanova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liudmilei Selivanova împotriva Sanatoriului „Nufărul Alb” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 decembrie 2010, prin care a fost admis recursul declarat de Sanatoriul „Nufărul Alb” Societate cu Răspundere Limitată, casată integral decizia Curţii de Apel Cahul din 20 mai 2010 şi hotărârea Judecătoriei Cahul din 04 februarie 2010 şi emisă o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 22 octombrie 2009, Liudmila Selivanova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL cu privire la restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului a fost angajată pe un termen nedeterminat în funcţia de soră medicală la Sanatoriul „Nufărul Alb” din 14 decembrie 1987, iar la 31 decembrie 2008 a fost concediată de la lucru din motiv că a expirat termenul contractului individual de muncă, care a fost încheiat cu ea pe un termen determinat.

Menţionează că după adresarea ei la administraţia Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL cu cerere prealabilă, să fie anulat ordinul cu privire la încetarea contractului individual de muncă din 31 decembrie 2008, i-a fost expediat în adresa ei copiile ordinelor cu privire la primirea ei la lucru pe un termen determinat, de la 01 august 2006 până la 31 decembrie 2006, de la 01 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2007, 1 de la 01 ianuarie 2008 până la 30 iunie 2008 şi de la 01 iulie 2008 până la 31 decembrie 2008. Consideră că ordinele nominalizate privind angajarea ei la lucru pe un termen determinat sunt ilegale, deoarece lucrul ei nu avea un caracter temporar, ea a lucrat în funcţia sa mai mult de 18 ani şi concedierea este în contradicţie cu legislaţia în vigoare, deoarece legislaţia nu prevede încheierea contractului individual de muncă pe un termen determinat cu un lucrător, care deja este angajat la lucru pe un termen determinat.

Consideră, că funcţia de soră medicală a cabinetului de masaj subacvatic nu poartă un caracter sezonier, fapt care este în contradicţie cu art. art. 54, 55 Codul muncii. Solicită anularea ordinului nr. 136-sc din 31 decembrie 2008 emis de Sanatoriul „Nufărul Alb” SRL şi restabilirea ei în funcţia de soră medicală a cabinetului de masaj subacvatic, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată legate de acordarea asistenţei juridice.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 04 februarie 2010 acţiunea a fost admisă integral, anulat ordinul nr. 137-SC din 31 decembrie 2008 cu privire la încetarea contractului individual de muncă, în baza art. 82 lit. f) Codul muncii, emis de administraţia Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL în privinţa Liudmilei Selivanova, restabilită Liudmila Selivanova la lucru în calitate de soră - medicală a cabinetului de masaj subacvatic la Sanatoriul „Nufărul Alb” SRL, încasat de la Sanatoriul „Nufărul Alb” SRL în beneficiul Liudmilei Selivanova salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 31449,65 lei şi prejudiciul moral în sumă de 2421 lei, iar în total încasată suma de 33870,65 lei.

De asemenea, a fost încasat de la Sanatoriul „Nufărul Alb” SRL în beneficiul Liudmilei Selivanova cheltuielile de judecată pentru asistenţa juridică acordată la examinarea pricinii în sumă de 2500 lei şi încasat de la Sanatoriul „Nufărul Alb” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1016,10 lei. Totodată a fost menţionat că hotărârea în privinţa restabilirii la lucru şi a încasării salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru urmează a fi executată imediat. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 20 mai 2010 a fost respins apelul declarat de Sanatoriul „Nufărul Alb” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 decembrie 2010 a fost admis recursul declarat de Sanatoriul „Nufărul Alb” SRL, casată integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi emisă o hotărâre nouă prin care a fost respinsă acţiunea.

La 19 septembrie 2014 Liudmila Selivanova a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 decembrie 2010 la rejudecare în instanţa de recurs, apel sau prima instanţă după caz. În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC, considerând că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 decembrie 2010 este neîntemeiată. Astfel, invocă neatragerea în procesul de judecată a organului sindical al unităţii. 2 Afirmă că deoarece la examinarea litigiului nu era clar temeiul încetării contractului individual de muncă (art. 82 sau art. 86 Codul muncii) instanţa de judecată urma să atragă în proces organul sindical din cadrul unităţii, ca acesta să se expună asupra încetării raporturilor de muncă în special în privinţa necesităţii acordului la concediere.

Aceasta deoarece cauza încetării contractului individual de muncă din cauza expirării termenului nu este aplicabil speţei, din motiv că art. 55 lit. f) Codul muncii admite încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată cu persoanele care au obţinut dreptul la pensie pentru limita de vârstă ori vechime în muncă şi nu sunt încadrate în câmpul muncii, iar ea la momentul respectiv eram încadrată în muncă. Consideră că temeiul încetării contractului individual de muncă este ilegal şi ea a fost concediată neîntemeiat după patru prelungiri ilegale ale contractului individual de muncă.

Afirmă că încheierea cu dânsa a unui contract individual de muncă pe durată determinată la atingerea vârstei de pensionare constituie după esenţă o modificare a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată pe care ea îl avea încheiat încă din anul 1987. Susţine că astfel, contractul individual de muncă din 01 august 2006 şi toate acordurile de prelungire ulterioare constituie acte ce contravin normei imperative a legii şi urmează a fi recunoscut nul indiferent de data când a fost semnat sau emis actul (art. 220 Cod civil). Invocă încălcarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii la care Republica Moldova este parte.

Remarcă că încetarea contractului individual de muncă pe motivul expirării termenului contravine Convenţiei cu privire la încetarea raporturilor de muncă la iniţiativa patronului nr. 158 din 22 iunie 1982. Astfel, conform pct. 4 alin. (2) lit. c) a Recomandării nr. 166/1982 „Asupra încetării relaţiilor de muncă la iniţiativa angajatorului” se consideră contracte individuale de muncă încheiate pe o perioadă determinată şi prelungită odată sau câteva ori, ca contracte încheiate pe o perioadă nedeterminată. Consideră că şi cele patru prelungiri ale contractului de muncă au condus la modificarea termenului pe o perioadă nedeterminată. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. În susţinerea cererii de revizuire Liudmila Selivanova, cu referire la prevederile art. 449 lit. b) şi lit. c) CPC, a invocat netemeinicia deciziei Curții Supreme de Justiție din 15 decembrie 2010 şi neatragerea în procesul de judecată a organului sindical al Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate 3 măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În sensul normei enunţate este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuentă în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or acestea nu indică la împrejurări ce ţin de careva circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului. În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

În sensul normei citate, este de înţeles că acest temei de revizuire poate fi invocat doar în cazul în care după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă se constată că instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, pe când la caz un asemenea temei nu se constată. Astfel fiind, nici motivul invocat în cererea de revizuire în temeiul lit. c) a art. 449 CPC nu poate fi reţinut. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare este evident că revizuentul în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii. Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. 4 Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Liudmila Selivanova împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 decembrie 2010 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liudmilei Selivanova împotriva Sanatoriului „Nufărul Alb” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi repararea prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu 5