2ra-2224/14 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală

prima instanţă: A. Cucerescu dosar nr. 2ra-2224/14 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva DECIZIE 06 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Ion Corolesvchi, Maria Ghervas examinînd recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi de Gaidău Vitalie, Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Gaidău Vitalie, Gaidău Vladimir, Gaidău Ion împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura mun.

Bălţi cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 31 martie 2014, prin care au fost respinse recursurile declarate de Gaidău Vladimir, Gaidău Vitalie, Gaidău Ion şi de Ministerul Finanţelor, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 09 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La data de 10 iulie 2012, reclamanţii Gaidău Vitalie, Gaidău Vladimir, Gaidău Ion au înaintat acţiune împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura mun. Bălţi cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală.

În motivarea acţiunii, au indicat că la data de 19 noiembrie 2007, în privita reclamantului Gaidău Vitalie a fost pornită cauza penală în baza art. 217/1 alin. (3) lit. e) Cod penal. La data de 18 februarie 2008, Gaidău Vitalie a fost pus sub învinuire. Iar, la data de 05 martie 2008, în privinţa acestuia din urmă a fost eliberat mandatul de arestare pe un termen de 30 zile. Tot atunci, la 05 martie 2008, prin încheierea judecătorului de instrucţie s-a autorizat efectuarea percheziţiei pe str. Tiraspol, 9/10, mun. Bălţi. Însă, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 octombrie 2008, a fost admis recursul în anulare, fiind casată încheierea judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Bălţi din 05 martie 2008, prin care s-a dispus autorizarea efectuării percheziţiei pe str. Tiraspol 9/10, mun.

Bălţi 1 la domiciliul reclamantului Gaidău Vitalie, cu încetarea procedurii de autorizare a efectuării percheziţiei. Ulterior, prin ordonanţa procurorului mun. Bălţi din 17 iunie 2011, reclamantul Gaidău Vitalie a fost scos integral de sub urmărirea penală. Susţin că din documentele menţionate rezultă că reclamantul Gaidău Vitalie a fost ilegal atras la răspundere penală, iar în cadrul urmăririi penale a fost efectuată o percheziţie ilegală, în cadrul căreia au fost prejudiciaţi moral, material şi fizic toţi reclamanţii.

Prejudiciul material care a fost cauzat constă din: tăierea uşii în valoare de 2200 lei; tăierea uşii în sumă de 1800 lei; distrugerea aparatului telefonic în valoare de 360 lei; Gaidău Vladimir a suportat o intervenţie chirurgicală, suportînd cheltuieli de 3000 lei; amenda achitată de 15 unităţi convenţionale sau echivalentul a 300 lei; banii pierduţi: 120 euro, 100 dolari şi 1140 lei; fularul în valoare de 200 Iei; centura de 120 lei; colanul de la scurtă în sumă de 150 lei; lăcata în valoare de 120 lei; şireturi de 2 lei; precum şi sechestrarea ilegală a apartamentului de la 11 aprilie 2008 pînă la 19 aprilie 2008, ceea ce constituie la fel un prejudiciu de 2000 lei. Astfel că, în total prejudiciul material constituie 14 092 lei, iar luînd în consideraţie certificatul Direcţiei mun.

Bălţi, conform căruia nivelul de inflaţie pe perioada indicată a constituit 9,2 %, prejudiciul material constituie 15388,50 lei. Reclamanţii au mai menţionat că în cadrul urmăririi penale lui Gaidău Vitalie i sa lezat cinstea, onoarea, demnitatea şi viaţa personală. În privinţa lui a fost ilegal intentat un dosar penal, a fost nevoit să se ascundă pentru a nu fi atras ilegal la răspundere penală, a fost ilegal supus măsurei preventive - arestul, i s-a autorizat la domiciliul său - percheziţia, care a fost efectuată ilegal, cu distrugerea uşilor de la intrare şi în prezenţa locuitorilor casei din str. Tiraspol, 9/10, de aproximativ 30 poliţişti. Gaidău Vladimir şi Gaidău Ion au suportat dureri fizice provocate prin lovituri, torturi, distrugere morală din cauza amenzii şi sechestrării apartamentului pe o perioadă de 9 zile, imposibilitatea de a se folosi de spaţiul locativ, astfel suferind afecţiuni psihice.

Reclamanţii Gaidău Vitalie, Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir au solicitat încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Gaidău Vitalie a prejudiciului material în mărime de 4368 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 40000 lei; încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Gaidău Vladimir a prejudiciului material de 10 627 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei; încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Gaidău Ion a prejudiciului material în mărime de 393 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 09 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Gaidău Vitalie prejudiciul moral în mărime de 3000 lei.

2 În rest, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 martie 2014 au fost respinse recursurile declarate de Gaidău Vladimir, Gaidău Vitalie, Gaidău Ion şi de Ministerul Finanţelor, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 09 aprilie 2013. Invocînd netemeinicia deciziei enunţate, recurenţii Gaidău Vitalie, Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir, la data de 26 mai 2014, în termen legal au declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurenţii, în esenţă au indicat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt pasibile de a fi casate, pe motivul neelucidării circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii.

În acest context, instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au dat aprecierea corespunzătoare prejudiciului material şi moral suportat de către recurenţi, ce a fost cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti. Atît instanţa de apel cît şi cea de fond nu au ţinut cont de încălcările comise de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată în cadrul dosarului penal intentat la data de 19 noiembrie 2007 în baza art. 217/1 Cod penal în privinţa recurentului Gaidău Vitalie. În acest context, recurenţii au menţionat că ordonanţa de punere sub învinuire a recurentului Gaidău Vitalie, a fost emisă în limba rusă, pe care acesta nu o posedă.

Totodată, recurentului nu i-a fost pus la dispoziţie un avocat pentru a beneficia de asistenţă juridică calificată. De asemenea, la data de 05 martie 2008, în privinţa recurentului Gaidău Vitalie a fost stabilită măsura preventivă în formă de arest preventiv pe un termen de 30 zile. La aceeaşi dată, de către judecătorul de instrucţie a fost autorizată efectuarea percheziţiei în apartamentul recurentului Gaidău Ion, la desfăşurarea căreia nu s-a permis angajarea unui avocat. Totodată, în cadrul efectuării percheziţiei, colaboratorii poliţiei au deteriorat două uşi de la intrare în apartament, în valoare de 2200 lei şi 1800 lei, a fost distrus aparatul telefonic în sumă de 360 lei. Recurentul Gaidău Vladimir a suportat o intervenţie chirurgicală, în urma loviturii de către colaboratorul de poliţie, suportînd cheltuieli de 3000 lei.

Cu titlu de prejudiciu material, recurenţii au mai indicat amenda de 15 unităţi convenţionale, echivalentul a 300 lei, banii pierduţi de 120 euro, 100 dolari, şi 1140 lei, fularul în valoare de 200 lei, centura în sumă de 120 lei, colanul de la scurtă de 150 lei, lăcata în valoare de 120 lei, şireturi de 2 lei, precum şi sechestrarea ilegală a apartamentului de la 11 aprilie 2008 pînă la 19 aprilie 2008, ceea ce constituie la fel un prejudiciu de 2000 lei. 3 În continuare, recurenţii au invocat ordonanţa Procuraturii Bălţi din 17 iunie 2011, prin care recurentul Gaidău Vitalie a fost scos de sub urmărire penală din motivul că nu s-a stabilit că el a comis fapta infracţională. De asemenea, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 decembrie 2008 s-a casat încheierea Judecătoriei Bălţi, prin care s-a dispus autorizarea efectuării percheziţiei.

În dezacord cu decizia instanţei de apel, Ministerul Finanţelor, la data de 04 iunie 2014 a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În motivarea amplă a recursului, recurentul Ministerul Finanţelor a indicat că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt pasibile de a fi casate parţial pe motivul aplicării eronate a normelor de drept material şi procedural. În acest context, a menţionat că instanţele de judecată la examinarea respectivei pricini civile nu au luat în considerare prevederile art. 19 alin. (3) şi art. 254 Cod de procedură penală, conform cărora organul de urmărire penală are obligaţia de a întreprinde toate acţiunile necesare şi posibile pentru identificarea nu doar a persoanei care a săvîrşit infracţiunea ci şi a modalităţii de comitere a acesteia.

Totodată, este notabil că în privinţa recurentului Gaidău Vitalie careva măsuri privative de libertate nu au fost aplicate. Or mandatul de arest pentru 30 zile nu a fost aplicat, deoarece persoana nu a putut fi identificată. În continuare, recurentul a menţionat că instanţele de judecată nu au ţinut cont de faptul că obligaţia legală de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral o exercită partea vătămată, care trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni/inacţiuni i-au fost cauzate suferinţe morale/fizice, prin ce se manifestă acestea. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul Ministerului Finanţelor declarat în termen, deoarece materialele pricinii atestă recepţionarea de către recurent a copiei deciziei instanţei de apel la data de 25 aprilie 2014, (f.d.254, vol.I). În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. 4 Actele cauzei denotă că, Gaidău Vitalie, Gaidău Vladimir, Gaidău Ion s-au adresat în instanţa de judecată cu o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura mun.

Bălţi, prin care au solicitat încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Gaidău Vitalie a prejudiciului material în mărime de 4368 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 40000 lei; încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Gaidău Vladimir a prejudiciului material de 10 627 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei; încasarea din contul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Gaidău Ion a prejudiciului material în mărime de 393 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Prin hotărîrea primei instanţe acţiunea a fost admisă parţial.

În motivarea concluziilor formulate, instanţa de fond a concluzionat că recurentul Gaidău Vitalie are dreptul la repararea prejudiciului material şi moral prin prisma prevederilor Legii nr. 1545, fapt ce se confirmă prin ordonanţa procurorului din 17 iunie 2011, prin care Gaidău Vitalie a fost scos de sub învinuire în legătură cu epuizarea mijloacelor de probă care ar confirma vinovăţia lui Gaidău Vitalie, şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 octombrie 2008, prin care a fost casată încheierea judecătorului de instrucţie privind autorizarea percheziţiei. În continuare, prima instanţă a conchis în favoarea netemeiniciei prejudiciului material solicitat, şi anume privind distrugerea a două uşi în sumă de 4000 lei.

Or, recurentul Gaidău Vitalie nu a prezentat probe ce ar justifica cuantumul prejudiciului material solicitat. Totodată, instanţa de fond a considerat că suma de 3000 lei cu titlul de prejudiciu moral pentru Gadău Vitalie va reprezintă o sumă adecvată, rezonabilă şi va da o evaluare pertinentă daunelor compensatoare, fiind în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către acesta din urmă. Cu referire la prejudiciile materiale şi morale solicitate de către recurenţii Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir, prima instanţă a reţinut că le-a reţinut ca fiind neîntemeiate şi care nu cad sub incidenţa prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. Aceeaşi soluţie a fost reţinută şi de către instanţa de apel.

Recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi de Gaidău Vitalie, Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir sînt întemeiate din considerentele ce succed. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. Analiza pe care judecata o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere şi să corespundă prevederilor normelor de drept procedural. De asemenea, concluziile instanţei expuse în hotărîre trebuie să coincidă cu probele administrate şi admise de către instanţă, să fie clare, complete, expuse într- 5 o consecutivitate logică.

Concluziile instanţei din partea de motivare a hotărîrii, trebuie să coincidă cu concluziile instanţei din partea dispozitivă a hotărîrii. Or, în caz contrar hotărîrea este lovită de nulitate. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, contrar prevederilor enunţate, decizia instanţei de apel în pricina dată se întemeiază pe aprecierea declarativă a circumstanţelor pricinii, fără a fi stabilite circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, decizia neavînd putere de convingere. Decizia instanţei de apel nu corespunde prevederilor art. art. 239-241 CPC, fiind emisă contrar prevederilor art. art. 373 alin. alin. (1), (2) şi (4) şi art. 390 CPC.

În conformitate cu art. 240 alin. (3) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Dispoziţia art. 241 alin. (4) CPC prevede că, în partea descriptivă se indică pretenţiile reclamantului, obiecţiile pîrîtului şi explicaţiile celorlalţi participanţi la proces. Totodată alin. (5) al articolului nominalizat prevede că, în motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Însă, în cazul din speţă, decizia instanţei de apel nu întruneşte aceste prevederi legale.

Astfel, instanţa judecătorească inferioară, în partea de motivare a actului de dispoziţie nu a stabilit cu certitudine cine este proprietarul apartamentului din str. Tiraspol 9/10, mun.

Bălţi, care a fost supus percheziţiei în temeiul încheierii Judecătoriei Bălţi din 05 martie 2008. În acest context, este important de stabilit persoana care este îndreptăţită de a pretinde repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma efectuării percheziţiei, ilegalitatea căreia s-a confirmat prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 octombrie 2008. Or, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice.

Iar, conform dispoziţiei art. 6 lit. b) din aceeaşi Lege, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare. În continuare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a menţiona că instanţa de apel nu a 6 verificat circumstanţele distrugerii uşilor şi a aparatului de telefon din apartamentul din str. Tiraspol 9/10, mun. Bălţi, a dispariţiei următoarelor bunuri din apartamentul respectiv: banii pierduţi de 120 euro, 100 dolari, şi 1140 lei, fularul, centura, colanul de la scurtă, şireturi, precum şi a circumstanţelor suportării de către recurentul Gaidău Vladimir a intervenţiei chirurgicale.

Or, recurenţii Gaidău Vitalie, Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir în susţinerea cerinţei privind repararea prejudiciului material, au invocat despre distrugerea şi dispariţia bunurilor, precum şi suferirea vătămărilor corporale în urma efectuării percheziţiei în apartamentul din str. Tiraspol 9/10, mun. Bălţi.

În acest context, conform prevederilor art. 7 lit. c) şi f) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, în cazurile În cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobînzile aferente, obligaţiile împrumuturilor de stat şi cîştigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată; cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării).

În continuare, instanţa de recurs remarcă că în eventualitatea stabilirii legăturii cauzale dintre distrugerea, dispariţia bunurilor, suferirea vătămărilor corporale şi efectuarea ilegală a percheziţiei în apartamentul din str. Tiraspol 9/10, mun. Bălţi, instanţa de apel urmează în baza probelor existente la materialele dosarului şi a celor prezentate suplimentar să constate valoarea prejudiciului suportat. Totodată, instanţa de apel nu a stabilit caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către recurenţii Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir, în temeiul cărora, aceştia din urmă solicită repararea prejudiciului moral. În sensul expus, constatările instanţei de apel sînt neîntemeiate, necomplete, iar circumstanţele expuse au o importanţă esenţială pentru soluţionarea justă a litigiului, care n-au fost verificate pe deplin, concluziile instanţei de apel din decizia contestată nu corespund prevederilor enunţate de Codul de procedură civilă.

În consecinţă celor expuse şi în sensul art. 6 paragraf (1) al Convenţiei, Colegiul menţionează că instanţa de apel urma să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază decizia, să nu-şi motiveze doar sumar actul de dispoziţie, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sînt supuse aprecierii. Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel trebuie să determine toate circumstanţele sus-enunţate, care sînt importante pentru soluţionarea justă a pricinii. În acest context, va fi analizată concludenţa probelor prezentate de către părţi.

7 Luînd în consideraţie faptul că, de către instanţa de recurs nu poate fi corectată eroarea judiciară menţionată mai sus, Colegiul consideră că este necesar de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel pentru a verifica în baza materialelor din dosar şi a celor prezentate suplimentar corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale pricinii, a aplicării şi interpretării normelor de drept material şi procedural. Avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel a fost emisă în contradicţie cu prevederile normelor de drept material şi procedural, iar argumentele invocate de recurenţi sînt întemeiate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi de Gaidău Vitalie, Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir, de a casa integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 martie 2014, restituind pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admit recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi de Gaidău Vitalie, Gaidău Ion şi Gaidău Vladimir. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 martie 2014, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Gaidău Vitalie, Gaidău Vladimir, Gaidău Ion împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura mun. Bălţi cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală Ion Corolevschi Maria Ghervas 8