2ra-2595/14 — Constatarea încălcării termenului rezonabil si repararea prejudiciului cauzat

dosarul nr.2ra-2525/14 prima instanţă: N. Simciuc instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Doga ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Focșa Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de Focşa Anatolie către Ministerul Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare în sumă de 50000 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 28 mai 2014, prin care hotărîrea instanței de fond a fost menținută, c o n s t a t ă: La data de 19 decembrie 2013 reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată cu cererea de chemare în judecată nominalizată.

În motivarea acţiunii s-a indicat că la data de 12 octombrie 2012 a depus la Judecătoria Căuşeni cerere de chemare în judecată cu privire la obligarea construcţiei sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi reţelelor de canalizare în sectorul locativ Gr. Grigoriu şi asigurarea casei sale, amplasată în or. Căuşeni, str. Gr. Grigoriu 1, cu apă potabilă şi acces la reţelele de canalizare centralizată a or. Căuşeni. După un an şi 2 luni de zile de la depunerea cererii, examinarea cauzei nu s-a început. Conform încheierii Judecătoriei Căuşeni din 17 octombrie 2012 s-a dispus restituirea cererii de chemare în judecată. La 17 octombrie 2012 a depus recurs asupra încheierii din 17 octombrie 2012 şi prin decizia din 24 ianuarie 2013 Curtea de Apel Bender a admis recursul şi a anulat încheierea din 17 octombrie 2013. La 19 martie 2013 primarul or.

Căuşeni a depus cerere de strămutare a cauzei. Prin decizia din 16 mai 2013, Curtea Apel Bender a respins cererea de strămutare depusă de primarul or. Căuşeni. Instanţa de fond a fixat şedinţa de judecată, după parvenirea dosarului de la Curtea de Apel Bender, pentru 08 iulie 2013, orele 09°°. La data stabilită şedinţa de judecată nu s-a petrecut, fiindu-i anunţat de către grăfier că şedinţa de judecată s-a amînat pentru data de 03 octombrie 2013 motivul fiind depunerea cererii de amînare de către pîrît.

La 03 octombrie 2013 instanţa de fond din nou a amînat şedinţa de judecată pentru data de 05 octombrie 2013, motivul a fost că referinţele împotriva cererii au fost prezentate doar în actuala şedinţă şi a acordat termen părţilor pentru prezentarea probelor adăugătoare pînă la de 30 octombrie 2013. În baza declaraţiei de abţinere a judecătorului I. Sandu, judecătorul T. Avasiloaie, prin încheierea din 23 octombrie 2013, a admis declaraţia de abţinere de la examinarea cauzei date ca întemeiată.

Ulterior, a primit citaţie pentru a se prezenta pe acest dosar la data de 04 decembrie 2013. Din cauza că unii pîrîţi nu aveau împuternicirile corespunzătoare şi pentru a se expune asupra demersului de scoatere a cererii de pe rol din motivul neachitării taxei de stat, şedinţa a fost amînată pentru data de 05 decembrie 2013, şedinţă în care instanţa a dat citire încheierii de respingere a demersului de soatere a cererii de pe rol şi fixată şedinţa de judecată pentru data de 20 decembrie 2013. Astfel consideră că, instanţa de judecată naţională flagrant a încălcat prevederile procesual-civile, normele constituţionale, convenţionale, principiul examinării în termen a rezonabil a acţiunilor depuse în instanţele naţionale, după 1 an şi 2 luni de zile, neîncepîndu-se examinarea în fond a acţiunii.

Solicită constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 50000 mii lei. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 martie 2014 acțiunea reclamantului s-a respins ca neîntemeiată (f.d.34, 60-62). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2014 a fost respins apelul declarat de Focșa Anatolie și menținută hotărîrea instanței de fond (f.d.81-83). La 07 iulie 2014, recurentul Focșa Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 28 mai 2014 şi hotărârii judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 11 martie 2014, solicitând casarea acestora, pronunțînd o hotărîre nouă prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanța de apel efectiv nu s-a expus asupra motivelor apelului, motivîndu-și decizia prin niște date de procedură care nu au tangență cu cauza dedusă judecată. Consideă că, instanțele naționale greșit au calculat perioada de încălcare a termenului rezonabil de examinare a cauzei, fiind corectă constatarea faptului înălcării dreptului examinăii în termen rezonabil a cererii de chemare în judecată – perioada de un an și 6 luni de zile. Recurentul reiterează practica judiciară a Curții Europeane pentru Drepturile Omului, cauza Stogmuller c. Austriei, conform căreia a fost prescris că examinarea întru-un termen rezonabil a fiecărei cauze reprezintă o garanție procesuală, scopul căreia este de a proteja toți justițiabilii împotriva duratei excesive a procedurii.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Focșa Anatolie poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Focșa Anatolie în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Focșa Anatolie. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari