2ra-2882/14 — Repunerea în termen, recunoaşterea calităţii de moştenitor legal şi restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice

prima instanţă: I. Ţonov dosarul nr. 2ra-2882/14 instanţa de apel: E. Secrieru, S. Vrabii, Sv. Leu ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Siloci Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Siloci Mihail împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Consiliului r-ului Căuşeni cu privire la repunerea în termen, recunoaşterea calităţii de moştenitor legal şi restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Siloci Mihail şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 15 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 24 mai 2013 Siloci Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Consiliului r-ului Căuşeni cu privire la repunerea în termen, recunoaşterea calităţii de moştenitor legal şi restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice.

Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 15 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014 apelul declarat de către Siloci Mihail a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 28 iulie 2014 Siloci Mihail a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a invocat că concluziile instanţelor judecătoreşti contravin circumstanţelor de fapt ale cauzei, nefiind bazate pe probe veridice şi suficiente.

În opinia recurentului, cererea privind achitarea compensaţiei pentru averea confiscată în urma represiunilor politice a fost depusă de către sora sa Didenco Valentina în anul 1989, imediat după înştiinţarea despre reabilitarea familiei lor, adică în termenul prevăzut de art. 121 Legea nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, în care se stipulează că, cererea de restituire a bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori de recuperare a valorii acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înştiinţării persoanei supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia şi se examinează în termen de pînă la 6 luni din ziua depunerii. La 21 august 2014 în adresa Ministerului Finanţelor şi Consiliului r-ului Căuşeni a fost expediată copia recursului declarat de către Siloci Mihail cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 12 septembrie 2014 Consiliul r-ului Căuşeni a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Siloci Mihail şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe ca fiind legale şi întemeiate. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei redactate a Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014 a fost expediată în adresa părţilor la 02 iunie 2014. Astfel, recursul se consideră ca fiind depus în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Siloci Mihail în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în 2 care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Siloci Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele recurentului precum că prezenta acţiune a fost înaintată în termenul legal, nu pot fi reţinute, deoarece s-a constatat că acţiunea în judecată a fost înaintată de către Siloci Mihail la 24 mai 2013, în condiţiile în care cererea de restituire a bunurilor confiscate a părinţilor săi, reabilitaţi prin hotărîrea Consiliului de Miniştri al RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989, a fost depusă de către recurentul- reclamant în adresa Comisiei pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii averii confiscate la 13 mai 2011, astfel acţiunea în judecată fiind tardivă în baza prevederilor art. II al Legii nr. 186-XVI din 29 iunie 2006 „Pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice”, conform cărora cetăţenii Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilităţii, în privinţa cărora, la data intrării în vigoare a prezentei legi, a expirat termenul de prescripţie pentru depunerea cererii de restituire a bunurilor de care au fost deposedaţi, se pot adresa cu cererile respective în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Referitor la invocarea de către recurent a faptului că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii, aceasta este pur declarativă, expusă la general doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Siloci Mihail ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 d i s p u n e: Recursul declarat de către Siloci Mihail se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4