2ra-2678/14 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

prima instanţă: L.Pruteanu dosarul nr. 2ra-2678/14 instanţa de apel: N.Budăi, I.Muruianu, A.Minciuna ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Finanţelor, Procuratura Anticorupţie şi Tamba Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tamba Vasile împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Procuratura Generală şi Centrul Naţional Anticorupţie privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 prin care s-au admis apelurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Procuratura Anticorupţie, s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 17 decembrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 16 decembrie 2011 Tamba Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Procuratura Generală şi Centrul Naţional Anticorupţie privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 20 iunie 2008, prin ordonanţa ofiţerului superior de urmărire penală PCE a Direcţiei generale urmărire penală a Centrului pentru Combatere Crimelor Economice şi Corupţie a fost pornită cauza penală nr. 2008036429 conform semnelor componenţei de infracţiune prevăzute de art. 325 alin.(2) lit. c) Cod penal, pe faptul că el, fiind fondator şi director comercial a ÎCS ,,Nitech” SRL, urmărind scopul înlăturării de pe piaţa Moldovei al concurentului firmei sale ÎCS ,,Dragancea Vitalie” a promis şi era dispus prin intermediul unei persoane, ca mijlocitor, oferirea colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei a sumei 10 000 euro pentru iniţierea unui control al 1 activităţii ÎCS ,,Proredos Grup” cu scoaterea la iveală a tuturor cazurilor de încălcare a legislaţiei fiscale, financiară şi penală cu sancţionarea drastică la maximum a conducătorului Dragancea Vitalie.

Indică că la 23 iunie 2008, la demersul procurorului adjunct al Procuraturii Anticorupţie - M. Tumuruc, Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a pronunţat încheierile privind autorizarea efectuării percheziţiei şi examinării corporale, autorizarea interceptării comunicărilor şi înregistrării de imagini, precum şi privind autorizarea efectuării cercetării la faţa locului. Tot, la 23 iunie 2008, după cercetarea la faţa locului a fost dus în incinta Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţie, unde a fost reţinut de către ofiţerul superior de urmărire penală PCE al Direcţiei generale urmărire penală al CCCEC, fiind întocmit şi procesul-verbal de reţinere. La 24 iunie 2008, prin ordonanţa procurorului în Procuratura Anticorupţie, V. Brînză, a fost pus sub învinuire, fiind acuzat în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 325 alin.(2) lit. c) Cod Penal.

La 26 iunie 2008 procurorul în Procuratura Anticorupţie a înaintat demers privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv în privinţa sa, astfel că prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26.06.2008, demersul a fost admis şi eliberat mandat de arest pe un termen de 25 zile. A contestat încheierea respectivă prin intermediul avocatului Iu. Margineanu, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2008, recursul a fost respins, fiind menţinută încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26.06.2008.

Ulterior, fratele său, Constantin Tamba a depus o cerere prin care a solicitat eliberarea sa provizorie sub cauţiune, din motiv că se ocupă pe teritoriul Republicii Moldova cu afaceri de bussines şi a investit în acest bussines mijloace mari băneşti, anterior nu a avut antecedente penale, are domiciliu pe teritoriul ţării şi nu se va eschiva de la organele de urmărire penală, însă cererea a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 iulie 2008, fiind menţinută măsura preventivă - arest preventiv. Nefiind de acord cu încheierea nominalizată, fratele său Constantin Tamba, prin intermediul avocatului Iu. Margineanu a atacat-o cu recurs la Curtea de Apel Chişinău.

Astfel, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 iulie 2008 s-a stabilit cuantumul cauţiunii în mărime de 5000 unităţi convenţionale şi s-a acordat termen pentru depunerea cauţiunii pînă la 17 iulie 2008. Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iulie 2008 a fost admis recursul declarat împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 02.07.2008, fiind astfel eliberat provizoriu sub cauţiune. Tot, prin decizia nominalizată a fost obligat să se prezinte la oricare citare a organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată, să comunice despre orice schimbare de domiciliu, să nu intre în contact cu persoanele implicate în procesul dat şi să nu săvîrşească acţiuni ce ar putea împiedica aflarea adevărului pe cauza penală dată.

2 De asemenea, nefiind de acord cu învinuirea înaintată, la 21 iulie 2008 a depus cerere prin care a solicitat încetarea urmării penale din motivul lipsei probelor şi a faptului infracţiunii. Prin ordonanţa procurorului în Procuratura Anticorupţie din 21 iulie 2008 cererea nominalizată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, iar la 23 iulie 2008 i-a fost înmînat rechizitoriul pe cauza penală nr.2008036429 în care se învinuia în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 325 alin.(2) lit. c) Cod Penal.

Indică că, după ce a făcut cunoştinţă cu materialele cauzei penale nr. 2008036429, a constatat că încă pînă la 20 iunie 2008, data intentării cauzei penale nr. 2008036429, prin ordonanţa directorului Serviciului de Informaţie şi Securitate din 18 iunie 2008 a fost dispusă interceptarea şi înregistrarea imaginilor şi comunicărilor, fapte care au şi fost executate, fiind întocmite la 19 iunie 2008 procesele-verbale de confirmare a interceptării şi înregistrării convorbirilor audio- video şi cu privire la interceptarea şi documentarea audio-video. La 13 noiembrie 2008 prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, la demersul procurorului V. Brînză s-a dispus revocarea măsurii preventive liberarea provizorie sub cauţiune, supunîndu-1 arestării preventive pe un termen de 30 zile şi fiind dat în căutare.

Încheierea a fost atacată cu recurs de către avocatul său la Curtea de Apel Chişinău, care prin decizia din 28 noiembrie 2008 a respins ca nefondat recursul declarat şi a menţinut fără modificări încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13.11.2008. Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 octombrie 2009 a fost recunoscut culpabil de comiterea infracţiunii prevăzute de art.325 alin (2) lit c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, şi stabilită o amendă în mărime de 2000 unităţi convenţionale. Sentinţa nominalizată a fost atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău, care prin decizia din 17.12.2009 a admis apelul avocatului L.Balan înaintat în numele inculpatului, a casat sentinţa Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16.10.2009, a rejudecat cauza şi a pronunţat o hotărîre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care a fost achitat din motivul că, nu s-a constatat existenţa faptei infracţionale. Ulterior, decizia Curţii de Apel Chişinău din 17.12.2009 a fost menţinută prin decizia Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 21.12.2010. Susţine reclamantul că în urma arestării şi condamnării pe nedrept i-a fost cauzat o pagubă materială prin faptul că pe toată perioada arestării a fost lipsit de posibilitatea de a-şi continua afacerea care o avea la moment şi respectiv de a obţine venit. De asemenea, tragerea ilegală la răspunderea penală i-a cauzat suferinţe psihice puternice, lăsînd o pată neagră în biografia sa.

3 Solicită reclamantul, inclusiv prin cererea de concretizare a cerinţelor, încasarea prejudiciului moral în mărime de 500 000 mii euro şi prejudiciului material în mărime de 10 067 925 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 17 decembrie 2013, acţiunea înaintată de către Tamba Vasile s-a admis parţial, fiind încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Tamba Vasile prejudiciul material cauzat în mărime de 45 000 lei (salariul neachitat), 5 820 898 lei venitul ratat, 12 408 lei cheltuielile pentru asistenţa juridică şi 500 000 lei prejudiciul moral, iar în total suma de 6 378 306 lei. Împotriva hotărîrii primei instanţe, Ministerul Finanţelor şi Procuratura Anticorupţie au declarat apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 s-au admis cererile de apel depuse de Ministerul Finanţelor şi Procuratura Anticorupţie, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 17 decembrie 2013 în partea admiterii acţiunii înaintate de Tamba Vasile privind încasarea prejudiciului material în mărime de 45 000 lei şi 5 820 898 lei venitul ratat, şi s-a pronunţat în această parte o nouă hotărîre de respingere a acestor pretenţii. La fel s-a micşorat prejudiciul moral de la 500 000 lei, pînă la 50 000 lei. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La 08 iulie 2014 Ministerul Finanţelor a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea încasării sumei de 12 408 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în sensul respingerii acestei pretenţii, precum şi diminuarea prejudiciului moral în limite rezonabile.

În susţinerea recursului sa invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Susţine că instanţele de fond neîntemeiat au dispus încasarea sumei de 12 408 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru acordarea asistenţei juridice, neţinînd cont în acest sens că potrivit actului de predare primire a lucrărilor executate din 30.06.2008, SC,,Consult Grup” SRL a prestat servicii de consultanţă juridică numitului Tamba Constantin Liviu şi nu Tamba Vasile, iar obiectul contractului a fost altul decît cel din prezenta cauză. Cu referirea la atribuirea în beneficiul reclamantului a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, consideră că cuantumul este exagerat şi urmează a fi diminuat în limite rezonabile, ţinînd cont de practica pe cauze similare.

La 29 iulie 2014 Tamba Vasile la fel a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond şi au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi procedural. Consideră că prima instanţă la stabilirea compensaţiei în mărime de 500 000 lei pentru repararea prejudiciului moral, corect a luat în consideraţie gravitatea infracţiunii imputate care se califică ca o infracţiune gravă, precum şi caracterul şi 4 gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată.

De asemenea consideră că prima instanţă, corect a apreciat probele prezentate şi a încasat prejudiciului material în mărime de 45 000 lei (salariul neachitat) şi 5 820 898 venitul ratat. În acest sens menţionînd că din cauza reţinerii ilegale, de la 23 iunie 2008 şi pînă la pronunţarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2009 cu privire la achitarea sa şi restabilirea dreptului de revenire în funcţie,a fost lipsit ilegal de dreptul la muncă şi în această perioadă nu i s-a achitat salariul din motivul lipsei forţate de la locul de muncă.

În ce priveşte cauzarea prejudiciului material sub formă de venit ratat, consideră că şi în această parte prima instanţă corect a dispus încasarea sumei de 5 820 898 lei, motiv servind faptul că din data reţinerii 23.06.2008 şi pînă în prezent, fiind unicul fondator la ÎCS,,Nitech” SRL a fost lipsit de posibilitatea de a-şi continua activitatea de investitor, întreprinzător şi respectiv de a obţine venit, iar conform raportului financiar pe anul 2008, fiind confirmat că ÎCS,,Nitech” SRL a obţinut în perioada 01.01.2008 - 31.12.2008 un profit net în mărime de 1 941 966 lei.

La 11 august 2014, cerere de recurs a declarat şi Procuratura Anticorupţie, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei şi sumei de 12 408 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a pretenţiilor date, şi menţinerea în rest a hotărîrilor contestate. În susţinerea recursului s-a invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Susţine că la adoptarea hotărîrilor, instanţele de judecată nu au ţinut cont de faptul că acţiunile de urmărire penală au fost realizate în limitele prevederilor legislaţiei procesuale şi materiale, iar pe parcursul urmăririi penale şi judecării cauzei penale de acuzare a lui Tamba Vasile, ultimul nu a prezentat careva reclamaţii aferent acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală şi a Procuraturii anticorupţie manifestate prin presiune psihologică sau fizică asupra sa în scopul obţinerii de la acesta a declaraţiilor sau eventual a recunoaşterii vinovăţiei. Menţionează că intimatul Tamba Vasile a fost reţinut în temeiul art. 166 CPP, iar privarea de libertate a avut drept scop împiedicarea acestuia de a întreprinde măsurile invocate, temeiurile aplicării arestului preventiv încadrîndu-se în prevederile legale.

Consideră că existenţa hotărîrilor instanţelor judecătoreşti prin care Tamba Vasile a fost achitat, nu semnifică că acţiunile şi actele organului de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor de judecată pot fi considerate ca fiind ilegale, pe motiv că nu există careva hotărîri ale organelor ierarhic superioare sau ale instanţelor de judecată care ar recunoaşte încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată sau încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii 5 penale, astfel că Tamba Vasile nu este în drept să solicite repararea prejudiciului moral.

În ceea ce priveşte încasarea cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 12 408 lei, indică că contractul de asistenţă juridică cu avocatul lui Tamba Vasile, nu a fost încheiat de către acesta nemijlocit, ci de către fratele său Tamba Constantin, astfel că Tamba Vasile nu poate pretinde şi solicita încasarea cheltuielilor de judecată, în acest caz acţiunea urmînd a fi înaintată de către Tamba Constantin. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor, Procuratura Anticorupţie şi Tamba Vasile urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 6 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor, Procuratura Anticorupţie şi Tamba Vasile sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Ministerul Finanţelor, Procuratura Anticorupţie şi Tamba Vasile în cererile de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Finanţelor, Procuratura Anticorupţie şi Tamba Vasile ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor, Procuratura Anticorupţie şi Tamba Vasile se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 7