2ra-1888/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanță V. Lupu dosarul nr. 2ra-1888/14 instanța de apel E. Ababei, D. Pușca, N. Matveeva DECIZIE 06 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Maria Ghervas, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de Ministerul Justiției, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Ciobanu împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 06 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției și menținută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 05 noiembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 12 septembrie 2013, Ion Ciobanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul Ion Ciobanu a indicat că prin ordonanța procurorului din 22 august 2011 a fost recunoscut în calitate de bănuit pe cauza penală nr. 2011368033 în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 193 Codul penal. La 22 noiembrie 2001 i-a fost aplicată măsura preventivă, obligațiunea de a nu părăsi localitatea. Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 13 iulie 2013, Ion Ciobanu a fost achitat din motivul că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, sentința fiind menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2013. Astfel, susține că urmărirea penală și examinarea cauzei penale în instanțele de judecată a durat un an și opt luni, iar în această perioadă a fost obligat să se prezinte la 8 ședințe de judecată în instanța de fond, 3 ședințe în instanța de apel și 2 la Curtea Supremă de Justiție.

Întru dovedirea nevinovăției sale a fost nevoit de a apela la Primăria Ungheni şi Biroul de inventariere a terenurilor de pământ. Consideră că prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală i-au fost încălcate drepturile fundamentale prevăzute de Constituție, cauzându-i astfel suferințe fizice, psihice și emoții negative sufletești. 2 A mai indicat că are la întreținere doi copii ce își fac studiile la Academia de Poliție din mun. Chişinău şi care retrăiau că în caz de condamnare a tatălui, ultimii nu vor putea activa în organele de drept. Din cauza aplicării măsurii preventive- obligația de a nu părăsi localitatea, el a fost în imposibilitate de a se deplasa în or. Iași, România, unde a fost invitat de a participa la ceremoniile rudelor.

Ca rezultat i-a fost cauzat prejudiciu moral în sumă de 50000 lei. Totodată, a mai indicat că a suportat cheltuieli efectuate în legătură cu chemările la organul de urmărire penală, organul procuraturii şi în instanța de judecată, precum şi cheltuieli legate de acordarea asistenței juridice în sumă de 6000 lei. Cere Ion Ciobanu încasarea de la Ministerul Justiției suma de 50000 lei în vederea reparării prejudiciului moral şi cheltuielile de judecată în mărime de 6000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 05 noiembrie 2013 acțiunea a fost admisă parțial. A fost încasat de la Ministerului Justiției în beneficiul reclamantului Ion Ciobanu suma de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 21000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 06 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției și menținută hotărârea primei instanțe. La 25 aprilie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, modificarea deciziei instanței de apel în sensul diminuării sumelor acordate. Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a invocat că la emiterea deciziei instanța de apel a încălcat și a aplicat eronat normele de drept material, şi anume, a interpretat în mod eronat legea. Consideră că decizia instanței de apel este neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată.

Afirmă că instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, a interpretat eronat dreptul material cu privire la repararea prejudiciului, or, suma de 15000 lei dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel în beneficiul intimatului, cu titlu de prejudiciu moral, în circumstanțele date, nu este una rezonabilă. Totodată, menționează că instanța de apel, analizând circumstanțele cauzei și materialele anexate la dosar, nu a ținut cont de argumentele Ministerului Justiției precum că toate acțiunile întreprinse de organele de urmărire penală au fost bazate pe bănuiala rezonabilă de comitere a infracțiunii de către reclamant. La fel, indică că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că măsura preventivă sub formă de obligare de a nu părăsi localitatea, aplicată intimatului, are scopul doar de a asigura ne eschivarea bănuitului de la urmărirea penală.

Mai mult, aplicarea acestei măsuri preventive nu privează persoana de libertate și nu o desparte de familie. Consideră că în rezultatul aplicării acestei măsuri preventive, intimatului nu i-a fost cauzat un prejudiciu moral, și prin urmare, se constată incompatibilitatea pretențiilor reclamantului prin prisma art. 3 al Legii 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale 3 organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești, deoarece organele de urmărire penală nu au admis careva acțiuni ilicite. De asemenea, susține că măsura preventivă aplicată reclamantului nu a fost declarată, printr-un act definitiv și irevocabil, ca fiind ilegală, cerință impusă expres de Legea sus menționată, iar existența sentinței de achitare nu poate servi drept temei legal de a invoca faptul că măsurile preventive pot fi considerate ca fiind ilegale.

Mai mult decât atât, reclamantul nu a contestat ordonanța prin care i-a fost aplicată măsura preventivă, obligarea de a nu părăsi localitatea, prin urmare a considerat-o întemeiată. Mai menționează că intimatul nu a prezentat careva dovezi ce ar confirma faptul că ar fi pierdut careva beneficii ca urmare a aplicării în privința sa a măsurii preventive, or, conform art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor obiecțiilor sale. În conformitate cu art. 434 al.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau deciziei integrale.

Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece decizia redactată în adresa recurentului a parvenit la 25 februarie 2014, iar cererea de recurs este depusă la 25 aprilie 2014. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 16 iulie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră criticile invocate parţial întemeiate. Instanţele de judecată au stabilit corect situaţiile de fapt şi de drept în cauza dată, au dat o apreciere obiectivă probelor administrate şi au emis o decizie întemeiată care corespunde legislaţiei în vigoare.

Conform art.3 alin.(1) lit. a) din Legea nr.1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat 4 persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Conform art. 6 lit. a) al Legii nr.1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.

Conform art.1405 alin.(1) din Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. În temeiul dispoziţiilor legale citate se instituie obligaţia generală a statului de a repara persoanelor fizice prejudiciul moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Pe parcursul judecării pricinii s-a stabilit cu certitudine faptul că, intimatul Ion Ciobanu prin ordonanţa procurorului din 22 august 2011 a fost recunoscut în calitate de bănuit pe cauza penală nr. 2011368033 în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 193 Codul penal, fiindu-i aplicată măsura preventivă, obligaţiunea de a nu părăsi localitatea, totodată fiind impuse îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 178 Codul penal şi explicate consecinţele încălcării măsurii preventive aplicate.

Prin sentinţa Judecătoriei Ungheni din 13 iulie 2012 Ion Ciobanu a fost achitat, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, sentinţa fiind menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 decembrie 2012 şi ulterior prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 mai 2013. Conform art.11 al.(1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Or, conform art.1423 din Codul civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi 5 de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Din materialele dosarului rezultă că, în privinţa lui Ion Ciobanu a fost începută o urmărire penală şi în cadrul acesteia, ultimului i-a fost aplicată măsura preventivă – obligaţia de a nu părăsi localitatea, a fost pus sub învinuire şi interogat în calitate de bănuit şi învinuit.

Pe toată perioada efectuării urmării penale şi examinării cauzei în instanţa de judecată – 22 august 2011-28 mai 2013, el, fiindu-i aplicată măsura preventivă de nepărăsire a localităţii. A fost obligat să se prezinte la 8 şedinţe de judecată în instanţa de fond, 3 la Curtea de Apel Bălţi şi 2 la Curtea Supremă de Justiţie şi pentru a-şi dovedi nevinovăţia a apelat la diferite organe ale statului. Prin privarea de libertate, intimatului Ion Ciobanu i s-au adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar durerile psihice şi suferinţele fizice provocate de o atare măsură pot şi trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri. Existenţa acestui prejudiciu complex, ca o consecinţă directă a lipsirii ilegale de libertate, constatată, ca atare, definitiv, rezultă din hotărîrea judecătorească de achitare a lui Ion Ciobanu.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel corect au ajuns la concluzia cu privire la repararea prejudiciului moral, însă în opinia instanţei de recurs, suma de 15000 lei, încasată de la recurentul Ministerul Justiţiei în beneficiul intimatului Ion Ciobanu, este exagerat de mare şi nu este în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de intimat, din care considerente suma în cauză urmează a fi micşorată de la 15000 lei pînă la 5000 lei.

La fel, instanţa de recurs mai reţine că instanţele de judecată greşit au încasat de la Ministerul Justiţiei suma în vederea reparării prejudiciului moral, or reieşind din prevederile art. 131 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, hotărîrea judecătorească privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti se execută după ce devine irevocabilă din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale în privinţa pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral, însă în acelaşi timp instanţele au determinat o sumă mai mare a compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral, au aplicat eronat norma de drept material în partea expusă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul şi de a modifica hotărîrile instanţelor de judecată prin micşorarea sumei încasate ca compensaţie pentru repararea prejudiciului moral a intimatului. În rest hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel, fiind întemeiate şi legale, urmează a fi menţinute.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 6 d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei. Se modifică decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 05 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Ciobanu împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată după cum urmează: Se micşorează suma compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral încasată în beneficiul lui Ion Ciobanu de la 15000 (cincisprezece mii) lei pînă la 5000 (cinci mii) lei şi se dispune încasarea despăgubirii morale şi a cheltuielilor de judecată din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei.

În rest, decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 05 noiembrie 2013 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală Maria Ghervas Ion Corolevschi