2ra-2214/14 — Cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ

Prima instanţă: A.Miron dosarul nr. 2ra-2214/14 Instanţa de apel: V.Pruteanu, Iu.Cimpoi, A.Minciuna ÎNCHEIERE 6 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurenţii Nicolae Bogaciuc, Elena Bogaciuc, Larisa Bogaciuc, Alexei Bogaciuc şi Serghei Bogaciuc, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Bogaciuc, Elena Bogaciuc, Larisa Bogaciuc, Alexei Bogaciuc şi Serghei Bogaciuc împotriva Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr.133, Preturii sectorului Râşcani municipiul Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ de serviciu şi obligarea de a înainta demersuri pentru eliberarea ordinului de repartiţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr.133, a fost casată parţial hotărârea judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 19 noiembrie 2013, în partea admiterii acţiunii reclamanţilor cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ de serviciu şi în această partea a fost pronunţată o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă.

În rest hotărârea judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 19 noiembrie 2013 a fost menţinută c o n s t a t ă La 9 iulie 2012 reclamanţii Nicolae, Elena, Larisa, Alexei şi Serghei Bogaciuc au depus cerere de chemare în judecată împotriva CCL 133, Preturii Râşcani mun.Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ de serviciu şi obligarea de a înainta demersuri pentru eliberarea ordinului de repartiţie. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că familia Bogaciuc s-a instalat în apartamentul nr. 49 A din bl. Moscovei, 11 mun. Chişinău cu acordul CCL 133 la începutul anului 1990. Apartamentul în cauză avea statut de apartament de serviciu, reieşind din hotărârea CCL 133 din 2 aprilie 1989 care a fost aprobată prin Hotărârea Comitetului Executiv de deputaţi Octombrie or.

Chişinău cu nr. 4/4-2 din 11 aprilie 1989. Din momentul instalării şi până astăzi familia Bogaciuc beneficiază de spaţiul locativ nominalizat, trăieşte în el, achită servirile comunale şi efectuează reparaţia curentă a apartamentului, dispunând şi de viză de reşedinţă în el. Mai indică că, Nicolae Bogaciuc s-a aflat în relaţii de muncă cu CCL 133 în legătură cu ce s-a instalat în apartamentul litigios şi încăperile cu altă destinaţie decât cea locativă, cu acordul CCL 133. Ţinând cont de faptul că Nicolae Bogaciuc a lucrat mai mult de 20 ani în CCL 133 consideră că a obţinut dreptul asupra spaţiului locativ litigios, adică asupra apartamentului nr. 49 A şi încăperile cu altă destinaţie ale acestuia cu suprafaţa totală de 44,6 m.p., locativ 25,3 m.p.

din bd. Moscovei, 11, mun. Chişinău. La data de 29 mai 2012 reclamanţii au depus cerere în adresa CCL 133 pentru a fi înaintate actele necesare pentru eliberarea unui ordin de repartiţie pe apartament familiei Bogaciuc, la care au primit răspuns negativ. Din aceste considerente reclamantul cere recunoaşterea dreptului familiei Bogaciuc la apartamentul în litigiu şi obligarea CCL 133 de a înainta actele necesare pentru eliberarea ordinului de repartiţie pe numele solicitanţilor. La 8 octombrie 2012, CCL 133 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Bogaciuc cu privire la încasarea venitului ratat. În motivarea acţiunii, reclamantul a menţionat că, conform ordinului nr. 3 din 18 august 1999 Nicolae Bogaciuc a fost angajat prin cumul ca lăcătuş şi i-a fost acordat încăpere de serviciu cu suprafaţa de 14,5 mp.

Din anul 2006 după ce a primit carnetul de muncă, el nu s-a mai prezentat la serviciu. Prin ordinul nr.12-k din 15 februarie 2007 pârâtul a fost eliberat de la lucru din cauza lipsei nemotivate a acestuia. Mai indică că, recunoaşterea dreptului de a locui nu constituie un drept de proprietate gratuită, acesta rămânând după CCL 133. Mai mult ca atât CCL 133 i-a propus lui Nicolae Bogaciuc încheierea unui contract de arendă a apartamentului, însă acesta a ignorat solicitările. Cere CCL 133 încasarea din contul pârâţilor în beneficiul reclamantului a venitului ratat în sumă de 48 168 lei.

Prin încheierea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 28 noiembrie 2012 cauza civilă nr. 2-14313/12 la acţiunea CCL 133 împotriva lui Nicolae Bogaciuc cu privire la încasarea venitului ratat a fost conexată cu cauza civilă nr. 2-11896/12 la acţiunea lui Nicolae, Elena, Larisa, Alexei şi Serghei Bogaciuc împotriva CCL 133, Pretura Râşcani municipiul Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ de serviciu şi obligarea de a înainta demersuri pentru eliberarea ordinului de repartiţie (f.d.61). Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2013, acţiunea lui Nicolae, Elena, Larisa, Alexei şi Serghei Bogaciuc împotriva CCL 133, Pretura Râşcani municipiul Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ de serviciu şi obligarea de a înainta demersuri pentru eliberarea ordinului de repartiţie a fost admisă parţial, fiind recunoscut dreptul la spaţiul locativ de serviciu a apartamentului nr. 49 A şi încăperile cu altă destinaţie ale acestuia cu suprafaţa totală de 44,6 m.p., locativ 25,3 m.p. din bd. Moscovei, 11, mun Chişinău după familia Bogaciuc. În rest acţiunea a fost respinsă. Iar acţiunea CCL 133 a fost respinsă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014 a fost admis apelul declarat de către CCL 133, a fost casată parţial hotărârea judecătoriei Râşcani mun.Chişinău din 19 noiembrie 2013, în partea admiterii acţiunii reclamanţilor cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ de serviciu şi în această partea a fost pronunţată o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă. În rest hotărârea judecătoriei Râşcani mun.Chişinău din 19 noiembrie 2013 a fost menţinută. La 19 mai 2014, Nicolae, Elena, Larisa, Alexei şi Serghei Bogaciuc au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel, în partea respingerii acţiunii şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

În motivarea recursului, recurenţii au indicat că nu sunt de acord cu decizia instanţei de apel deoarece ar fi fost emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Au mai invocat recurenţii, că nu sunt de acord cu decizia instanţei de apel deoarece aceasta ar fi fost pronunţată, nefiind elucidate pe deplin toate circumstanţele pricinii civile în cauză, iar în cadrul procesului de judecată au fost puse întrebări despre existenţa probelor care în dosar se regăsesc, ca rezultat acestea, nefiind examinate în ansamblul şi interconexiunea lor. Astfel consideră recurenţii că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurenţii Nicolae, Elena, Larisa, Alexei, Serghei Bogaciuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurenţii Nicolae, Elena, Larisa, Alexei, Serghei Bogaciuc ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurenţilor Nicolae Bogaciuc, Elena Bogaciuc, Larisa Bogaciuc, Alexei Bogaciuc şi Serghei Bogaciuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Ion Druţă