3ra-910/14 — Obligarea anulării înscrisului de grevare cu arendă

dosarul nr.3ra-910/14 prima instanţă: A. Andronic instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 04 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Olnaco - Group” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Federaţia Naţională a Sindicatelor din Agricultură şi Alimentaţie „Agroindsind” către Întreprinderea de Stat „Cadastru” intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „Olnaco - Group” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la obligarea anulării înscrisului de grevare cu arendă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2014, prin care a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Olnaco - Group” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La data de 22 noiembrie 2010, reclamantul Federaţia Naţională a Sindicatelor din Agricultură şi Alimentaţie „Agroindsind” (FNSAA „Agroindsind”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii de Stat „Cadastru”, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „Olnaco - Group”, solicitînd obligarea ÎS „Cadastru” de a anula înscrisul de grevare cu arendă în favoarea ÎCS „Olnaco – Grup” SRL a bunului imobil - proprietate a FNSAA „Agroindsind” după cum urmează: Construcţie, amplasată în satul Cocieri, r-1 Dubăsari, nr. cadastral 3810100.074.04, efectuat la data de 24 august 2010 prin pct. 3.6, subcapitolul III al Registrului Bunurilor Imobile.

În motivarea cerinţelor înaintate reclamantul a invocat că, prin răspunsul întreprinderii de Stat „Cadastru” nr. 01-07/4575/10 din 05 noiembrie 2010 a fost recunoscută admiterea de către registratorul Filialei Dubăsari a întreprinderii de Stat „Cadastru” a încălcărilor legislaţiei, expuse în cererea prealabilă a FNSAA „Agroindsind” din Republica Moldova nr. 03-01/313 din 01.10.2010 (cu cereri suplimentare nr. 03-13/320 din 13 octombrie 2010 şi 03-13/333 din 22 octombrie 2010). Indică reclamantul că, prin cererile menţionate pârâtul a fost sesizat despre încălcarea prevederilor legislaţiei cu privire la proprietate, fiind solicitată anularea înscrisului de grevare cu arendă în favoarea ÎCS „ Olnaco – Grup” SRL a bunului imobil - proprietate a FNSAA „Agroindsind” după cum urmează: Construcţie, amplasată în satul Cocieri, r-1 Dubăsari, nr. cadastral 3810100.074.04.

înscris efectuat la data de 24 august 2010 prin pct. 3.6, subcapitolul III al Registrului Bunurilor Imobile în temeiul unui acord adiţional la contractul de arendă al imobilului nr. 08- 2002/A din 01.09.2002, fiind încheiat de către Sanatoriul „Struguraş" SRL şi ÎCS „Olnaco-Grup” SRL şi presupus a fi semnat la data de 04 aprilie 2003. Precizează reclamantul că prin acelaşi răspuns FNSAA „Agroindsind” a fost informată despre intenţia ÎS „Cadastru” de a înainta în instanţa de judecată o procedură de rectificare a înscrisului, în temeiul lit. d) art. 505 Cod civil al RM, precum şi despre întreprinderea unor acţiuni în privinţa registratorului OCT Dubăsari, care a efectuat înscrisul contestat. Susţine reclamantul că deşi a expirat orice termen rezonabil pentru realizarea intenţiei declarate, de către pârât nu a fost înaintată acţiune de rectificare iar, FNSAA „Agroindsind” nu a fost informată despre acţiunile luate.

Precizează reclamantul că tergiversarea efectuării rectificării creează anumite impedimente în gestionarea bunurilor imobile - proprietate a FNSAA „Agroindsind”. Pârâtul urma să anuleze din oficiu înscrisul, ca efectuat cu încălcări ale legislaţiei Republicii Moldova, fapt recunoscut prin răspunsul dat, iar prin prisma prevederilor lit. b) alineatul (3) art. 15 al Legii contenciosului administrativ, ÎS „Cadastru”, în calitate de organ ierarhic superior, este în drept să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana ale cărei drepturi au fost lezate. Consideră că, înscrisul urmează a fi anulat deoarece au fost încălcate prevederile art. 505 Cod civil al RM.

La înregistrarea presupusului acord au fost încălcate şi prevederile art. 29 Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, care stabilesc expres exigenţele faţă de actele ce urmează a fi prezentate pentru înregistrarea unui drept şi care afectează direct dreptul de proprietate a FNSAA „Agroindsind”. Potrivit al. (2) art. 43 alin, (2) ai Legii cadastrului bunurilor imobile, în cazul arendării unei părţi din bunul imobil, la contract, prezentat odată cu cererea de înregistrare, se anexează planul terenului şi/sau planul construcţiei pe etaje sau al unei părţi din ea, care se arendează (subarendează). Cererea de înregistrare a dreptului de arendă (subarenda) trebuie să fie semnată de persoana care dă în arendă şi de arendaş.

La caz, aceste prevederi au fost ignorate, actele depuse fiind semnate unipersonal de către intervenient. Un alt argument pe care îl indică reclamantul în favoarea anulării înscrisului efectuat este nulitatea acestuia prin prisma cadrului legal, existent la data încheierii presupusului acord. Astfel atât la data încheierii contractului de arendă nr. 08-2002/A din 01 septembrie 2002, cât şi la data încheierii presupusului acord, acţionau prevederile Legii cu privire la arendă nr. 861- XII din 14 ianuarie 1992 (în vigoare până la 20 aprilie 2007). Conform art. 7/1 al Legii nominalizate dreptul de arendă asupra bunului imobil pe un termen mai mare de 3 ani este supus înregistrării obligatorii în registrul bunurilor imobile în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de arendă.

Nerespectarea termenului duce la nulitatea contractului. înregistrarea acordului, care în opinia reclamantului nu a existat, cu o întârziere de peste 7 (şapte) ani este nulă prin prisma art. 7/1 al Legii cu privire la arendă (în vigoare la data încheierii acordului), cât şi prin prisma art. 6 Cod civil al RM (în vigoare din 12.06.2003), care prevede expres că legea civilă nu are efect retroactiv şi încălcarea prevederilor legii materiale are ca efect nulitatea actului juridic. Solicită reclamantul admiterea acţiunii şi obligarea ÎS “Cadastru” să anuleze înscrisul de grevare cu arendă în favoarea ÎCS „ Olnaco – Grup” SRL a bunului imobil - proprietate a FNSAA „Agroindsind” după cum urmează: Construcţie, amplasată în satul Cocieri, r-1 Dubăsari, nr. cadastral 3810100.074.04.

înscris efectuat la data de 24 august 2010 prin pct. 3.6, subcapitolul III al Registrului Bunurilor imobile. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 iunie 2013, acţiunea a fost admisă. S-a anulat înscrisul de grevare cu arendă în favoarea ÎCS „Olnaco - Group” SRL. a bunului imobil proprietate a FNSAA „Agroindsind” construcţie amplasată în satul Cocieri raionul Dubăsari, număr cadastral 3810100.074.04, efectuat la data de 24 august 2010, prin pct.3.6, subcapitolul III, al Registrului Bunurilor Imobile.

Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la data de 22 iulie 2013, ÎCS „Olnaco - Group” SRL a contestat hotărârea instanţei de fond cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată, în motivarea apelului s-a invocat că, acţiunea de anulare a înregistrării este intentată de un reclamant necorespunzător, deoarece Federaţia Naţională a Sindicatelor din Agricultură şi Alimentaţie din RM „ Agroindsind ,, nu este parte a Acordului adiţional din 04 aprilie 2003 şi a contractului de bază nr. 08-2002/A din 01-09-2002. Or, din conţinutul acestor acte juridice cert rezultă că arendatorul este SRL „Struguraş” şi nu reclamantul.

SRL „Struguraş” este persoană juridică cu capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu din data constituirii şi înregistrării. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2014, apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Olnaco - Group” Societate cu Răspundere Limitată a fost respins ca neîntemeiat şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral. La data de 03 iunie 2014, Întreprinderea cu Capital Străin „Olnaco - Group” Societate cu Răspundere Limitată, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii şi obligarea Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Agricultură şi Alimentaţie “Agroindsind” din RM la plata cheltuielilor de judecată suportate.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurentul că de către instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material. Consideră recurentul că instanţa nu era în drept să aplice art. 71 al Legii cu privire arendă din 14 ianuarie 1992 şi să invoce că acordul adiţional este nul din momentul neînregistrării în registrul bunurilor imobile în termen de 3 luni de la data semnării. Invocă recurentul că instanţa a încălcat principiul constituţional a supremaţiei legii, atribuindu-i legii ordinare o valoare mai mare faţă de cea organică. Ca urmare susţine recurentul, că instanţa de apel a admis o încălcare a normelor dreptului material şi anume a aplicat legea care nu urma a fi aplicată şi respectiv nu a aplicat legea care urma a fi aplicată situaţiei din speţă.

Respectiv şi concluziile instanţei nu sunt bazate pe circumstanţele cauzei. Mai indică recurentul cu referire la declararea acordului adiţional din 04 aprilie 2003 drept unul fals, că această concluzie a instanţei contravine concluziilor expertizei invocate care nu conţine astfel de termeni şi concluzii. Mai mult ca atât, nerespectarea consecutivităţii aplicării textului unui document cu elementele de confirmare a acestuia sub formă de semnătura şi ştampilă este o practică generală în lumea afacerilor şi are drept scop dinamizarea procesului de adoptare şi executare a unor înţelegeri convenite de către părţi. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material. Colegiul consideră argumentele invocate în cererea de recurs declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărârilor pronunţate anterior.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat având caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Olnaco - Group” Societate cu Răspundere Limitată ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Olnaco - Group” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari