2ra-2168/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă V. Rusu dosarul nr. 2ra-2168/14 instanţa de apel M. Ciugureanu B. Bîrca S. Arnăut DECIZIE 17 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă, Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Chiriac şi a Tatianei Chiriac împotriva lui Oleg Ursu şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 27 martie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 02 septembrie 2010, Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac au depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Ursu şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că la 20 martie 2009, în urma unui denunţ fals depus de către Oleg Ursu la Procuratura raionului Străşeni a fost pornită cauza penală nr. 2009330068, Vasile Chiriac fiind bănuit de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) lit. d) din Codul penal. Menţionează că Oleg Ursu a susţinut că în perioada 2008 - 20 martie 2009, el de mai multe ori l-a ameninţat cu moartea, cerându-i transmiterea sumei de 7000 euro sub pretextul că anterior i-a perfectat actele şi l-a transportat în Spania. Susţin că în realitate, Oleg Ursu a împrumutat de la ei suma de 7000 Euro. Afirmă că în această perioadă, Vasile Chiriac activa legal în Spania şi gestiona o afacere în domeniul construcţiilor, iar din cauza intentării dosarului penal nu a putut pleca în Spania pentru a-şi continua activitatea.

Invocă că în urma acţiunilor organelor de urmărire penală lui Vasile Chiriac i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de 50000 lei. Menţionează că la 25 iulie 2008, Oleg Ursu a făcut un denunţ fals şi la organele de drept ale Statului Francez, în urma căruia Vasile Chiriac a fost reţinut timp de 96 ore de Tribunalul de Mare Instanţă din Privas, Franţa, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal de declarare din 28 iulie 2008, tradus oficial din limba franceză în limba română. De asemenea, la 25 iulie 2008 Oleg Ursu a făcut un denunţ fals şi împotriva 2 Tatianei Chiriac precum că prin violenţă, ameninţare şi constrângere, a încercat să obţină remiterea de fonduri, valori sau anumite bunuri, fiind reţinută şi ea timp de 96 ore, fapt confirmat prin procesul-verbal al Tribunalului de Mare Instanţă din Privas, Franţa.

Susţin că prin aceste acţiuni, pârâtul le-a cauzat prejudiciu material, care constă din cheltuieli de judecată în sumă de 20000 lei şi prejudiciu moral în mărime de 50000 lei pentru fiecare. Afirmă că prin ordonanţa Procuraturii raionului Străşeni din 07 octombrie 2009, care a devenit irevocabilă, nefiind contestată, Vasile Chiriac a fost scos de sub urmărirea penală. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât în beneficiul lui Vasile Chiriac suma de 20000 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi a sumei de 50000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral, încasarea de la pârât în beneficiul Tatianei Chiriac a sumei de 50000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vasile Chiriac a sumei de 50000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral cauzat prin acţiunile organelor de urmărire penală şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 27 martie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 septembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013 a fost admis recursul declarat de către Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013 a fost admis recursul declarat de către Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, de un alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 06 mai 2014, Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel sau emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

Recurenţii Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac, în motivarea recursului, au invocat că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt neîntemeiate, nemotivate şi ilegale. Menţionează că instanţa de apel, contrar prevederilor art. 373 alin. (5) CPC, nu s-a pronunţat asupra motivelor invocate în apel. 3 Susţin că în primă instanţă au fost prezentate o multitudine de probe incontestabile, care confirmă faptul că pretenţiile lor înaintate împotriva lui Oleg Ursu sunt întemeiate în fapt şi în drept, însă prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, ceea ce s-a soldat cu emiterea unei hotărâri, în care concluziile vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi, anume, art. 16 din Codul civil şi a interpretat eronat legea.

Afirmă că atât în prima instanţă, cât şi în instanţa de apel s-a stabilit cu certitudine faptul că intimatul Oleg Ursu, la 20 martie 2009, a depus un denunţ fals, ce a servit drept temei pentru intentarea cauzei penale cu nr. 2009330068 la Procuratura raionului Străşeni. Astfel, recurentul Vasile Chiriac a avut calitatea de bănuit timp de 3 luni, iar timp de 7 luni i-au fost impuse interdicţii de a nu părăsi ţara. Invocă că Vasile Chiriac a fost pus sub învinuire de la 20 martie 2009 pînă la 20 aprilie 2011, adică timp de 25 de luni, el a figurat pe cauza penală menţionată, până când la 20 aprilie 2011, prin ordonanţa Procuraturii raionului Străşeni, cauza penală a fost clasată. În acest sens, intimatul Oleg Ursu poartă răspundere directă pentru faptul că a depus un denunţ fals la Procuratura raionului Străşeni, ce s-a soldat cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor recurentului la libera circulaţie.

Mai invocă că intimatul se mai face vinovat şi de faptul că a făcut denunţuri false pe ambii recurenţi în statul francez, iar în urma acestora, ei au fost reţinuţi pentru 96 ore. Menţionează că concluziile prime instanţei sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece s-a demonstrat cu certitudine faptul reţinerii lor pentru o perioada de 96 ore în Franţa, după care au fost extrădaţi în Republica Moldova. Susţin că materialele pricinii demonstrează că intimatul Oleg Ursu a acţionat în mod ilicit faţă de recurenţi atunci când a făcut denunţurile false în privinţa lor atât în Republica Moldova, cât şi în Franţa. Anume scoaterea recurentului Vasile Chiriac de sub urmărirea penală în Republica Moldova şi scoaterea ambilor recurenţi de sub urmărirea penală în Franţa confirmă cu certitudine acţiunile ilicite ale intimatului.

Consideră că instanţa de apel a concluzionat eronat precum că Oleg Ursu a acţionat legal faţă de recurenţi, iar datele din petiţia depusă de către acesta nu pot fi apreciate ca fiind false. Afirmă că la materialele dosarului instanţa de apel a dat o apreciere arbitrară probelor anexate la dosar şi anume, proceselor-verbale de declarare din 25 iulie 2008, ordonanţei de clasare a cauzei penale din 20 aprilie 2011 şi informaţiei Biroului Naţional Central Interpol, probe care demonstrează faptul că acţiunea lor este întemeiată. Invocă că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat prevederile art. art. 1405, 1422 şi 1423 din Codul civil şi ale Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

4 Mai invocă că prin ordonanţa Procuraturii raionului Străşeni din 07 octombrie 2009 Vasile Chiriac a fost scos de sub urmărire penală, iar prin ordonanţa Procuraturii raionului Străşeni din 20 aprilie 2011 cauza penală în privinţa lui Vasile Chiriac a fost clasată pe motiv că fapta lui nu întruneşte elementele infracţiunii, adică pe temei de reabilitare, respectiv, această situaţie de fapt cade sub prevederile art. 6 lit. b) din Legea menţionată. Consideră că prin hotărârile judecătoreşti contestate le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele pricinii atestă că la 28 februarie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor decizia instanţei de apei din 05 februarie 2014, pe care au primit-o la 07 martie 2014, iar la 06 mai 2014, adică în termenul prevăzut de lege Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac au declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 30 iulie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră criticile invocate neîntemeiate. Instanţa de judecată a stabilit corect situaţia de fapt şi de drept în cauza dată, a dat o apreciere obiectivă probelor administrate şi a pronunţat o hotărâre întemeiată care corespunde legislaţiei în vigoare.

Din materialele dosarului rezultă că Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Ursu şi Ministerul Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi anume în beneficiul lui Vasile Chiriac de la Oleg Ursu prejudiciul material în mărime de 20000 lei şi 50000 lei prejudiciul moral şi în beneficiul Tatianei Chiriac suma de 50000 lei în vederea reparării prejudiciului moral, iar de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Vasile Chiriac prejudiciul moral în mărime de 50000 lei.

Prima instanţă fiind investită cu judecarea pricinii în fond a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată concluzionînd că la actele pricinii lipsesc probe care ar confirma faptul cauzării prejudiciului material şi moral cauzat de către Oleg Ursu şi de către organul de urmărire penală şi că faptul scoaterii de sub urmărire penală a bănuitului Vasile Chiriac şi clasare a cauzei penale din motivul că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii este o acţiune a organelor de 5 urmărire penală exercitată în conformitate cu legislaţia în vigoare şi prin urmare în cazul dat Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecătoreşti nu prevede repararea prejudiciului material şi moral nu este aplicabilă.

Instanţa de apel a fost de acord cu soluţia pronunţată de prima instanţă. Judecînd recursul declarat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră ca soluţia instanţelor de judecată cu privire la respingerea acţiunii este legală şi întemeiată. Astfel, din actele pricinii s-a stabilit cu certitudine faptul că Oleg Ursu în anul 2007 cu ajutorul lui Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac a plecat în Spania, unde a fost întâlnit de către aceştia şi care au cerut de la el achitarea sumei de 7000 de euro, reprezentând cheltuielile suportate pentru deplasarea sa peste hotarele RM. Totodată, potrivit circumstanţelor cauzei şi materialelor prezentate, intimatul Oleg Ursu a lucrat în folosul recurenţilor timp de 2 luni de zile, iar în legătură cu faptul că nu i-a fost achitat salariul, s-a adresat la sora lui în Franţa, care 1-a transportat pe Oleg Ursu în Franţa, în localitatea Privas.

Cu toate acestea, în cadrul examinării pricinii a fost stabilit că recurenţii insistau faţă de Ursu Oleg şi sora acestuia, la achitarea sumei de deplasare a intimatului în Spania. De asemenea, s-a stabilit faptul că la 25 iulie 2008 Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac au plecat la locul de domiciliu al surorii lui Oleg Ursu în Franţa, localitatea Privas, care prin aplicarea unor acţiuni ilicite au obţinut sau au încercat să obţină un beneficiu de la Vitalie Triboi, Vera Rîlea şi Oleg Ursu. Acest fapt a fost constatat de către Tribunalul de Mare Instanţă din Privas, care i-a acuzat pe Vasile Chiriac, Tatiana Chiriac de comiterea acţiunilor ilicite faţă de Vitalie Triboi, Vera Rîlea şi Oleg Ursu, ceea ce se confirmă prin procesele verbale de declarare a inculpatului, respectiv aceştia au fost puşi în detenţie cu eliberare mandatului de deportare (f.d.

18-19, 70-73). Din materialele pricinii mai rezultă că la revenirea în Republica Moldova, Oleg Ursu s-a adresat cu o petiţie la organele de poliţie, pentru ca Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac să fie atraşi la răspundere penală pentru estorcarea de la el a sumei de 7000 de euro în vederea transportarea dânsului în Spania.

La 20 martie 2009 a fost dispusă pornirea urmăririi penale conform elementelor infracţiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) lit. d) CP al RM pe faptul ameninţării cu moartea, în perioada iunie 2008-20 martie 2009 de către Vasile Chiriac a cetăţeanului Oleg Ursu şi estorcării sumei de 7000 euro sub pretextul perfectării actelor şi transportării ultimului în Spania în temeiul art. 189 alin (2). Totodată, prin ordonanţa procuraturii raionul Străşeni din 07 octombrie 2009 a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui Vasile Chiriac, în legătură cu faptul că acesta a fost recunoscut ca bănuit la 07 august 2009 şi nu a fost stabilită vinovăţia acestuia şi în virtutea expirării termenului de menţinere în calitate de bănuit (f.d.

4). Prin ordonanţa de clasare a cauzei penale din 20 aprilie 2011, procurorul în procuratura r-lui Străşeni, a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a bănuitului Chiriac Vasile Nicanor şi clasarea cauzei penale nr. 2009330068 din motivul că 6 fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, deoarece relaţiile apărute între Vasile şi Tatiana Chiriac cu Oleg Ursu sunt de natură civilă (f.d. 74-75). S-a mai stabilit că prin informaţia prezentată de Biroul Naţional Central Interpol se confirmă că în privinţa lui Vasile Chiriac, Tatiana Chiriac, Olga Chiriac a fost iniţiat un proces penal în legătură cu agresarea fizică şi verbală a cetăţenilor Vera Triboi, Alexandrina Triboi şi Ursu Oleg. Iar Vasile şi Tatiana Chiriac au fost condamnaţi la 3 luni privare de libertate cu interzicerea de a intra pe teritoriul Franţei timp de un an şi fără a fi deţinuţi în locuri de detenţie, au fost impuşi să se întoarcă în Spania de unde au venit (f.d.

68). Astfel, este cert faptul că prin ordonanţa Procuraturii raionul Străşeni din 07 octombrie 2009 Vasile Chiriac a fost scos de sub urmărire penală pe motiv că ultimul nu a fost recunoscut ca bănuit la 07 august 2009 şi deoarece nu a fost stabilită vinovăţia acestuia. Conform art. 10 alin. (1) Codul civil, apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară, iar conform art. 53 al. (2) Constituţia RM, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti. Conform art. 1405 al.

(1) Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 3 al.

(1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii, efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice, supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată, efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei, ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Reieşind din prevederile art. 6 al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul, devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare, scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare, adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice, 7 adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art. 313 al.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.

În acest context, Colegiul reţine că în sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că nu orice acţiune ilicită a organelor de anchetă şi judecată atrage răspunderea statului. Aici prezintă relevanţă şi prevederile art. 313 alin. (1) CPP care reglementează expres dreptul bănuitului, învinuitului, apărătorului, părţii vătămate, altor participanţi la proces sau altor persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de organul de urmărire penală, sau alte organe care exercită activitate specială de investigaţii, de a contesta acţiunile şi actele ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii.

Or, raportînd la caz prevederile enunţate, reieşind din constatările relatate instanţa de recurs consideră că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă corect au concluzionat cu privire la netemeinicia acţiunii lui Vasile şi Tatiana Chiriac, deoarece în cadrul examinării cauzei nu a fost constatată temeinicia motivelor ce le acordă recurenţilor-reclamanţi posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 -XIII din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Codul civil, or, prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice şi juridice este reparabil doar în urma supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată.

De asemenea, recurenţii-reclamanţi în susţinerea pretenţiilor sale au invocat şi prevederile art. 1398 alin. (1) Codul civil, însă conform normei respective condiţiile răspunderii este anume prezenţa elementului de vinovăţie, iar la caz nu au fost prezentate careva probe privind vinovăţia lui Oleg Ursu, ţinînd cont de principiul prezumţiei nevinovăţiei. Faptul că prin sentinţa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 februarie 2011 prin care acesta a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Codul penal, nu poate servi drept temei de a considera ca fiind vinovat în cele imputate de către recurenţi, pornind de la principiul individualizării răspunderii pentru faptele comise.

Prin urmare, corect instanţele de judecată au reţinut că nestabilirea denunţului fals şi că acesta constituie o infracţiune, urmează a fi stabilită şi cercetată de către organul de urmărire penală cu determinarea vinovăţiei sau lipsei acesteia în cadrul procesului penal, astfel vinovăţia intimatului Oleg Ursu nu poate fi stabilită în cadrul procedurii civile. De asemenea, referitor la datele cuprinse în petiţia depusă de Oleg Ursu faţă de organele de urmărire penală în privinţa lui Vasile şi Tatianei Chiriac, nu pot fi recunoscute drept false, deoarece urmare a examinării acestora de către organul de urmărire penală s-a stabilit faptul că aceste constituie relaţii civile care urmează a fi examinate corespunzător.

8 Nu poate fi reţinut argumentul recurenţilor precum că prin acţiunile organului de urmărire penală i-au fost lezate drepturile, în special dreptul la libera circulaţie, deoarece s-a stabilit că întru respectarea drepturilor lui Vasile Chiriac, organul de urmărire penală a ţinut cont de rigorile legale, nu a menţinut calitatea de bănuit în privinţa acestuia peste termenul de 3 luni, iar urmare a stabilirii relaţiilor civile între părţi s-a dispus încetarea urmăririi penale. Mai mult, din cuprinsul ordonanţei lipseşte o careva remarcă despre revocarea căreiva interdicţii, or recurentul nu a fost lipsit de posibilitatea de a contesta respectiva interdicţie în conformitate cu procedura penală.

În asemenea împrejurări, nu au relevanţă şi nu constituie temei de admitere a recursului afirmaţiile aduse de către recurenţi, deoarece acestea sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, cărora le-a fost dată aprecierea corespunzătoare, mai mult ca atît acestea vin în contradicţie constatărilor expuse mai sus.

În cauză, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că argumentele invocate de către recurent în ceea ce priveşte faptul că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi procedural şi n-a dat o apreciere corespunzătoare probelor administrate nu pot fi reţinute, deoarece acestea poartă un caracter declarativ şi nu corespund realităţii, concluzia instanţei de apel în acest sens este bazată pe probe concludente, utile şi pertinente şi corespund prevederilor legislaţiei în vigoare, care a cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect a soluţionat litigiul dat în conformitate cu art. 130 CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Vasile Chiriac şi Tatiana Chiriac.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 27 martie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Chiriac şi a Tatianei Chiriac împotriva lui Oleg Ursu şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Valeriu Doagă Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Ion Corolevschi