2rhc-94/14 — Încasarea datoriei şi a penalităţii

prima instanţă: D. Mardari dosar nr. 2rhc-94/14 instanţa de apel: V. Prutean, I. Cimpoi, A. Minciuna instanţa de recurs: S. Novac, T. Vieru, O. Sternioală ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinînd cererea de revizuire formulată de către SC „Dipo-Consulting” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Primăria or. Vadul lui Vodă împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Dipo- Consulting” SC cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Primăria or.

Vadul lui Vodă, casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 30 octombrie 2013, fiind pronunţată o nouă hotărîre de admitere a acţiunii şi a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 21 mai 2014 prin care recursul declarat de către SRL „Dipo-Consulting" a fost inadmisibil, c o n s t a t ă: La 02 mai 2013 reclamantul Primăria or. Vadul lui Vodă a depus acţiune împotriva SRL „Dipo-Consulting" privind încasarea datoriei de în mărime de 254717 lei şi a penalităţii în mărime de de 34702 lei. In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 06.02.2006, între Primăria Vadul lui Vodă şi SRL „Dipo-Consulting", a fost încheiat contractul de arendă funciară nr.02-1/04, unde potrivit pct. 2, Primăria transmite în arendă întreprinderii terenul cu suprafaţă de 1,23 ha situat în or.

Vadul lui Vodă pe teritoriul Parcului Nistrean, nr. cadastral 3158301078, baza de odihnă „Floricica". Potrivit pct. 2.2.2 din contract, s-a stabilit că plata sumei pentru arendă se efectuează de arendaş prin virament, pentru fiecare an de arendare, cu anticipaţie 1 şi nu mai târziu de luna decembrie a fiecărui an, obligaţie care nu a fost îndeplinită. Totodată reclamantul a menţionat că potrivit Anexei nr. 1 a contractului (Obligaţiile pârtilor), arendaşul şi-a asumat obligaţia să achite arenda în volumul, termenele şi ordinea prevăzută de contract (pct. 2.6 al Anexei nr. 1). Potrivit calculelor contabile şi prevederilor din Legea nr.1308 din 27.07.1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, datoriile SRL„Dipo-Consulting" faţă de Primăria Vadul lui Vodă constituie: pentru anul 2009 - suma de 64046 lei; pentru anul 2010 - suma de 63557 lei; pentru anul 2011 – suma de 63557 lei; pentru anul 2012 - suma de 63557 lei.

In total datoria pentru plata arendei constituie suma de 254717 lei. Reclamantul a afirmat că în privinţa calculului din perioada anului 2010 este efectuat potrivit prevederilor Legii nr.108 din 17.12.2009 privind modificarea şi completarea unor acte legislative, care a intrat în vigoare la 01.01.2010, la care preţul normativ al pământului constituie 19873,34 lei pentru 1 bal/ha. Bonitatea medie Republica Moldova este de 65 grade. Preţul unui m.p. de teren este egal cu 129,18 lei, conform calculului 19 873,34 x 65 : 10 000 = 129,18 lei. Potrivit procesului-verbal de stabilire a mărimii sumei pentru arenda lotului de teren, anexat la acordul adiţional din 03.05.2010, mărimea arendei este stabilită de 4% din preţul normativ al pământului.

Plata arendei anuale a terenului cu suprafaţa 1,23 ha este egală cu 63557,0 lei. La 06.02.2006, Primăria or. Vadul lui Vodă şi SRL „Dipo-Consulting" a încheiat un acord adiţional la contractul de arendă nr.02-1/04 din 06.02.2006. Insă, făcând abstracţie de cele negociate şi convenite în contractul sus-indicat şi anexele respective, pârâtul SRL „Dipo-Consulting" s-a eschivat de la executarea obligaţiunilor contractuale de achitare a plăţii arendei. Astfel, reclamantul a calculat penalitatea conform pct.3, anexa nr.2 ale contractului nr. 02-1/04 din 06.02.2006, care prevăd că în cazul în care arendaşul nu achită plata pentru arendă la timp, v-a plăti penalitatea în mărime de 0,1 % din suma pentru arendă prevăzută în contract, pentru fiecare zi de întârziere.

Conform calculelor pentru 6 luni (182 zile), având datoria neachitată pentru ultimii trei ani (2010-2012) în sumă de 190671 lei, suma totală a penalităţii constituie 34702 lei, (190671 X 182X0,1 = 34702). Potrivit celor afirmate, reclamantul a solicitat încasarea datoriei de la SRL „Dipo-Consulting" în beneficiul Primăriei Vadul lui Vodă mun. Chişinău în mărime de 254717 lei şi a penalităţii în mărime de 34702 lei. La 18.06.2013 SRL „Dipo-Consulting" a depus cerere reconvenţională solicitând declararea nulităţii contractului nr. 02-1/04 din 06.02.2006 încheiat 2 între SRL „Dipo-Consulting" şi Primăria or. Vadul lui Vodă şi încasarea taxei de stat în mărime de 8682,57 lei.

în motivarea cererii a indicat că din demersul primit de SRL „Dipo- Consulting" la 06.12.2012 de la Agenţia Proprietăţii Publice, s-a dovedit faptul că terenul nominalizat este proprietatea Republicii Moldova, iar conform extrasului din Registrul cadastral a bunurilor imobile, subcapitolul II „Dreptul de proprietate asupra bunului imobil", este menţionat proprietarul bunului imobil la nivel de teren cu nr. cadastral 3158301078 - Republica Moldova, iar dreptul de administrare a terenului aparţine Agenţiei Proprietăţii Publice şi nu Primăriei or. Vadul lui Vodă. Astfel, în privinţa contractului de arendă funciară nr. 02-1/04 din 06.02.2006 SRL „Dipo-Consulting" consideră că este lovit de nulitate absolută, deoarece nu au fost respectate condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 30.10.2013, s-a respins acţiunea depusă de Primăria or. Vadul lui Vodă împotriva SRL „Dipo- Consulting" privind încasarea datoriei şi s-a admis acţiunea reconvenţională depusă de SRL „Dipo-Consulting" împotriva Primăriei or. Vadul lui Vodă cu privire la declararea nulităţii contractului de arendă funciară. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05.02.2014, a fost admis apelul declarat de Primăria or. Vadul lui Vodă, casată hotărârea primei instanţe din 30.10.2013 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea înaintată de Primăria or. Vadul lui Vodă a fost admisă. La 26.03.2014, SRL „Dipo-Consulting" a declarat recurs în termen legal, prin care a solicitat casarea deciziei instanţei de apel din 05.02.2014 şi menţinerea hotărârii primei instanţe din 30.10.2013.

In motivarea recursului a invocat art.432 alin.(2) lit.c) CPC şi menţionează precum că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, deoarece greşit a ajuns la concluzia că hotărârea instanţei de fond a fost adoptată cu încălcarea normelor procesuale, că prima instanţă a ajuns la concluzii ce contravin probelor administrate, fiind aplicate eronat normele de drept material. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 mai 2014, recursul declarat de către SRL „Dipo-Consulting" a fost inadmisibil. La 02 septembrie 2014, SRL „Dipo-Consulting" a depus o cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei instanţei de apel din 05 februarie 2014, precum şi încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 mai 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de remitere a acţiuii spre rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta SRL „Dipo-Consulting" a invocat temeiul prevăzut la art. 449 lit.b) CPC – au devenit cunoscute unele 3 circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Revizuienta a indică că atât decizia instanţei de apel cît şi încheierea instanţei de recurs sunt neîntemeiate. Menţionează revizuienta SRL „Dipo-Consulting" că nu a ştiut anterior despre existenţa unei decizii a Consiliului orăşenesc Vadul lui Vodă, mun. Chişinău, mr. 6/3 din 15 august 2008 „Cu privire la scutirea plăţii de arendă a agenţilor economici”.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 451, alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate, urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărîrii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că motivele expuse în prezenta cerere de revizuire, nu prezintă circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, şi care ar putea obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile.

Dezacordul revizuentei cu soluţiile primei instanţe, precum şi a instanţei de recurs, prin relatarea situaţiei în viziunea revizuentului, nu este motiv de revizuire prevăzut de art. 449 lit.b) CPC. La fel, se remarcă că în cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are 4 loc redeschiderea procesului şi aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale şi legale. Însă, circumstanţele invocate de revizuent ca temei de revizuire, nu pot influenţa soluţia adoptată. Instanţa de revizuire reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.

Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata). Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri care este definitivă şi executorie, chiar în scopul reluării procesului de judecată şi o nouă soluţionare a cauzei.

Competenţa Curţii Supreme este de a corecta lacunele în drept şi omisiunile justiţiei, şi nici într-un caz de a efectua o reexaminare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, şi nici existenţa a două păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Ca excepţie de la acest principiu se face în cazul în care reexaminarea este necesară în temeiul circumstanţelor fundamentale şi obligatorii.

În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire 5 depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dipo-Consulting" ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Dipo-Consulting" SC, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 21 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Primăria or. Vadul lui Vodă împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Dipo-Consulting” SC cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii. Încheiere nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Svetlana Novac 6