2ra-2689/14 — Încasarea prejudiciului material în regres

dosarul nr.2ra-2689/14 prima instanţă: V. Suruceanu instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 25 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr împotriva Cebotari Igor Anatolie, intervenienţii accesorii SA „Mobiasbanca-Groupe Societe Generale”, executorul judecătoresc Duşcov Valentin, privind încasarea prejudiciului material (în regres), împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 01 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cahul din 22 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La data de 24 iulie 2013, Boicenco Serghei si Boicenco Alexandr au înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Cebotari Igor şi intervenienţilor accesorii BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA şi Executorul Judecătoresc Duşcov Valentin, cu privire la încasarea prejudiciului material în ordine de regres.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în conformitate cu contractul de credit de consum nr. M/08/0213 din 29 mai 2008 BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA i-a acordat lui Cebotari Igor un credit în sumă de 75 000 lei cu termenul de scadenţă la data de 29 noiembrie 2009. drept asigurare a onorării obligaţiunilor au servit contractele de fidejusiune nr. M/08/0213 din 29 august 2008 încheiat între creditorul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A. cu Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr.

Indică reclamanţii că Cebotari Igor a încălcat prevederile contractuale, nu s-a achitat cu plăţile stabilite prin contract, astfel datoria faţă de bancă fiind acumulată în sumă de 44 564,22 lei, inclusiv 41 032,31 lei datorie de credit, 2 565,35 lei dobânda neachitată, 966,56 lei penalitate, considerente din care BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA s-a adresat către Cebotari Igor, Boicenco Serghei şi Boincenco Alexandr cu privire la încasarea în mod solidar a restanţei datoriei formate. Prin Hotărîrea Judecătoriei Cahul din 17 octombrie 2011 a fost admisă acţiunea depusă de către BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A. Menţionează reclamanţii Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr că la moment sunt urmăriţi de executorul judecătoresc, fiind preîntîmpinaţi de eventualele măsuri de asigurare a executării hotărârii în cazul neachitării sumelor datorate.

În cazul dat Cebotari Igor nu şi-a onorat obligaţiunile sale contractuale, s-a folosit în mod abuziv de încrederea lui Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr la momentul când ultimii au acceptat fidejusiunea. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 22 ianuarie 2014, s-a respins ca neântemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr împotriva lui Cebotari Igor, intervenienţi BC „ Mobiasbancă- Groupe Societe Generale ” SA şi executorul judecătoresc Duşcov Valentin cu privire la încasarea prejudiciului material în ordine de regres.

Nefiind de acord cu hotărârea respectivă, la data de 27 ianuarie 2014, Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr au declarat apel nemotivat, iar la data de 20 februarie 2014 au declarat apel motivat împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul din 22 ianuarie 2014, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Cahul din 22 ianuarie 2014, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr împotriva lui Cebotari Igor, intervenienţi BC „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” S.A.

şi Executorul Judecătoresc Duşcov Valentin cu privire la încasarea în odinea de regres al prejudiciului material şi emiterea unei noi hotărâri, de admitere a acţiunii, cu dispunerea încasării de la Cebotari Igor în beneficiul lui Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr respectiv pentru fiecare a câte 15 300,38 lei cu titlu de prejudiciu material şi a cheltuielilor de judecată legate cu achitarea taxei de stat în mărime de câte 459 lei pentru fiecare şi alte cheltuieli care vor fi suportate de reclamanţi pe parcursul examinării procesului.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 01 aprilie 2014, apelul declarat de Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr a fost respins ca nefondat şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Cahul din 22 ianuarie 2014. La data de 22 iulie 2014, Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.. În motivarea recursului, recurenţii au invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurenţii instanţa de apel la emiterea deciziei sus menţionate, nu a ţinut cont de faptul că conform contractului de credit de consum nr. M/08/0213 din 29 mai 2008 Banca Comercială „Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” S.A.

i-a acordat lui Cebotari Igor un credit în sumă de 75000 lei cu termenul de scadenţă la data de 29 noiembrie 2009. Drept asigurare a onorării obligaţiilor conform contractului de împrumut sus menţionat, au servit contractele de fidejusiune nr. M/08/0213-F din 29.08.2008 încheiate între creditorul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” S.A. cu Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr. Debitorul principal Cebotari Igor n-a respectat condiţiile contractuale, nu s-a achitat cu plăţile stabilite prin contract, astfel datoria faţă de bancă fiind acumulată în sumă de 44564,22 lei, inclus: 41032,31 lei datorie de credit, 2565,35 lei dobânda neachitată, 966,56 lei penalitate.

De asemenea, susţin recurenţii că consideră fiind nejustificate temeiurile invocate în hotărârea primei instanţe şi în instanţa de apel, precum că dacă hotărârea judecătorească nu este executată, reclamanţii nu sunt r drept de a cere în ordinea de regres suma de câte 15300 lei 38 bani cu titlu de prejudiciu materiali: contul contractului de credit. Astfel de argumente nu au careva suport legal, iar normele legale prevăzute de art. 1163 alin. (3) Cod civil, prevalează asupra condiţiilor p. 3.3 din contractul de credit sus menţionat. Astfel indică recurenţii cp conform prevederilor art.1 alin.(2) Cod civil, persoanele fizice şi juridice sânt libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor, orice alte condiţii contractuale, dac : acestea nu contravin legii.

La fel,în opinia reclamanţilor, instanţa de fond şi de apel, incorect a ajuns la concluzia precum că reclamanţii fiind urmăriţi de justiţie, nu sânt în drept să-şi exercite dreptul în ordine de regres înainte de a plăti suma. Concomitent susţin recurenţii că instanţele au ignorat şi prevederile art. 15 Cod de procedură civilă, participanţii la proces şi alt persoane interesate, ale căror drepturi, libertăţi ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condiţiile legii. Potrivit art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă, părţile sunt obligate să se folosească cu bună credinţă de drepturile lor procedurale, iar instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz : aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea în eroare.

Mai menţionează recurenţii că, concluziile instanţei de apel expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar normele de drept material au fost încălcate cu interpretarea eronată a legii. împrejurările nominalizate, care sunt prevăzute de art. 432 alin.(2) lit. c) Cod de procedură civilă, urmează după sine şi servesc drept temei pentru casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care a admite acţiunea formulată de Cebotari Serghei şi Cebotari Alexandr împotriva lui Cebotari Igor, intervenienţii accesorii BC „ Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” S.A., Executor Judecătoresc Duşcov Valentin, privind încasarea prejudiciului material (în regres).

La 01 septembrie 2014, Cebotari Ion a depus referinţă împotriva recursului sus menţionat, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil. Menţionează intimatul în acest sens,că recurenţii nu se expun asupra legalităţii deciziei instanţei de apel, iar temeiurile recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2) (3)şi (4) Cod de procedură civilă, aşa cum se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei Mai menţionează intimatul că în recurs nu se indică argumentele care ar dovedi încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural Complementar celor enumerate mai indică intimatul că, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a expus.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele ierarhic inferioare apreciind corect normele de drept material.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor pronunţate anterior. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Boicenco Serghei şi Boicenco Alexandr se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Ion Druţă