2ra-2824/14 — Anularea ordinului, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea salariului, a prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral.

Dosar nr. 2ra-2824/14 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecător: Oleg Melniciuc Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Victor Pruteanu Anatolie Minciuna Iulia Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

05 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Dumitru Mardari şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Guriuc Viorica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Guriuc Viorica împotriva SRL “Telsistel”, privind anularea ordinului, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea salariului, a prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, prin care apelul declarat de Guriuc Viorica a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 04 martie 2014, ACONSTATAT : La 06 decembrie 2013 Guriuc Viorica a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SRL “Telsistel”, privind anularea ordinului, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea salariului, a prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta Viorica Guriuc a indicat că, a fost angajată la 15 iulie 2013 în funcţia de administrator de sală la SRL „Telsistel”, restaurantul „Golden Nica” pe termen nedeterminat cu o perioadă de probă de 2 luni, fiind încheiat contractul individual de muncă nr. 40-p.

La 13 septembrie 2013 de către SRL „Telsistel” a fost emis ordinul de concediere nr. 17/C, conform art. 86 alin. (1) lit. a) Codul muncii, în rezultatul 1 nesatisfacător al perioadei de probă, care i-a fost adus la cunoştinţă la 31 octombrie 2013. Reclamanta consideră ordinul de concediere neîntemeiat, contravine prevederilor legale şi urmează a fi anulat, deoarece fiind angajată la 15 iulie 2013 în funcţia de administrator de sală la SRL „Telsistel” - restaurantul „Golden Nica” cu o perioadă de probă de 2 luni, pe tot parcursul activităţii a îndeplinit conştiincios, sîrguincios, corespunzător toate atribuţiile sale de serviciu, încălcări de serviciu nu a avut, de la angajator observaţii nu a primit şi plîngeri în privinţa ei nu au fost.

Pentru necesitate de serviciu, la rugămintea SRL „Telsistel”, lucra suplimentar şi peste programul de lucru fixat în contractul de muncă şi chiar fără ore de odihnă, neavînd uneori timp şi posibilitate de a lua masa. Pentru perioada 01 septembrie 2013 - 10 septembrie 2013, SRL „Telsistel” urma să-i achite salariul care-i revenea pentru luna august 2013, însă nu şi-a îndeplinit obligaţiunea. La 10 septembrie 2013, fiind la serviciu, a fost informată, împreună cu alţi lucrători, despre suspendarea activităţii SRL „Telsistel” pe o perioadă nedeterminată, în legătură cu care fapt au fost rugaţi să se prezinte la locul de muncă doar la solicitarea prealabilă a angajatorului. A mai precizat reclamanta că, la 16 septembrie 2013 în mod ocazional i s-a comunicat prin telefon că de către conducerea SRL „Telsistel” a fost dată indicaţia de a întocmi actele în vederea concedierii ei, nefiindu-i comunicat motivul deciziei date.

Din cauza acutizării bolii renale, nu a putut să se deplaseze îndată la sediul societăţii pentru a verifica personal dacă societatea a reînceput activitatea. Ulterior, revenind după boală, s-a deplasat la sediul pîrîtului, unde a întîlnit pe unii angajaţi ai pîrîtului, care au confirmat faptul concedierii sale şi faptul aflării la serviciu a conducerii SRL „Telsistel”, însă în pofida faptului că la intrare sînt instalate dispozitivele video, ea nu a putut intra în clădire, deoarece toate uşile erau încuiate.

Ca urmare, printr-o scrisoare adresată angajatorului la 15 octombrie 2013, a solicitat să-i fie adus la cunoştinţă ordinul de concediere, să-i fie eliberat carnetul de muncă, precum şi salariul datorat pentru perioada de lucru august-septembrie 2013. Prin scrisoarea angajatorului din 22 octombrie 2013 a fost informată despre expedierea în adresa sa la 26 septembrie 2013 a carnetului de muncă şi despre posibilitatea sa de a face cunoştinţă cu ordinul de concediere doar după ridicarea carnetului de muncă. Totodată i-a fost refuzat în achitarea salariului datorat. Reclamanta a mai menţionat că, luînd cunoştinţă, la data de 31 octombrie 2013 cu ordinul nr,17/C din 13 septembrie 2013 a aflat că este concediată conform art. 86 alin. (1) lit. a) Codul muncii pentru rezultatul nesatisfacător al perioadei de probă.

Nefiind de acord cu ordinul emis a adresat o reclamaţie către SRL. „Telsistel” la 19 noiembrie 2013, prin care a solicitat anularea ordinului ca nefondat, cerinţa ei nefiind îndeplinită. În acelaşi timp, la 06 noiembrie 2013 a adresat o reclamaţie separată în adresa SRL „Telsistel”, prin care a solicitat să-i fie achitat salariul datorat pentru perioada de 2 lucru 01 august 2013-13 septembrie 2013 în mărime de 7373,65 lei şi indexarea acestuia conform art. 145 Codul muncii, precum şi salariul mediu pentru absenţă forţată de la lucru pentru perioada de 13 septembrie 2013 - 26 septembrie 2013 în legătură cu reţinerea carnetului de muncă.

La 25 noiembrie 2013 a recepţionat ordinul nr. 01/02 din 20 noiembrie 2013, prin care SRL „Telsistel” a dispus eliberarea salariului în sumă de 5228,08 lei, nefiindu-i comunicat motivul reţinerii a 2145,57 lei şi indexării corespunzătoare, precum şi respingerea cererii de anulare a ordinului de concediere din 13 septembrie 2013. La 28 noiembrie 2013 venind la sediul pîrîtului în vederea primirii sumei de 5228 lei şi înmînării dezacordului cu ordinul nr. 01/02 din 20 noiembrie 2013, i-a fost admis accesul pe teritoriul restaurantului doar după o oră de aşteptare la uşile închise ale acestuia, în timp ce conducerea SRL „Telsistel” s-a aflat toată această perioadă de timp în incintă.

Consideră reclamanta că, pîrîtul a concediat-o neîntemeiat, nici nu a considerat de cuviinţă să-i aducă la cunoştinţă ordinul de concediere în ziua emiterii acestuia la 13 septembrie 2013, ordinul fiindu-i adus la cunoştinţă doar la 31 octombrie 2013. Menţionează că pîrîtul era obligat la 01 septembrie 2013 -10 septembrie 2013 să achite salariul pentru munca prestată în luna august în mărime de 341,34 lei.

Această obligaţiune nu a fost îndeplinită de către pîrît în perioada indicată, nici la data concedierii, care conform ordinului emis este 13 septembrie 2013, nici la data aducerii la cunoştinţă a ordinului de concediere, adică la 3 1 octombrie 2013. Totodată, cu încălcarea prevederilor contractului individual de muncă nr. 40-p din 15 iulie 2013 şi prevederilor Codului muncii, pîrîtul nu a achitat la eliberare nici salariul pentru perioada de muncă 01 septembrie 2013 - 13 septembrie 2013 în mărime de 2032,31 lei« Mai mult ca atît, conform art. 145 Codul muncii, pîrîtul urma să-i compenseze pierderile cauzate de neachitarea la timp a salariului prin indexarea obligatorie şi în mărime deplină a sumei salariului calculat dacă reţinerea acestuia, ce a constituit cel puţin o lună calendaristică de la data stabilită pentru achitarea salariului lunar, fapt nerespectat de către acesta.

La 01 septembrie 2013 obligaţiunea de plată a pîrîtului pentru luna august a constituit suma de 4341,34 lei, achitare efectuată la 28 noiembrie 2013, pîrîtul a întîrziat cu plata salariului pentru luna august cu 89 zile şi urmează să achite suplimentar la suma dată 386,39 lei. Pentru 13 septembrie 2013, obligaţiunea de plată pentru luna septembrie a constituit suma de 3032,31 lei, achitînd la 28 noiembrie 2013 doar 886,66 lei, astfel pentru suma de 886,66 lei pîrîtul a întîrziat cu 76 zile din care cauză urmează să achite suplimentar reclamantului conform art.330 alin. (2) Codul muncii 67,39 lei, iar pentru suma restantă de 2145,65 lei neachitate pînă în prezent urmează să achite suplimentar 195,25 lei, calculul fiind efectuat pentru 91 zile de întîrziere.

Astfel, pîrîtul e obligat să achite în total suplimentar la salariul neachitat la termen 649,03 lei. 3 Totodată, SRL „Telsistel” în persoana directorului Rusu N. ordinul nr. 01/02 din 20 noiembrie 2013, făcînd referire la circumstanţele inventate în privinţa ei, a învinuit-o fară temei legal în cauzarea de daune societăţii, persoane fizice, de încălcarea atribuţiilor de serviciu, în comportament neadecvat, în comiterea cărorva abateri disciplinare, astfel a răspîndit în privinţa ei informaţii calomnioase, care îi ponegresc onoarea, demnitatea şi reputaţia. La 11 februarie 2014, Viorica Guriuc a înaintat o cerere de completare a temeiului acţiunii şi de mărire a cuantumului pretenţiilor din acţiune.

Solicită reclamanta anularea ordinului nr,17/C din 13septembrie 2013 privind concedierea lui Guriuc Viorica şi nr. 01/02 din 20 noiembrie 2013 privind refuzul de restabilire la locul de muncă, ca neîntemeiate; restabilirea Vioricăi Guriuc în funcţia de administrator de sală la SRL „Telsistel” începînd cu 13 septembrie 2013; încasarea de la SRL „Telsistel” a salariului restant pentru luna septembrie 2013 în sumă de 2145,65 lei, compensaţiei pentru concediul nefolosit în sumă de 646,85 lei; a sumei de 884,44 lei, ce constituie prejudiciul material cauzat în legătură cu neachitarea la timp a salariului pentru lunile august - septembrie 2013 şi compensarea pentru concediul nefolosit; a salariului mediu lunar pentru lipsa forţată de la locul de muncă, ce constituie 2101,07 lei pentru o lună, începînd cu 13 septembrie 2013, pînă la emiterea hotărîrii definitive pe caz; a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 martie 2014 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la SRL „Telsistel” în beneficiul Vioricăi Guriuc prejudiciul material în legătură cu neachitarea la timp a salariului pentru lunile august-septembrie 2013 în sumă de 453,78 lei, suma de 2800 lei în vederea reparării prejudiciului moral, cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli pentru achitarea serviciilor juridice în mărime de 1500 lei. In rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasat de la Viorica Guriuc în beneficiul SRL „Telsistel” cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli pentru achitarea serviciilor juridice în mărime de 2000 lei. In rest cererea SRL „Telsistel” privind încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 aprilie 2014 a fost corectată eroarea de calcul evidentă admisă la calcularea prejudiciului material strecurată în dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 martie 2014, pronunţată pe cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Viorica Guriuc împotriva SRL „Telsistel” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea salariului, repararea prejudiciului material şi moral, prin înlocuirea sumei de 453,78 lei care urmează a fi încasată de la SRL „Telsistel” în beneficiul Vioricăi Guriuc ca prejudiciu material, cu suma corectată de 436,87 lei. 4 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, apelul declarat de Guriuc Viorica a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 04 martie 2014. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 25 iulie 2014, Guriuc Viorica a contestat- o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului, a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentei la 03 iunie 2014, iar recursul a fost declarat la 25 iulie 2014. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 CPC, instanţa de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen. Instanţa de recurs ia act de faptul că la 29 septembrie 2014 în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit recursul suplimentar înaintat de Guriuc Viorica. Referinţa înaintată de avocatul Gîlcă Ilie în interesele SRL “Telsistel”, la cererea de recurs declarată de Guriuc Viorica, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 31 octombrie 2014. Examimnd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Guriuc Viorica, este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. 5 Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă in cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Guriuc Viorica, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justitie, DISPUNE: Recursul declarat de Guriuc Viorica, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 6