3ra-1036/14 — Recunoaşterea dreptului la înlesnirile şi garanţiile prevăzute pentru invalizii de război, repararea prejudiciului

prima instanţă: A.Andronic dosarul nr. 3ra-1036/14 instanţa de apel: N.Budăi, A.Minciuna, I.Muruianu ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Moisei Grigore, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moisei Grigore împotriva Guvernului Republicii Moldova, Ministerului muncii, protecţiei sociale şi familiei şi Ministerului Finanţelor cu privire la recunoaşterea faptului că Guvernul Republicii Moldova nu execută tratatele internaţionale şi obligarea de a executa Acordul din 15 aprilie 1994 privind recunoaşterea reciprocă a înlesnirilor şi garanţiilor acordate participanţilor şi invalizilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei, participanţilor la acţiunile de luptă pe teritoriile altor state, familiilor căzuţi în luptă, recunoaşterea potrivit Acordului a dreptului la înlesnirile şi garanţiile prevăzute pentru invalizii de război şi a membrilor familiilor care locuiesc cu ei, recunoaşterea ca fiind nesatisfăcătoare activitatea Ministerului muncii, protecţiei sociale şi familiei privitor la executarea Acordului din 15 aprilie 1994, recunoaşterea faptului că Ministerul Finanţelor nu asigură respectarea drepturilor financiare ale cetăţenilor potrivit Acordului şi încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 prin s-a respins apelul declarat de Moisei Grigore şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 mai 2014, c o n s t a t ă La 23 octombrie 2012 Moisei Grigore a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului muncii, protecţiei sociale şi familiei, solicitînd recunoaşterea dreptului său asupra reducerilor în mărime de 50% la achitarea pentru serviciile locative, încălzire termică, apă, gaz şi energie electrică, inclusiv membrii familiei cu care locuieşte împreună, prevăzute de pct.2.11-2.12 şi pct.2 din anexa Acordului din 15 aprilie 1994 şi obligarea pîrîtului ca în termen de o lună de la intrarea în vigoare a hotărîrii judecătoreşti să întocmească un mecanism de realizare a reducerilor la 1 achitarea serviciilor comunale de către invalizii de război, precum şi încasarea prejudiciului moral în mărimea prevăzută de practica CEDO.

Ulterior, reclamantul şi-a concretizat cerinţele, înaintînd pretenţii faţă de Guvernul Republicii Moldova, Ministerul muncii, protecţiei sociale şi familiei şi Ministerul Finanţelor, solicitînd recunoaşterea faptului că Guvernul Republicii Moldova începînd cu 07.08.1996 pînă în prezent nu a întreprins nimic pentru realizarea Acordului din 15.04.1994, obligarea Guvernului Republicii Moldova să realizeze Acordul din 15.04.1994 integral, recunoaşterea dreptului lui la înlesnirile şi garanţiile ce sunt prevăzute în Acordul din 15.04.1994 pentru invalizii de război şi a membrilor familiilor care locuiesc cu ei, recunoaşterea activităţii Ministerului muncii, protecţiei sociale şi familiei privind executarea Acordul din 15.04.1994 ca fiind nesatisfăcătoare, recunoaşterea neexecutării obligaţiilor din partea Ministerului Finanţelor pentru asigurarea respectării drepturilor financiare unor categorii de cetăţeni care sunt enumerate în Anexa 1 la Acordului din 15.04.1994 şi încasarea de prejudiciului moral, reeşind din practica CEDO, de la Guvernul Republicii Moldova 3000 euro, de la Ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei 5000 euro şi de la Ministerul Finanţelor 1000 euro.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că temeiuri pentru înaintarea cererii împotriva Guvernului Republicii Moldova constituie faptul că la data de 15.04.1994 Guvernul Republicii Moldova a semnat Acordul privind recunoaşterea reciprocă a înlesnirilor şi garanţiilor acordate participanţilor şi invalizilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei, participanţilor la acţiunile de luptă pe teritoriile altor state, familiilor militarilor căzuţi în luptă. Acordul a fost ratificat prin hotărîrea Guvernului nr. 433 din 19.04.1995, în vigoare de la 07.08.1996. Astfel, art.18 punctul 1 al Legii cu privire la Guvern nr. 64 din 31.05.1990 stipulează că Guvernul poartă tratative şi asigură executarea lor, însă de la data de 07.08.1996 pînă în prezent Guvernul nu a făcut nimic pentru executarea Acordului din 15.04.1994 şi a intereselor lui, iar ca rezultat a avut loc încălcarea drepturilor unor categorii de cetăţeni care sunt enumeraţi în anexa Acordului din 15.04.1994.

Indică reclamantul că în legătură cu faptul dat, la 23.08.2012 a îndreptat Guvernului Republicii Moldova sesizarea privind realizarea drepturilor la reduceri pentru achitarea serviciilor comunale prevăzute pentru invalizii de război şi membrilor familiei lor prevăzute de pct. 2.11. - 2.12., pct. 2 al Acordului din 15.04.1994, însă sesizarea nu a fost examinată, întrucît Guvernul a îndreptat-o pentru examinare Ministrului muncii, protecţiei sociale şi familiei.

În motivarea pretenţiilor faţă de Ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei reclamantul a invocat că conform pct.2, pct. 5 capitolul 2 al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului muncii, protecţiei sociale şi familiei, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 691 din 17.11.2009, Ministerul elaborează şi asigură cadrul normativ 2 necesar pentru negocierea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte referitor la protecţia socială, însă de la 07.08.1996 pînă în prezent Ministerul nu a desfăşurat şi nu a propus Guvernului pentru negociere Acordul din 15.04.1994, iar Ministerul fără necesitate a început să acumuleze informaţii şi materiale împotriva lui pentru urmărirea penală ulterioră, iar termenul pentru examinarea sesizării a fost prelungit pînă la 27.10.2012.

Indică că la 18.09.2012 Ministerul muncii, protecţiei sociale şi familiei a îndreptat interpelare în adresa Ministerului Apărării, Ministerului politicii sociale a Ucrainei, Ministerului Apărării Republicii Moldova. La 30.10.2012 Ministerul s-a adresat către Procuratura Generală a Republicii Moldova pentru verificarea legalităţii înmînării legitimaţiei nr.0178004 pe numele lui şi începerea procedurii de urmărire penală, necesitatea acestor acţiuni din partea Ministerului au fost respinse prin hotărîrea Procuraturii mun.

Chişinău din 15.05.2013, iar la 20.10.2012 Ministerul i-a expediat un răspuns formal cu nr. 4899/12, care contravine legislaţiei în vigoare şi î-i încalcă drepturile sale întrucît intrarea în procesul negocierilor pentru modernizarea textului Acordului din 15.04.1994 nu suspendă acţiunea Acordului, nu privează de răspundere Guvernul pentru executarea Acordului, nu lipseşte careva din categorii de persoane enumerate în Anexa 1 a Acordului din 15.04.1994 de dreptul de primire a înlesnirilor şi garanţiilor.

Consideră că afirmaţia pîrîtului precum că Republica Moldova execută Acordul conform legislaţiei interne în limitele bugetului de stat anual, contravine prevederilor art. 19 ale Legii privind tratatele internaţionale nr. 595 din 24.09.1999, care dispune că tratatele internaţionale se execută cu bună-credinţă, însă răspunsul a fost elaborat fără a ţine cont de conţinutul art. 2 al Acordului din 15.04.1994 care prevede că categoriile persoanelor indicate în art. 1 a prezentului Acord, independent de teritoriul statului, unde locuiesc, profită de înlesniri şi garanţii prevăzute de legea naţională a părţilor şi prin prezentul Acord, iar părţile se obligă sa nu stabilească mărimea înlesnilor şi garanţiilor mai joase decît cele indicate în anexa 2 a Acordului.

Mai indică că răspunsul nu a fost întocmit în limba în care s-a făcut sesizarea, ceea ce contravine prevederilor art. 9 din Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti nr. 3465 din 01.09.1989. În motivarea cerinţelor faţă de Ministerul Finanţelor reclamantul a indicat că conform pct. 5 a Regulamentului Ministerului Finanţelor nr. 917 din 19.12.1994, Ministerul Finanţelor asigură respectarea drepturilor financiare ale persoanelor fizice din Republica Moldova, însă începînd cu 07.08.1996 pînă în prezent Ministerul nu a înfăptuit nimic pentru asigurarea drepturilor financiare unor categorii de persoane care sunt indicate în anexa Acordului din 15.04.1994. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 30 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Moisei Grigore a contestat-o cu apel. 3 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 s-a respins apelul declarat de Moisei Grigore şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 mai 2014. La 24 iunie 2014 Moisei Grigore a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei şi a fost interpretată şi aplicată eronat legea. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Moisei Grigore urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Moisei Grigore este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Moisei Grigore ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Moisei Grigore se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5