2ra-2708/14 — Evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ

prima instanţă – Iu. Sciastlivîi dosarul nr. 2ra-2708/14 instanţa de apel – S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Maria Bobeica, reprezentată de către avocatul Victor Dodon în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Bobeica împotriva Mariei Bobeica cu privire la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spațiu locativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Maria Bobeica şi menținută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 30 ianuarie 2014, prin care acțiunea a fost admisă constată: La 26 septembrie 2013 Andrei Bobeica, reprezentat de avocatul Tatiana Saponari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Bobeica cu privire la evacuarea din locuință fără acordarea altui spațiu locativ.

În motivarea acţiunii a indicat că casa de locuit din sat. Mileştii Mici, r-nul Ialoveni a fost dobândită în proprietate de către dânsul în anul 1988, în timpul căsătoriei cu Rodica Bobeica. Menționează că la 20 aprilie 1990, conform hotărârii Judecătoriei Ialoveni a fost desfăcută căsătoria dintre el și Rodica Bobeica. La fel, la 20 aprilie 1990 a fost emisă încheierea Judecătoriei Ialoveni prin care a fost încetat procesul privind partajul averii şi a fost confirmată tranzacţia de împăcare, conform căreia casa de locuit din sat. Mileştii Mici, r-nul Ialoveni evaluată la suma de 7459 ruble a fost atribuită lui Andrei Bobeica și încasat de la Andrei Bobeica în folosul Rodicăi Bobeica suma de 4500 ruble.

Afirmă că la 20 octombrie 1990 Andrei Bobeica a încheiat căsătoria cu Maria Bobeica, şi la 18 decembrie 2003 conform hotărârii Judecătoriei Ialoveni căsătoria a fost desfăcută. Din această căsătorie au o fiică Tatiana născută la 01 martie 1991, care este căsătorită și locuieşte la soţul ei. Susține că casa de locuit din sat. Mileştii Mici, r-nul Ialoveni este proprietate personală a lui, până în prezent locuieşte în această casă, achită serviciile comunale şi 1 nu poate să-şi aranjeze viaţa personală din motiv că pârâta refuză s-o elibereze, îi creează obstacole în folosirea casei de locuit. Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 376 alin. (1) Cod civil și art. 22 alin. (1) Codul familiei.

Solicită evacuarea Mariei Bobeica din casa de locuit din sat. Mileştii Mici, r-nul Ialoveni fără acordarea altui spaţiu locativ, cu radierea vizei de reşedinţă. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 30 ianuarie 2014 a fost admisă acţiunea, Maria Bobeica evacuată forţat, fără acordarea altui spaţiu locativ, din imobilul alcătuit din casa de locuit şi terenul aferent, înregistrate cu numărul cadastral 5521106129 şi 521106129.01 pe numele lui Andrei Bobeica situate în sat. Mileştii Mici, r-nul Ialoveni și încasate de la Maria Bobeica în beneficiul lui Andrei Bobeica cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 100 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2014 cererea de apel depusă de Maria Bobeica a fost respinsă și menținută hotărârea primei instanțe.

La 14 iulie 2014 Maria Bobeica, reprezentată de către avocatul Victor Dodon a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în prima instanță. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătorești, considerându-le neîntemeiate.

Afirmă că despre semnarea deciziei redactate au fost înştiinţaţi prin scrisoarea din 26 mai 2014 şi care a fost recepţionată de recurentă la 29 mai 2014. Drept temei de recurs invocă prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2) lit. a), c), alin. (4) CPC, şi anume încălcarea esenţială, aplicarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, s-a interpretat în mod eronat legea; aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, cu erori ce au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Susține că examinând apelul, instanţa nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate, respectiv nu a dat apreciere probelor scrise, anexate la cererea de apel, prezentate instanţei de dânsa, făcând concluzii greşite că bunul imobil compus din casă de locuit şi teren aferent cu nr. cadastrale 5521106.129, 5521106.129.01 situate în sat.

Mileştii Mici, r-nul Ialoveni constituie proprietatea personală a intimatului, dobândite de el până la căsătoria cu Maria Bobeica şi la care ea nu poate pretinde în nici un fel de modalitate. Tot instanţa concluzionând greşit că ea a fost citată legal în prima instanţă la judecarea pricinii prin avizul publicitar, în situaţia când Andrei Bobeica a informat despre faptul aflării ei peste hotarele ţării, ce nu a constituit impediment pentru instanţă, examinarea cauzei în lipsa ei. Menționează că judecarea pricinii în prima instanţă, în lipsa ei i-a îngrădit accesul ei la justiţie, la judecarea acestei cauze în mod echitabil, ceea ce contravine normelor legale atât naţionale cât şi internaţionale la care Republica Moldova este parte, contravine prevederilor art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

2 Invocă că cererea de chemare în judecată şi actele de procedură nu au fost comunicate ei contra semnătură sau prin intermediul persoanei împuternicite precum prevede art. 100 CPC - lipseşte dovada că instanţa ar fi întreprins asemenea măsuri. Indică că evacuarea de la domiciliu fără acordarea altui spaţiu locativ de către instanţa de judecată prin hotărârea sa, cu examinarea cauzei în lipsa dânsei, neştiindu-se de locul aflării ei, fără a-i fi desemnat avocat din oficiu pe care să o reprezinte conform art. 77, lit. b), d) CPC, au dus în mod direct la încălcarea drepturilor ei la apărare, cât şi asupra drepturilor ei la locuinţă, neavând alt spaţiu locativ, respectiv privarea asupra proprietăţii care îi aparţine, în devălmăşie cu intimatul.

Remarcă că deşi citarea ei s-a făcut prin publicitate, prin ziar republican, însă potrivit certificatului eliberat de Primărie nr. 131 din 10 februarie 2014, respectiv datelor din paşaport anexate la dosar se vede că ea la data examinării cauzei şi pronunţării hotărârii nu se găsea în ţară, neavând posibilitatea să se prezinte în instanţă, şi nici să cunoască despre acest litigiu. Conform înscrisurilor prezentate, ea a venit în ţară la 07 februarie 2014, atunci a şi aflat despre acest litigiu, fără ca anterior intimatul să-i înainteze pretenţii de acest gen, folosind ambii imobilul de comun acord. Consideră greşite concluziile instanţelor de judecată precum că imobilul alcătuit din casa de locuit și terenul aferent cu numerele cadastrale 5521106129 și 5521106129.01 înscrise în Registrul bunurilor imobile pe numele lui Andrei Bobeica, situate în sat.

Mileştii Mici r-nul Ialoveni ar constitui proprietatea lui personală, dobândită de el până la încheierea căsătoriei cu Maria Bobeica – 29 octombrie 1990. Afirmă că lotul de teren aferent casei, conform titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren a fost înregistrat la cadastru în anul 2001, fiind atribuit în proprietatea lui Andrei Bobeica în baza deciziei Primăriei nr. 1 din 10 februarie 1991 şi în condiţiile art. 11 Cod funciar, la situaţia din 01 ianuarie 1992, adică în timpul când el se găsea în relaţie de căsătorie cu dânsa, iar în acest caz nu poate fi vorba că acest imobil cu nr. cadastral 5521106129.01, constituie proprietatea personală a intimatului, dar constituie proprietate în devălmăşie a soţilor, dobândită în timpul căsătoriei - conform art. 20 Codul familiei, iar potrivit art. 21 Codul familiei, soţii de comun acord, posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune, fapt prevăzut şi de art. 347, 367 Codul civil.

Menționează că prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 20 aprilie 1990 între soţii Andrei Bobeica şi Rodica Bobeica a fost partajată casa nefinisată, materialele de construcţie, precum rezultă din această încheiere, valoarea cărora constituie 7459 ruble prin atribuirea lor lui Andrei Bobeica contra unei sulte de 4500 ruble, pe care acesta a fost obligat s-o achite Rodicăi Bobeica. Susține că la momentul încheierii căsătoriei dintre Andrei Bobeica şi dânsa la 20 octombrie 1990 casa nu era finisată, fiind ridicat un singur etaj şi acela nefinisat, construcţia casei fiind făcută capital mai târziu de dânșii ambii pe parcursul căsătoriei lor, dată în exploatare în timpul căsătoriei şi înregistrată în Registrul bunurilor imobile la 17 decembrie 2001, adică tot în timpul căsătoriei, fapt ce încă odată dovedeşte că acest imobil constituie proprietate în devălmăşie a soţilor.

Indică că drept ca probă ce adevereşte acest fapt constituie certificatele eliberate de Primăria sat. Mileştii Mici nr. 135, nr. 136 din 11 februarie 2014 și nr. 585 din 3 29 iulie 2013 anexate la dosar şi cărora instanţa nu le-a dat apreciere, din conţinutul cărora rezultă că construcţia casei a început în anul 1988, însă ea a durat până în anul 2001 şi la care pe perioada anilor 1991-2001 a luat parte la construcţie şi dânsa împreună cu Andrei Bobeica în timp ce se aflau în căsătorie, în registrul de evidenţă a gospodăriilor al Primăriei ambii fiind indicaţi ca proprietari al imobilului, casa de locuit şi terenul aferent casei, contul personal 992. Afirmă că deşi motivele au fost invocate în apel, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra lor.

Susține că ea a depus în judecată cerere împotriva intimatului, pentru a recunoaşte acest imobil proprietate în devălmăşie a soţilor, odată ce valoarea acestei case a sporit simţitor în timpul căsătoriei lor, construcţia capitală fiind făcută pe mijloacele familiei lor, acţiune ce se găseşte pe rol la Judecătoria Ialoveni. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentei la 26 mai 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. de ieșire 1184 (f. d. 72), iar recurenta susţine că a recepţionat-o la 29 mai 2014. Astfel, la caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 14 iulie 2014, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Maria Bobeica, reprezentată de către avocatul Victor Dodon nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 4 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Maria Bobeica, reprezentată de către avocatul Victor Dodon, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maria Bobeica, reprezentată de către avocatul Victor Dodon ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Maria Bobeica, reprezentată de către avocatul Victor Dodon se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5