3ra-960/14 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – V. Braşoveanu dosarul nr. 3ra-960/14 instanţa de apel – L. Popova, M. Moraru, A. Doga ÎNCHEIERE 06 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Teodor Popovici în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Teodor Popovici împotriva lui Grigore Burciu cu privire la repararea prejudiciului material şi moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Tudor Popovici şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 decembrie 2013 prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 22 mai 2013 Tudor Popovici a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Grigore Burciu cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că proiectele scrisorilor pregătite pentru semnare de conducerea Primăriei mun. Chişinău, elaborate de către funcţionarul public Grigore Burciu, referitoare la examinarea construcţiilor neautorizate, reprezintă o informaţie falsă, deoarece nu au fost respectate dispoziţiile legale în vigoare, iar ca rezultat reclamantului i-au fost cauzate vătămări a intereselor legale. Menţionează că analiza scrisorilor pregătite ca răspuns la petiţiile sale de către funcţionarul public Grigore Burciu, denotă că informaţia este superficială, cu rea credinţă, eronată şi cu încălcarea termenilor prevăzute de legislaţie.

Indică că potrivit Legii nr. 190 din 19 iulie 1994, petiţiile care nu necesită o studiere şi examinare suplimentară, se examinează fără întârziere, sau în termen de 15 zile de la data înregistrării, pe când răspunsurile P/21 nr. 4199 din 01 noiembrie 2005; 21/1705 din 30 iunie 2006, 21/3579 din 16 octombrie 2006, 21/604 din 08 iunie 2009 au fost pregătite pentru semnare cu 162 zile mai târziu decât prevede legea menţionată.

Totodată, susţine că prin răspunsurile sus indicate rezultă că anularea certificatului privind stabilirea regimului urban pentru construcţii neautorizate nr. 1091 i/05 din 01 februarie 2005 pe numele Svetlanei Pascari este imposibilă, deoarece ultima a prezentat certificatul OCT Chişinău nr. 01/21-2158 din 16 august 2004, din care rezultă că garajul în cauză este construit de Igor Pindus, însă verificarea actelor din 1 dosarul respectiv a scos la iveală că acest înscris reprezintă informaţie eronată, pentru că actele acestui dosar nu au confirmat că garajul a fost construit de acesta. De asemenea, explică că nu s-a confirmat nici faptul precum că certificatul nr. 01/21-2158 din 18 august 2004 este emis de OCT Chişinău la cererea Svetlanei Pascari, deoarece potrivit informaţiei OCT Chişinău din 07 mai 2013, rezultă că acest act este fals pe motiv că Svetlana Pascari la 16 august 2004, nu a fost proprietara a careva imobil din str. Gh.

Malarciuc, 10 şi nici nu a dispus de careva acte de proprietate. Invocă că înscrisurile prin care pârâtul Grigore Burciu confirmă că certificatul privind stabilirea regimului urban nr. 1091-i/05 din 01 februarie 2005 pe numele Svetlanei Pascari, a fost elaborat în conformitate cu prevederile Instrucţiunii provizorie privind procedura de examinare a chestiunilor ce ţin de combaterea construcţiilor neautorizate, aprobată prin decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 13/31 din 10 mai 2001 şi operarea unor modificări prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 6/37 din 18 februarie 2004, de asemenea reprezintă o informaţie greşită, deoarece conform scrisorii Direcţiei arhitectură, urbanism şi relaţii funciare nr. 21/808 din 02 decembrie 2008, pregătită de către pârât, pentru elaborarea certificatului indicat, ultimul a fost obligat să obţină de la Svetlana Pascari 8 acte obligatorii.

Astfel, declară că acest certificat a fost elaborat în lipsa acestor acte, dintre care titlul de autentificare a deţinătorului de teren, raportul de expertiză a construcţiilor neautorizate, studiul topografic Sc 1:500, precum şi acordul vecinilor autentificat notarial. Declară că certificatul privind stabilirea regimului urban nr. 1091-i/05 din 01 februarie 2005 pe numele Svetlanei Pascari a fost elaborat în lipsa unui şir de acte obligatorii prevăzute de legislaţia în vigoare, iar Curtea de Apel Chişinău, prin hotărârea irevocabilă din 23 decembrie 2011, a declarat acest act ca ilegal, fiind anulat.

Afirmă că prin eliberarea certificatului privind stabilirea regimului urban nr. 1091-i/05 din 01 februarie 2005 în lipsa actelor obligatorii, Grigore Burciu a contribuit în mod direct şi cu bună ştiinţă ca Svetlana Pascari să obţină ilegal procesul- verbal de recepţie finală nr. 105 i din 23 februarie 2005 şi datorită căruia dânsului i-a fost îngrădit accesul de a legifera garajul cu beci şi mansarda din str. Gr. Malarciuc, 10, în termenul şi ordinea stabilită – imobil construit de Tudor Popovici în anul 2000-2004 ca fost locatar în apartamentul nr. 4 în anul 1997-2006.

Indică că fiind folosit în afaceri dubioase certificatul privind stabilirea regimului urban nr. 1091-i/05 din 01 februarie 2005, elaborat de pârât în lipsa actelor obligatorii, precum şi procesul-verbal de recepţie finală nr. 105 „i” din 23 februarie 2005, ilegale şi anulate de instanţa de judecată, Grigore Burciu, prin acţiunile sale a creat condiţii favorabile pentru Svetlana Pascari să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu imobilul care-i aparţine, prin care ultima a obţinut un venit considerabil şi a stăpânit garajul cu beci şi mansarda după propria dorinţă. Menţionează că în asemenea circumstanţe, se atestă că funcţionarul public al Primăriei mun. Chişinău, Grigore Burciu şi-a depăşit atribuţiile de serviciu încălcând flagrant decizia Primăriei mun.

Chişinău nr. 13/31 din 10 mai 2001, decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 6/37 din 18 februarie 2004, prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 şi Legea cu privire la petiţionare nr. 190 din 19 iulie 1994. Declară că în urma acestor acţiuni ilegale, dânsului i-au fost pricinuite pagube materiale şi morale pe care le estimează la 24120 lei şi respectiv 9200 lei. 2 Solicită încasarea din contul lui Grigore Burciu a prejudiciului material în sumă de 24120 lei şi prejudiciul moral în sumă de 9200, iar în total 33320 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 a fost respinsă cererea de apel declarată de Tudor Popovici şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 12 iunie 2014 Tudor Popovici a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel invocând că la emiterea deciziei instanţa nu a ţinut cont de caracterul raportului juridic, a ignorat circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi nu a luat în consideraţie toate probele anexate la dosar, inclusiv anularea actelor cu privire la imobil emise pe numele Svetlanei Pascari prin hotărârea judecătorească irevocabilă. La fel, indică că examinarea cauzei s-a efectuat în lipsa apelantului şi intimatului, care nu au fost legal citaţi conform legislaţiei în vigoare, iar decizia adoptată este superficială şi nu reflectă toate circumstanţele de fapt şi de drept enumerate în cerere.

Consideră că acţiunea pe care a înaintat-o în instanţa de judecată împotriva funcţionarului public Grigore Burciu este întemeiată întrucât acesta în mod flagrant a încălcat prevederile mai multor acte legislative şi care au avut drept consecinţă lezarea intereselor patrimoniale ale recurentului. În acest sens declară că potrivit art. 42 alin. (8) din Legea nr. 835 şi Legea nr. 190, Grigore Burciu a fost obligat de a informa în scris despre adoptarea deciziei privind eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie sau privind respingerea cererii de eliberare a acestor acte în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării, însă la cererile sale repetate Grigore Burciu în majoritatea cazurilor flagrant a încălcat termenul de examinare, prezentând informaţie eronată şi superficială.

Declară recurentul că despre şedinţa de judecată din 02 aprilie 2014 a aflat doar la 19 aprilie 2014 când a primit decizia instanţei de apel prin intermediul oficiului poştal. Consideră că instanţa de apel eronat a stabilit că Tudor Popovici ca locatar al apartamentului nr. 4 din str. Gh. Malarciuc a efectuat în mod ilegal lucrările de construcţie a unui garaj şi a mansardei, făcându-se referire la decizia Curţii Supreme de Justiţie din 31 mai 2012 prin care a fost menţinută decizia Curţii de apel Chişinău din 23 decembrie 2011, prin care au fost anulate certificatul privind stabilirea regimului urban nr. 1097 i/05 din 01 februarie 2005 şi procesul verbal de recepţie finală nr. 105-i din 23 februarie 2005 pe numele lui Tudor Popovici, ca fiind emise ilegal, aici menţionează că acest certificat şi proces verbal de fapt au fost emise de Primăria mun.

Chişinău pe numele Svetlanei Pascari. Invocă că nu este de acord nici cu constatarea instanţei de apel precum că prima instanţă corect a stabilit că la momentul eliberării certificatului privind stabilirea regimului urban nr. 1091 i/05 din 01 februarie 2005 pe numele Svetlanei Pascari, Tudor Popovici nu avea nici un imobil în proprietate pe str. Gh. Malarciuc 10. Susţine că în realitate potrivit schemelor OCT Chişinău de aşa imobil în anul 2002 deja dânsul dispunea, însă dat fiind faptul că Primăria mun. Chişinău prin acest certificat ilegal i-a îngrădit accesul la legalizarea imobilului în Registrul bunurilor imobile, oficial nu a dispus de dreptul de proprietate asupra acestui imobil.

Declară că în decizia instanţei de apel incorect a fost indicat că acest imobil nu reprezintă un obiect independent, deoarece în conformitate cu Legea cu privire la 3 formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28 octombrie 2004, garajul cu beci şi mansarda reprezintă un obiect independent de drept, o construcţie separată, izolată şi care corespunde cerinţelor art. 8 din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2007 cu privire la formarea bunurilor imobile, dar nu o construcţie auxiliară ale cărei funcţii sunt legate direct de construcţia obiectului principal – apartamentul nr.4, aşa cum este indicat în decizia instanţei de apel. Explică că edificarea garajului cu beci şi mansardă, a avut loc în anii 2000-2004, adică până la adoptarea Legii nr. 354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, iar art. 7 din legea dată menţiona că „nu se mai permite formarea de construcţii neautorizate”.

Totodată indică că, până la emiterea legii date, ca acte normative au funcţionat prevederile Regulamentului de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996, decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 13/31 din 10 mai 2001 şi decizia Consiliului municipiului Chişinău nr. 6/37 din 18 februarie 2004. Astfel fiind susţine că pentru construcţia imobilului în lipsa documentaţiei de proiect şi autorizaţiei de construire a fost sancţionat în ordinea stabilită de către Comisia administrativă a sectorului Râşcani mun. Chişinău conform art. 149 al Codului contravenţii administrative, fapt care atestă că Tudor Popovici nu a încălcat art. 28 din Legea nr. 163 din 09 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, care este emisă mult mai târziu decât sa petrecut fenomenul.

Califică ca fiind greşită afirmaţia instanţei de apel precum că acţiunile intimatului Grigore Burciu la perfectarea certificatului au fost corecte, deoarece în acest mod este ignorată hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2011. Menţionează că în urma acţiunilor ilegale ale intimatului la perfectarea certificatului privind stabilirea regimului urban pe numele Svetlanei Pascari, recurentul a suportat pierderi materiale şi morale. Pierderile morale le evaluează la suma de 24120 lei, iar prejudiciul moral îl estimează la 20000 lei.

Consideră că prin prisma prevederilor art. 1422 Cod civil, dânsul este îndreptăţit de a solicita prejudiciul moral, deoarece prin acţiunile intimatului a fost privat de dreptul de a obţine beneficii ca urmare a banilor investiţi în construcţie şi de a legifera şi primi în proprietate bunul, fapt care a dus la încălcarea dreptului la protecţia proprietăţii prevăzute în art. 1 al Protocolului 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei nu rezultă data expedierii în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, a copiei deciziei recurate, iar recurentul insistă că a recepţionat-o la 18 (19) aprilie 2014, ce se confirmă prin copia plicului anexat la cererea de recurs.

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la 4 alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Teodor Popovici nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici se va reţine că nici argumentul recurentului precum că dânsul nu a fost citat legal în cadrul şedinţei de judecată din 02 aprilie 2014 nu poate fi reţinut, deoarece această afirmaţie se constată a fi declarativă. Or, actele cauzei demonstrează că citaţia pentru şedinţa de judecată din 02 aprilie 2014, a fost expediată şi recepţionată pe adresa de corespondenţă indicată de către Teodor Popovici în cererea de apel (mun.

Chişinău, str. A. Hâjdeu, nr. 62, ap. 1), fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire din 28 februarie 2014 şi avizul de recepţie (f. d. 90-92). În această ordine de idei, având în susţinere prevederile art. 105 alin. (6) CPC, Completul consideră că în speţă citarea legală de către instanţă de apel a avut loc în conformitate cu prevederile legale. Aici se va reţine şi faptul că informaţia cu privire la data examinării pricinilor ce se află în curs de examinare în cadrul Curţii de Apel Chişinău, este reflectată pe pagina web a Curţii de Apel Chişinău, informaţie care de alt fel, este accesibilă pentru toţi participanţii la proces, inclusiv şi pentru recurent. Pe cale de consecinţă se va reţine şi jurisprudenț a constantă a CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), care a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a întreprinde măsurile necesare privind protecţia drepturilor sale de acces la Justiţie.

Prin urmare, Tudor Popovici, care a depus cererea de apel astfel, fiind şi cel interesat în soarta soluţionării prezentului litigiu, urma, la intervale rezonabile de timp, să se intereseze de desfăşurarea procesului. Astfel fiind, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza 5 Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Teodor Popovici, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Teodor Popovici ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Teodor Popovici se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Maria Ghervas Ala Cobăneanu 6