2rac-470/14 — Apărarea dreptului de proprietate, demolarea construcţiei

dosarul nr.2rac-470/14 prima instanţă: O. Cojocaru, instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, M. Guzun ÎNCHEIERE 02 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „SanTina-J”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „SanTina-J” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Green Valley Reality” cu privire la apărarea dreptului de proprietate prin obligarea demolării gardului de pe terenul ce îi aparţine, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „SanTina-J” şi menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 18 februarie 2014, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 10 septembrie 2013, SRL „SanTina-J” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Green Valley Reality” cu privire la apărarea dreptului de proprietate prin obligarea demolării gardului de pe terenul ce îi aparţine. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat faptul că, în baza contractelor de vânzare-cumpărare, de către reclamant au fost procurate loturile de teren cu nr. cadastral 0100504,150 şi 100504,149. Indică reclamantul că proprietatea totală a SRL „SanTina-J” se învecinează cu proprietatea privată a SRL „Mobisan”, proprietatea publică a Primăriei municipiului Chişinău, proprietatea SA „Combinatul Auto nr.5” şi proprietatea privata a SRL „Green Valley Reality”.

1 Susţine reclamantul că în scopul iniţierii procesului de utilizare a pământului destinat construcţiei, a solicitat serviciile oferite de SRL „ALEX-TOP A&S” în vederea trasării liniilor roşii, în urma cărui fapt s-a constatat că pe teritoriul care se află în proprietatea privată a SRL „SanTina-J” s-au identificat construcţii neautorizate - gard, care este proprietatea SRL „Green Valley Reality”, motiv din care reclamantul s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SRL „Green Valley Reality” privind apărarea dreptului de proprietate prin obligarea demolării gardului de pe terenul ce îi aparţine. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 februarie 2014, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 17 martie 2014 SRL „SanTina-J” a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 februarie 2014. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „SanTina-J” şi menţinută hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 februarie 2014, de respingere a acţiunii. La 15 iulie 2014, societatea cu răspundere limitată „SanTina-J” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 februarie 2014, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum şi au interpretat în mod eronat legea. În special recurentul a invocat că pricina a fost judecată în absenţa unor participanţi la proces cărora nu li s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Mai indică recurentul că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel nu au luat în consideraţie actele invocate de recurent şi a dat prioritate declaraţiilor verbale ale reprezentantului intimatului şi probelor prezentate de ultimii, fără a da o motivare conchisă în acest sens, precum şi nu a fost efectuată o cercetare multiaspectuală, completă a tuturor probelor din dosar.

Susţine recurentul in instanţele de judecată au aplicat o lege care nu urma a fi aplicată, anume art. 765 alin. (3) şi (4) Cod civil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; 2 c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 3 Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „SanTina-J”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „SanTina-J”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 4