2ri-124/14 — Anularea actelor juridice frauduloase

prima instanţă: Iu. Cotruţă dosarul nr: 2ri-124/14 DECIZIE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de Olesea Plugaru şi Societatea cu Răspundere Limitată „Plugarul” în proces de faliment în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a administratorului procesului de insolvabilitate a Societăţii cu Răspundere Limitată „Plugarul”, Vladimir Bălan împotriva Olesei Plugaru, Sergiu Şcolnic, Mihail Ciobanu, Nina Ciobanu, Nicolae Bodrug, Natalia Miascoveţcaia cu privire la anularea actelor juridice frauduloase.

împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2014 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea Olesei Plugaru cu privire la strămutarea pricinii civile şi hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 14 iulie 2014, prin care a fost cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Plugarul” în proces de insolvabilitate a fost respinsă integral ca tardivă constată: La 08 noiembrie 2013, administratorul procesului de insolvabilitate al SRL „Plugarul”, Vladimir Bălan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Olesei Plugaru, Sergiu Şcolnic, Mihail Ciobanu, Nina Ciobanu, Nicolae Bodrug, Natalia Miascoveţcaia cu privire la anularea actelor juridice frauduloase. În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul Contractului de vânzare- cumpărare din 01 iunie 2006, încheiat cu SRL „Maria Unim”, SRL „Plugarul” a devenit proprietarul bunului imobil din str. Constructorilor 84, mun.

Chişinău. Menţionează că conform contractului nr. 61/62 din 22 mai 2007 privind construcţia spaţiului nelocativ, SRL „Plugarul” în persoana directorului Ion Plugaru şi-a asumat obligaţia de a organiza reconstrucţia spaţiului nelocativ cu suprafaţa de 530 m2 din str. Constructorilor 84, mun. Chişinău, iar beneficiarul, Sergiu Şcolinic şi-a asumat obligaţia de a achita valoarea obiectului imobiliar comandat prin prestarea serviciilor juridice şi anume: reprezentarea intereselor în faţa autorităţilor publice, a instanţelor judecătoreşti, organelor de anchetă, procuratură, notariat, întocmirea actelor, consultanţă, precum şi efectuarea altor achitări. Indică că la 02 februarie 2010, în temeiul actului de primire-predare, SRL „Plugarul” a transmis în proprietatea lui Sergiu Şcolinic spaţiile nelocative 1 nr. cadastral: 0100401.712.01.061 şi 0100401.712.01.062 cu suprafaţa de 271,5 m2 fiecare.

Relatează că după înregistrarea dreptului de proprietate după Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru asupra spaţiilor nelocative menţionate, ultimii au format bunuri imobile noi, prin separare de la imobilul cu nr. cadastral 0100401.712.01.062 şi anume formând suplimentar imobilele cu nr. cadastrale 0100401.712.01.072, 0100401.712.01.073 şi 0100401.712.01.074. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 160 din 16 ianuarie 2012, Olesea Plugaru şi Sergiu Şcolinic au înstrăinat imobilul cu nr. cadastral 0100401.712.01.062 cu suprafaţa de 99,3 m2 către Natalia Miascoveţcaia. Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 6843 din 27 octombrie 2011, Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru au înstrăinat, spaţiul locativ divizat cu nr. cadastral 0100401.712.01.072 cu suprafaţa de 79,2 m2 către Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu.

Iar conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2189 din 10 aprilie 2012, Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu au înstrăinat acelaşi imobil către Nicolae Bodrug. Consideră administratorul procesului de insolvabilitate al SRL „Plugarul” că contractul de investire nr. 61/62 din 22 mai 2007 privind construcţia spaţiului nelocativ încheiat de SRL „Plugarul” şi Sergiu Şcolinic, precum şi contractele ulterioare nr. 160 din 16 ianuarie 2012, încheiat de Olesea Plugaru şi Sergiu Scolinic cu Natalia Miascoveţcaia, nr. 6843 din 27 octombrie 2011 încheiat de Olesea Plugaru şi Sergiu Şcolinic cu Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu, precum şi nr. 2189 din 10 aprilie 2012 încheiat de ultimii cu Nicolae Bodrug sunt ilegale şi frauduloase.

Mai relatează că prin încheierea din 13 aprilie 2012, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea introductivă spre examinare depusă de SRL „Mabicom”, iar prin hotărârea din 08 aprilie 2013 a dispus intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitor. Cu referire la contractul din 22 mai 2007, indică că SRL „Plugarul” şi-a asumat obligaţia să reconstruiască şi să transmită în proprietatea lui Sergiu Şcolinic spaţiul nelocativ cu suprafaţa de 530 m2 în schimbul unor servicii juridice nedeterminate concret, fără aprecierea valorii şi cantităţii acestora, după cum şi fără aprecierea necesităţii acestor servicii pentru SRL „Plugarul”, iar conform p. 4.1 al contractului menţionat fiind stabilit în mărime de 300 Euro pentru 1 m2.

Consideră că conţinutul contractului şi circumstanţele în care acesta a fost încheiat, după cum şi circumstanţele în care a fost transmis dreptul de proprietate asupra spaţiului nelocativ la 02 februarie 2010, rezultă cu certitudine că a avut loc o înţelegere dolosivă între directorul SRL „Plugarul” şi Sergiu Şcolinic cu Olesea Plugaru, privind excluderea din proprietatea SRL „Plugarul” a patrimoniului acesteia, prin încheierea unui contract cu o dată din urmă, cu scopul de a face imposibilă urmărirea acestui bun de către creditorii SRL „Plugarul”. Remarcă că conform datelor din Registrul bunurilor imobile, pînă la data de 02 februarie 2010 asupra tuturor bunurilor SRL „Plugarul”, inclusiv şi asupra spaţiului nelocativ sus indicat erau aplicate sechestre de către executori judecătoreşti, pe un şir de titluri executorii, privind încasarea datoriilor de la SRL „Plugarul”.

Susţine că deşi se pretinde că contractul de investire a fost încheiat la 22 mai 2007 iar darea în exploatare a blocului locativ a avut loc la 19 martie 2008, actul de primire-predare a spaţiului nelocativ menţionat a fost încheiat doar la 2 02 februarie 2010, sau peste 2 ani de la darea în exploatare a blocului locativ şi în situaţia în care pe bunurile SRL „Plugarul” erau aplicate sechestre. Mai invocă că faptul încheierii contractului din 22 mai 2007 cu o dată din urmă se confirmă şi prin conţinutul contractului care prevede că darea în exploatare a blocului locativ şi a demisolului urmează să aibă loc pînă în aprilie 2007, precum şi prin faptul că conform condiţiilor aceluiaşi contract Beneficiarul primeşte în proprietate obiectul imobiliar după semnarea actului de primire-predare a acestuia.

Totodată, deşi blocul locativ în care se află spaţiul nelocativ a fost dat în exploatare la 18 martie 2008, actul de primire-predare a spaţiului nelocativ a fost întocmit doar la 02 februarie 2010 sau peste doi ani de la darea în exploatare a blocului menţionat, în această perioadă spaţiul nelocativ s-a aflat în proprietatea SRL „Plugarul”. Susţine că atât contractul de investire din 22 mai 2007 cât şi actul de primire- predare din 02 februarie 2010 sunt fictive, contrare legii şi nu pot produce efectele juridice privind transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului deja construit.

Relevă că din conţinutul contractului se deduce că SRL „Plugarul” şi-a asumat obligaţia de a organiza reconstrucţia bunului imobil deja existent şi nu construcţia unui bun imobil nou, prin urmare transmiterea dreptului de proprietate de la SRL „Plugarul” către o terţă persoană sau către Sergiu Şcolinic putea avea loc doar în temeiul unui contract de vînzare-cumpărare a imobilului, dar nu a unui contract de investire în construcţie. În aceeaşi ordine de idei susţine că contractul de vînzare-cumpărare urma să fie întocmit obligatoriu prin autentificare notarială, dar nu printr-un simplu înscris.

Cu referire la prevederile art. 213, 214, 220 Cod civil, art. art. 51, 51/1 al Legii cu privire la notariat precum şi art. 40/6 alin. (1) al Legii cadastrului bunurilor imobile consideră că contractul de investire în construcţie din 22 mai 2007 încheiat de debitorul insolvabil SRL „Plugarul” cu Sergiu Şcolinic reprezintă de fapt un contract de vînzare-cumpărare care nu a fost autentificat notarial şi urmează a fi declarat nul de către instanţa de judecată. În susţinerea acestei opinii invocă prevederile art. 231 alin. (1) şi art. 232 Cod civil. Făcând referire la informaţia deţinută de Oficiul Cadastral Teritorial, indică că la 05 martie 2009, 03 martie 2010, 16 martie 2010 şi 12 octombrie 2010 pe bunurile SRL „Plugarul” au fost aplicate un şir de sechestre de către executorii judecătoreşti din cauza multiplelor datorii acumulate de debitor.

Concomitent, în Registrul bunurilor imobile fiind înregistrată şi interdicţia aplicată de administratorul provizoriu al SRL „Plugarul”- ÎI „Bălan Vladimir” aplicată în temeiul încheierii Curţii de Apel Economice din 22 martie 2010. Datorită circumstanţelor relatate, consideră că înstrăinarea imobilului nelocativ cu suprafaţa de 500 m2, prin contractul din 22 mai 2007 a avut doar scopul de a ascunde bunurile debitorului de creditorii săi, fapt ce a cauzat în final prejudicii considerabile acestora şi respectiv atrage nulitatea actului juridic astfel încheiat.

Accentuează că contractul în litigiu prevede un preţ de înstrăinare a imobilului extrem de micşorat, fiind de peste 2 ori mai mic decât preţul de piaţă, la data încheierii contractului, totodată în calitate de plată pentru spaţiul nelocativ cu suprafaţa de 530 m2 a fost prevăzută beneficierea de careva servicii juridice, după 3 necesitate, neconcretizate, neargumentate, fără aprecierea preţului acestora şi care în final nici n-au fost prestate. Afirmă că conform condiţiilor contractuale SRL „Plugarul” a înstrăinat în contul unor servicii juridice nedeterminate şi neargumentate spaţiul de 530 m2 la preţul total de 159000 Euro, în situaţia în care valoarea acestui spaţiu comercial era echivalentă cu aproximativ 371000 Euro.

Administratorul insolvabilităţii consideră că contractele prin care ulterior bunul imobil litigios a fost înstrăinat de către Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru sunt ilegale urmează a fi anulate, fiind lovite de nulitate absolută nu puteau produce careva efecte juridice şi respectiv nu acordă dreptul acestora de a încheia careva acte juridice, precum şi înstrăinarea imobilului obţinut ilegal. Mai remarcă că conform p. 9.1 al Contractului de investire din 22 mai 2007, pînă la achitarea deplină a valorii contractate a obiectului imobiliar, prestarea întregului volum de servicii contractate Beneficiarul va putea săvârşi orice acţiune de dispoziţie (gaj, locaţiune, înstrăinare sub orice formă) asupra obiectului imobiliar numai cu acordul Companiei.

Eliberarea de orice restricţie, grevare şi obligaţie, conform legislaţiei în vigoare a obiectului imobiliar, va fi efectuată după executarea deplină de către Beneficiar a obligaţiilor contractuale după cum este prevăzut în p. 4.1 al contractului dat. Relatează că această condiţie nu a fost respectată, întrucât Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru au înstrăinat către Natalia Miascoveţcaia, Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu o parte din imobilul contractat de la SRL „Plugarul”, fără a achita valoarea acestuia şi fără a fi ridicată interdicţia dată.

Subliniază că din conţinutul p. 6 al Actului de primire-predare din 02 februarie 2010, rezultă că la data transmiterii bunului imobil Beneficiarul a executat obligaţiile contractuale parţial, fapt ce rezultă şi din Certificatul nr. 02/61- 62 din 02 februarie 2010, în care se atenţionează OCT despre menţinerea interdicţiei pînă la achitarea deplină a contractului din 22 mai 2007. Susţine că circumstanţele relatate denotă că atât contractul nr. 160 din 06 ianuarie 2012 încheiat de Natalia Miascoveţcaia cu Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru, privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral - 0100401.712.01.062 şi cu suprafaţa de 99,3 m2, cât şi contractului de vînzare-cumpărare nr. 6843 din 27 octombrie 2011 încheiat de Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru cu Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu precum şi contractul nr. 2189 din 10 aprilie 2012, încheiat de ultimii cu Nicolae Bodrug privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral - 0100401.712.01.072 şi cu suprafaţa de 79,2 m2 au fost încheiate şi înregistrate la OCT cu încălcarea interdicţiei prevăzute în contractul de investire din 12 mai 2007. În acest context, invocă prevederile art. 219 Cod civil şi art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii.

Solicită declararea nulităţii contractului de investire nr. 61/62 din 22 mai 2007 încheiat între SRL „Plugarul” şi Sergiu Şcolinic, privind înstrăinarea spaţiului nelocativ din str. Constructorilor 84, mun.

Chişinău, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 160 din 06 ianuarie 2012, încheiat de Natalia Miascoveţcaia cu Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru, privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral - 0100401.712.01.062, declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare nr. 6843 din 27 octombrie 2011 încheiat de Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru cu Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu, privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral - 0100401.712.01.072, declararea nulităţii contractului de vînzare- 4 cumpărare nr. 2189 din 10 aprilie 2012, încheiat de Nicolae Bodrug cu Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu, privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral - 0100401.712.01.072 cu repunerea părţilor în poziţia iniţială şi încasarea de la pârâţi a taxei de stat.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2014 cererea reprezentantului pârâtei Olesea Plugaru, Alexandru Bot cu privire la atragerea în proces în calitate de intervenienţi accesorii din partea pârâţilor a directorului SRL „Plugarul” – Ion Plugaru şi Veaceslav Ghelbet a fost respinsă ca neîntemeiată. La 26 martie 2014, SRL „Plugarul” în proces de insolvabilitate a depus cerere de concretizare a acţiunii prin care a solicitat declararea nulităţii contractului de investire nr. 61/62 din 22 mai 2007 încheiat între SRL „Plugarul” şi Sergiu Şcolinic privind construcţia spaţiului nelocativ din str. Constructorilor, 84 mun.

Chişinău, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 6843 din 27 octombrie 2011 încheiat de Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru cu Mihail Ciobanu privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral: 0100401.712.01.062 şi nr. cadastral: 0100401.712.01.072, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 160 din 06 ianuarie 2012 încheiat de Natalia Miascoveţcaia cu Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral: 0100401.712.01.062, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 2189 din 10 aprilie 2012 încheiat de Nicolae Bodrug cu Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral: 0100401.712.01.072, întoarcerea părţilor la poziţia iniţială şi încasarea de la pîrîţi a taxei de stat.

În motivarea cererii respective a menţionat că pe parcursul examinării cauzei în fond a constatat că în cererea de chemare în judecată depusă iniţial a fost admisă o eroare mecanică şi anume greşit a fost indicat vânzătorul pe contractul nr. 160 din 16 ianuarie 2012 precum şi obiectul contractului nr. 6843 din 27 octombrie 2011. Astfel, din materialele anexate rezultă că prin contractul nr. 6843 din 27 octombrie 2011, Serghei Şcolinic şi Olesea Plugaru au înstrăinat către Mihail Ciobanu atât imobilul cu nr. cadastral: 0100401.712.01.072 cu suprafaţa de 79,2 m2 cât şi imobilul cu nr. cadastral: 0100401.712.01.062 cu suprafaţa de 99,3 m2.

Ulterior, Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu au înstrăinat ambele imobile noilor proprietari şi anume, prin contractul nr. 160 din 16 ianuarie 2012, imobilul cu nr. cadastral: 0100401.712.01.062 cu suprafaţa de 99,3 m2 către Natalia Miascoveţcaia, iar prin contractul nr. 2189 din 10 aprilie 2012 cu nr. cadastral - 0100401.712.01.072 cu suprafaţa de 79,2 m2, către Nicolae Bodrug. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2014 a fost respinsă cererea de recuzare depusă de Olesea Plugaru, judecătorului Curţii de Apel Chişinău – Iurie Cotruţă, examinarea cererii depuse de administratorul procesului de insolvabilitate a SRL „Plugarul”, Vladimir Bălan fiind dispusă spre examinare în aceeaşi componenţă.

Printr-o altă încheiere a Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată şi cererea pârâtei Olesea Plugaru cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea insolvabilităţii. Tot la 07 iulie 2014, Curtea de Apel Chişinău printr-o altă încheierea a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei Olesea Plugaru cu privire la strămutarea pricinii civile în instanţa de drept comun. 5 Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 14 iulie 2014 a fost respinsă ca tardivă cererea SRL „Plugarul” în proces de insolvabilitate de chemare în judecată a Olesei Plugaru, Sergiu Şcolinic, Mihail Ciobanu, Nina Ciobanu, Nicolae Bodrug şi Natalia Miascoveţcaia cu privire la declararea nulităţii contractului de investire nr. 61/62 din 22 mai 2007 încheiat între SRL „Plugarul” şi Sergiu Şcolinic privind construcţia spaţiului nelocativ din str. Constructorilor, 84 mun.

Chişinău, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 6843 din 27 octombrie 2011 încheiat de Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru cu Mihail Ciobanu, privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral: 0100401.712.01.062 şi nr. cadastral: 0100401.712.01.072, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 160 din 06 ianuarie 2012 încheiat de Natalia Miascoveţcaia cu Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral: 0100401.712.01.062, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 2189 din 10 aprilie 2012 încheiat de Nicolae Bodrug cu Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral: 0100401.712.01.072.

La 07 iulie 2014, Olesea Plugaru a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2014 prin care a fost respinsă cererea de strămutare a pricinii, solicitând admiterea recursului şi strămutarea pricinii spre judecare la instanţa competentă, conform competenţei teritoriale prevăzute de art. art. 33, 38 CPC. În motivarea recursului a invocat prevederile art. 32 alin. (1) CPC care stipulează că nimeni nu poate fi lipsit, fără consimţământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă sau de judecătorii în a căror competenţă pricina respectivă este dată prin lege, cu excepţia cazurilor expres stabilite de prezentul cod.

Cu referire la prevederile art. 33 alin. (1) CPC a indicat că instanţele judecătoreşti judecă toate pricinile civile cu participarea persoanelor fizice, persoanelor juridice şi autorităţilor publice privind apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime încălcate sau contestate, pricini pentru care legea nu prevede competenţa altor organe. Mai indică şi la prevederile art. 43 alin. (2) lit. b) CPC care statuează că instanţa strămută pricina la o altă instanţă dacă pe parcursul judecării, s-a constatat că pricina a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională. Consideră că instanţa a reţinut spre examinare pricina respectivă cu depăşirea limitelor competenţei jurisdicţionale.

La 25 iulie 2014, SRL „Plugarul” în proces de faliment a declarat recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 14 iulie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate cu adoptarea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a acţiunii înaintate de administratorul insolvabilităţi al SRL „Plugarul”. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea contestată, considerând-o pasibilă de a fi anulată. Afirmă că prima instanţă a interpretat eronat normele legale aplicate adoptând o soluţie greşită în privinţa cererii depuse de administratorul insolvabilităţii SRL „Plugarul”.

În acelaşi timp, instanţa nu a luat în consideraţie că contractului nr. 61/62 din 22 mai 2007 privind construcţia spaţiului nelocativ încheiat de SRL „Plugarul” în persoana directorului Ion Plugaru şi Sergiu Şcolinic poartă un caracter fictiv şi 6 simulat, în esenţă acesta de fapt reprezentând un contract de vînzare-cumpărare a bunului imobil indicat, care la momentul înstrăinării se afla deja în proprietatea SRL „Plugarul”. Indică că transmiterea ulterioară a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil deja înregistrat în registrul bunurilor imobile cu drept de proprietate după SRL „Plugarul” urma să aibă loc în temeiul unui contract de vînzare-cumpărare şi nu în baza unui contract de construcţie sau reconstrucţie a spaţiului nelocativ.

Totodată, contractul de vînzare-cumpărare a bunului imobil urma să îmbrace forma prevăzută de art. 214 Cod civil şi art. 51 al Legii cu privire la notariat, adică să fie autentificat notarial, dar nu un simplu înscris. Invocă că instanţa a apreciat eronat prevederile art. 214 Cod civil şi art. 51 al Legii cu privire la notariat precum şi art. art. 213, 216, 217, 220, 221 Cod civil care prevăd nulitatea absolută a actelor juridice ce contravin legii. Mai remarcă că prima instanţă nu a luat în consideraţie nici faptul că contractele ulterioare încheiate de Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru în privinţa bunurilor imobile cumpărate de la SRL „Plugarul” precum şi cele încheiate de ulteriorii cumpărători de asemenea sunt nule, fiind bazate pe nişte acte juridice iniţiale lovite de nulitate absolută, contrare legii ce nu puteau da naştere cărorva drepturi lui Sergiu Şcolinic şi Olesei Plugaru, respectiv ultimii nefiind în drept de a înstrăina în continuare aceste bunuri.

La fel, recurentul consideră că instanţa nu a luat în consideraţie că conform contractului de nr. 61/62 din 22 mai 2007 privind construcţia spaţiului nelocativ, încheiat de SRL „Plugarul” în persoana directorului Ion Plugaru şi Sergiu Şcolinic, la p. 9.1 se indică expres că interdicţia de înstrăinare a bunului imobil pînă la achitarea integrală a preţului contractului. Faptul dat de asemenea atrage nulitatea actelor juridice încheiate contrar interdicţiei stipulate în contract, în situaţia în care Sergiu Şcolinic nu a achitat către SRL „Plugarul” preţul stipulat în contract. Susţine că Curtea de Apel Chişinău a dat o apreciere eronată circumstanţelor cauzei şi a aplicat greşit normele legale invocate de reclamant, fapt ce atrage necesitatea casării hotărârii instanţei de fond şi adoptarea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a acţiunii.

La 09 septembrie 2014, Nicolae Bodrug a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de SRL „Plugarul”, solicitând respingerea recursului şi menţinerea în vigoare a hotărârii Curţi de Apel Chişinău din 14 iulie 2014. La 11 septembrie 2014, SRL „Mabicom-Construct” a depus referinţă la cererea de recurs depusă de SRL „Plugarul”, solicitând casarea hotărârii contestate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. La 22 septembrie 2014, SRL „Plugarul” în proces de faliment a depus cerere de recurs suplimentară invocând că Curtea de Apel Chişinău nu a examinat fondul cauzei, pe marginea acţiunii înaintate de administratorul insolvabilităţii privind declararea nulităţii actelor juridice lovite de nulitate absolută, precum şi pasibile anulării în temeiul art. 104 al Legii insolvabilităţii, dar a respins acţiunea menţionată ca fiind tardivă.

Concomitent, instanţa declarând că nu este competentă să examineze cererea înaintată de administratorul insolvabilităţii în partea ce ţine de nulitatea absolută a actelor juridice, invocând că competentă să examineze cauza aparţine judecătoriilor. 7 Consideră că hotărârea recurată contravine prevederilor art. art. 216 alin. (1), 217 alin. (3), 220 alin. (1), 221 alin. (2) Cod civil şi art. 5 din Legea insolvabilităţii. Susţine că la depunerea acţiunii a invocat temeiurile nulităţii absolute, care este imprescriptibilă şi poate fi înaintată oricînd.

Remarcă că instanţa de insolvabilitate nu a dat apreciere în partea ce ţine de începutul calculării termenului şi data expirării acestuia Referitor la concluzia instanţei privind competenţa instanţei de drept comun la examinarea acţiunii privind nulitatea absolută şi nu a instanţei de insolvabilitate afirmă că acesta contravine art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii, care statuează că instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă.

Solicită admiterea recursului casarea hotărârii recurate şi adoptarea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a acţiunii sau remiterea cauzei la rejudecare în aceeaşi instanţă în alt complet de judecată. Prin referinţa depusă la 22 septembrie 2014, Olesea Plugaru a solicitat respingerea recursului declarat de administratorul procesului de insolvabilitate al SRL „Plugarul”, Vladimir Bălan. În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Instanţa de recurs constată de recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen la 07 iulie 2014 şi respectiv 25 iulie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile cu casarea integrală a hotărârii şi încheierii recurate şi emiterea unei noi hotărâri sub formă de încheiere cu privire la admiterea cererii de strămutare a pricinii în instanţa de drept comun, din considerentele ce urmează. După cum rezultă din materialele pricinii, administratorul procesului de insolvabilitate al SRL „Plugarul”, Vladimir Bălan a depus în instanţa de insolvabilitate o cerere de chemare în judecată împotriva Olesei Plugaru, Sergiu Şcolnic, Mihail Ciobanu, Nina Ciobanu, Nicolae Bodrug, Natalia Miascoveţcaia cu privire la anularea actelor juridice frauduloase, solicitând declararea nulităţii contractului de investire nr. 61/62 din 22 mai 2007 încheiat între SRL „Plugarul” şi Sergiu Şcolinic privind construcţia spaţiului nelocativ din str. Constructorilor, 84 mun.

Chişinău, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 6843 din 27 octombrie 2011 încheiat de Sergiu Şcolinic şi Olesea Plugaru cu Mihail Ciobanu privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral: 0100401.712.01.062 şi nr. cadastral: 0100401.712.01.072, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 160 din 06 ianuarie 2012 încheiat de Natalia Miascoveţcaia cu Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu privind înstrăinarea imobilului cu nr. cadastral: 0100401.712.01.062, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 2189 din 10 aprilie 2012 încheiat de Nicolae Bodrug cu Mihail Ciobanu şi Nina Ciobanu privind înstrăinarea 8 imobilului cu nr. cadastral: 0100401.712.01.072, întoarcerea părţilor la poziţia iniţială şi încasarea de la pîrîţi a taxei de stat.

În cadrul desfăşurării procesului, Olesea Plugaru a depus cerere cu privire la strămutarea pricinii după competenţa teritorială, conform prevederilor art. 38 CPC considerând că acţiunea a fost depusă cu încălcarea competenţei judecătoreşti. Soluţionând demersul în cauză, Curtea de Apel Chişinău, prin încheierea din 07 iulie 2014 a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei Olesea Plugaru cu privire la strămutarea pricinii civile. Ulterior, prin hotărârea din 14 iulie 2014, Curtea de Apel Chişinău a respins acţiunea înaintată de către administratorul procesului de insolvabilitate al SRL „Plugarul”, Vladimir Bălan ca fiind tardivă. Întru argumentarea soluţiei date instanţa de insolvabilitate cu referire la prevederile art. 104 lit. b) şi c) din Legea insolvabilităţii a reţinut că pentru a contesta actele juridice încheiate la 22 mai 2007 şi la 02 februarie 2010, administratorul procesului de insolvabilitate a omis termenul de prescripţie prevăzut de prezenta Lege.

Totodată, cu referire la aceiaşi prevedere legală, instanţa de insolvabilitate a constatat că cererea privind declararea nulităţii absolute a actelor juridice nu poate fi examinată de către instanţa de insolvabilitate, dar urmează a fi examinată de instanţa de drept comun în procedura contencioasă. Instanţa de recurs consideră că soluţia dată de către prima instanţă în sensul menţionat este una pripită şi nu poate fi menţinută, fiind întemeiată pe concluzii contradictorii, fără a fi dată o apreciere corespunzătoare cererii supuse examinării în raport cu prevederile legale aplicabile la soluţionarea unei asemenea cereri.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs va reţine dispoziţiile art. 5 alin. (5) lit. g) al Legii insolvabilităţii, care prevăd că principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sunt judecarea acţiunilor introduse de administratorul insolvabilităţii/lichidator privind nulitatea actelor juridice încheiate de către debitor anterior intentării procesului.

Totodată, prevederile art. 104 lit. b) şi c) ale Legii insolvabilităţii stipulează că pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului: transferurile cu titlu gratuit din partea debitorului făcute în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, cu excepţia actelor de îndeplinire a unor obligaţii morale sau actelor pentru binele public (de sponsorizare), în care generozitatea donatorului este proporţională patrimoniului său; tranzacţiile încheiate în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, în care prestaţia debitorului este vădit mai mare decât cea primită.

Interpretând, prin coroborare prevederile legale enunţate, instanţa de recurs remarcă că în competenţa instanţei de insolvabilitate se includ acţiunile introduse de administratorul insolvabilităţii/lichidator privind nulitatea actelor juridice încheiate de către debitor în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive. La caz însă, se atestă că prin acţiunea înaintată de către administratorul procesului de insolvabilitate al SRL „Plugarul”, se solicită nulitatea contractului de investire nr. 61/62 din 22 mai 2007 încheiat între SRL „Plugarul” şi Sergiu Şcolinic 9 privind construcţia spaţiului nelocativ din str. Constructorilor, 84 mun. Chişinău şi a contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente acestuia.

Astfel, este evident că actul juridic anularea cărui se solicită a fost semnat înainte cu 5 ani depunerii cererii introductive faţă de SRL „Plugarul”, or aceasta a fost înaintată la 23 martie 2012 (f. d. 11). În conexiunea celor relatate instanţa de recurs relevă că cererea cu privire la anularea contractului de investire nr. 61/62 din 22 mai 2007, precum şi a celor de vânzare-cumpărare încheiate ulterior nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. (5) lit. g) şi art. 104 lit. b) şi c) ale Legii insolvabilităţii. Potrivit prevederilor art. 331 CPC, judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Iar conform art. 39 alin. (1) CPC acţiunea împotriva pârâtului poate fi intentată şi în instanţa de la locul de aflare a bunurilor acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 43 alin. (2) CPC, instanţa strămută pricina la o altă instanţă dacă pe parcursul judecării, s-a constatat că pricina a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională. Având în susţinere prevederile legale sus enunţate, în coroborare cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii care direct indică că procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi, instanţa de recurs constată ca întemeiată cererea Olesei Plugaru cu privire la strămutarea pricinii în instanţa de drept comun, în speţă fiind certă existenţa unui litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor de drept comun.

Or, deşi instanţa de insolvabilitate a citat prevederile normelor enunţate, aceasta în mod arbitrar a conchis că la caz au fost întrunite cumulativ condiţiile pentru examinarea prezentei acţiuni în instanţa de insolvabilitate. Mai mult că însăşi concluzia instanţei de insolvabilitate expusă în încheierea cu privire la respingerea demersului Olesei Plugaru de strămutare a pricinii, în sensul că cauza urmează a fi examinată la curtea de apel în procedură contencioasă într-un proces separat vine în contradicţie cu concluzia instanţei redată în hotărârea contestată, unde deja se invocă că declararea nulităţii absolute a actelor juridice, invocată în speţă, este de competenţa instanţei de drept comun şi nu a instanţei de insolvabilitate, ca în fine acţiunea să fie respinsă integral ca tardivă.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs constată că atât recursul Olesei Plugaru, cât şi a Societăţii cu Răspundere Limitată „Plugarul” în proces de faliment urmează a fi admise, cu pronunţare unei noi hotărâri sub formă de încheiere, prin care a admite cererea Olesei Plugaru cu privire la strămutarea pricinii în instanţa de drept comun. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC şi art. 43 alin. (2) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admit recursurile declarate de Olesea Plugaru şi Societatea cu Răspundere Limitată „Plugarul” în proces de faliment.

Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2014 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea Olesei Plugaru cu privire la strămutarea 10 pricinii civile şi hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 14 iulie 2014 şi se pronunţă o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care: Se admite cererea Olesei Plugaru cu privire la strămutarea pricinii în instanţa de drept comun. Se strămută pricina civilă la cererea de chemare în judecată a administratorului procesului de insolvabilitate a Societăţii cu Răspundere Limitată „Plugarul”, Vladimir Bălan împotriva Olesei Plugaru, Sergiu Şcolnic, Mihail Ciobanu, Nina Ciobanu, Nicolae Bodrug, Natalia Miascoveţcaia cu privire la anularea actelor juridice frauduloase în Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău, conform competenţei. Încheierea este irevocabilă şi nu este susceptibilă de recurs. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu 11