2ra-2304/14 — Anularea ordinului, restabilirea în funcţie, declararea nulităţiii absolute a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate

prima instanţă – A. Gafton dosarul nr. 2ra-2304/14 instanţa de apel – N. Budăi, I. Muruianu, A. Pahopol ÎNCHEIERE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Popovici împotriva Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului cu privire la încetarea raportului de muncă, restabilirea în funcţie şi cererea reconvenţională a Ministerului Sănătății al Republicii Moldova împotriva lui Mihail Popovici, Instituţia Medico-Sanitară Publică Institutul de Cardiologie, Inspectoratul Teritorial de Muncă Chişinău cu privire la declararea nulităţii absolute a p. 27 lit. d), e), f), g) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate al Instituţiei Medico-Sanitare Publice Institutul de Cardiologie împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 05 iulie 2013 în partea admiterii acţiunii iniţiale, fiind admis renunţul la acţiune depus de Mihail Popovici şi încetat procesul civil la cerinţa lui Mihail Popovici împotriva Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr. 74-p din 03 iunie 2013 cu privire la încetarea raportului de muncă, restabilirea în funcţie, hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 iulie 2013 în partea respingerii acţiunii reconvenţionale a fost menţinută constată: La 04 iunie 2013, Mihail Popovici a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului cu privire la încetarea raportului de muncă, restabilirea în funcţie.

În motivarea acţiunii a indicat că activează continuu în calitate de director (administrator) al IMSP Institutul de Cardiologie, începând cu data de 3 ianuarie 1984 (data fondării acestuia) şi până în prezent.

Menţionează că conform p. 1 al Ordinului Ministerului Sănătăţii al RM nr. 1316 din 22 decembrie 2012 Cu privire la reorganizarea unor instituţii medico-sanitare publice, a fost dispusă reorganizarea IMSP Institutul de Cardiologie prin absorbţia acestuia de către IMSP Spitalul Clinic Republican, din data de 31 ianuarie 2013. 1 Astfel, la 31 ianuarie 2013, prin act de predare-primire, Comisia împuternicită în acest sens, a transmis activele şi pasivele IMSP Institutul de Cardiologie către IMSP Spitalul Clinic Republican, ca efect al reorganizării prin fuziune şi tot din această dată, Institutul de Cardiologie a devenit o subdiviziune autonomă a IMSP Spitalul Clinic Republican, fără statut de persoană juridică, funcţia sa, fiind preluată de către IMSP Spitalul Clinic Republican, cu toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în contractul de muncă.

Indică că prin ordinul Directorului general la IMSP Spitalul Clinic Republican, din 1 februarie 2013, a fost numit în funcţia de director al Institutului de Cardiologie a IMSP Spitalul Clinic Republican, în acest sens, fiind încheiat cu IMSP Spitalul Clinic Republican, contractul individual de muncă nr. 165 din 01 februarie 2013. Ulterior, prin ordinul Ministerului Sănătăţii, nr. 195 din 28 februarie 2013, a fost abrogat Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1316 din 22 decembrie 2012 Cu privire la reorganizarea unor instituţii medico-sanitare publice. Consideră că în temeiul art. 64 alin. (3) al Codului muncii, funcția de director al IMSP Institutul de Cardiologie a fost preluată ca efect al legii, în calitate de succesor cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractul individual de muncă din 01 februarie 2013, nefiind necesare careva formalităţi.

Remarcă că la 5 martie 2013, Ministerul Sănătăţii, a considerat funcţia sa ca fiind vacantă, iar prin ordinul nr. 28-p §3 „cu privire la personal” a numit director interimar al IMSP Institutul de Cardiologie, transmiţând funcţiile sale unei alte persoane, şi prin § 2 a aceluiaşi ordin, a dispus organizarea concursului pentru ocuparea funcţiei de director al Institutului de Cardiologie, la data de 26 martie 2013. Relevă că a contestat ordinul menţionat în instanța de judecată, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 aprilie 2013, Ministerul Sănătăţii a fost obligat să nu creeze impedimente lui Mihail Popovici în exercitarea atribuţiilor de director al IMSP IC, cu executarea imediată a acestui capăt al hotărârii.

Contrar celor relatate, Ministerul Sănătăţii, prin ordinul nr. 74-p§3 din 3 iunie 2013, a dispus încetarea raporturilor de muncă cu Mihail Popovici, director general al IMSP Institutul de Cardiologie, în temeiul art. 82 lit. i) al Codului muncii, de la data de 27 martie 2013 Consideră că acest ordin este emis cu încălcarea prevederilor imperative prevăzute de art. 81 alin. (3) al Codului muncii, mai ales că ordinul a fost emis la 03 iunie 2013 şi nu la 27 martie 2013. Susţine că temeiul emiterii ordinului nr. 74-p§3 din 3 iunie 2013 a constituit art. 82 lit. i) al Codului muncii, fapt ce contravine art. 64 alin. (3) al Codului muncii, care prevede că concedierea salariaţilor în aceste cazuri este posibilă numai cu condiţia reducerii numărului sau a statelor de personal din unitate.

Totodată afirmă că la emiterea ordinului respectiv pârâtul nu a respectat termenul de preavizare şi condiţiile prealabile pentru încetarea contractului individual de muncă, prevăzute de art. 264 al Codului muncii. Mai invocă că la emiterea ordinului respectiv, pârâtul nu a respectat nici termenul special de preavizare prevăzut de p. 2 al Acordului adiţional nr. 2/13 din 17 aprilie 2013, la Contractul colectiv de muncă încheiat între administraţia IMSP Institutul de Cardiologie şi Comitetul sindical al unităţii, conform căruia în caz de încetare, în temeiul art. 82 lit. i) al Codului muncii, a contractului individual de muncă încheiat cu conducătorul IMSP Institutul de Cardiologie, conducătorul urmează să fie preavizat în scris de către angajator cu şase luni înainte de emiterea ordinului de încetare a 2 contractului individual de muncă, cu propunerea unei alte funcţii în IMSP Institutul de Cardiologie, conform art. 55 lit. f) Codul muncii.

Remarcă că această garanţie suplimentară prevăzută de contractul colectiv de muncă la nivel de IMSP IC, este stabilită în temeiul art. 11 al Codului muncii. Îşi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. 166-167, art. 192 alin. (2), art. 256 alin. 1 lit. (b) ale CPC, art. 1, art. 4 lit. g), art. 10 alin. (2) lit. a), art. 11, art. 64 alin. (3), art. 89, art. 355-356 ale Codului muncii, art. 69, art. 216 alin. (l), art. 217 şi art. 220 Cod civil. Solicită admiterea acţiunii, restabilirea la locul de muncă în funcţia de director al IMSP Institutul de Cardiologie, constatarea nulităţii ordinului Ministerului Sănătăţii, nr. 74-p§3 din 3 iunie 2013, cu privire la încetarea raporturilor de muncă.

La 18 iunie 2013, în cadrul şedinţei de judecată, Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova a înaintat acţiune reconvenţională împotriva lui Mihail Popovici cu privire la declararea nulităţii absolute a p. 27 lit. d), e), f), g) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate al Instituției Medico-Sanitare Publice Institutul de Cardiologie. În motivarea acţiunii a indicat că la 17 aprilie 2013 Inspectoratul Teritorial de Muncă Chişinău a înregistrat cu nr. de intrare 69/13 Acordul adiţional nr. 2/13 la Contractul colectiv de muncă încheiat între Administraţia Instituţiei Medico-Sanitare Publice Institutul de Cardiologie şi Comitetul sindical al IMSP Institutul de Cardiologie.

Menţionează că acest acord a fost semnat din partea Administraţiei IMSP Institutul de Cardiologie de către vice-directorul dl Alexandru Carauş, iar din partea salariaţilor IMSP Institutul de Cardiologie de către G. Grecu, preşedintele Comitetului sindical al IMSP Institutul de Cardiologie. Îşi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. art. 216 alin. (1), 217, 220 alin. (1), Cod civil, art. art. 30, 34 Codul muncii. Consideră că pentru a reglementa raporturi de muncă sau alte raporturi sociale ale salariaţilor în unitate, Contractul colectiv de muncă, precum şi Acordurile de modificare şi completare ale Contractelor colective de muncă trebuie să fie negociate în mod obligatoriu între angajator şi salariaţi.

În situaţia în care salariaţii îşi stabilesc singuri în Contractul colectiv careva drepturi şi garanţii fără acestea să fi fost negociate cu angajatorul, clauzele respective sunt lovite de nulitate absolută, fiind în contradicţie cu art. 30 Codul muncii. Cu referire la pct. 27 lit. d) al Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate al IMSP IC, consideră că conducătorul IMSP Institutul de Cardiologie nu este angajatul IMSP Institutul de Cardiologie. Cu referire la pct. 9 subpct. 1) lit. 1) al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 397 din 31 mai 2011, indică că Ministerul Sănătăţii este condus de Ministrul Sănătăţii, care angajează şi eliberează conducătorii instituţiilor din subordine, administratorii întreprinderilor de stat aflaţi în administrare şi încheie contracte de management cu ei.

Iar potrivit Anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nominalizată, IMSP Institutul de Cardiologie este o instituţie în subordinea Ministerului Sănătăţii. Afirmă că anume Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova este conducătorului IMSP Institutul de Cardiologie şi careva clauze pentru conducătorul IMSP Institutul de Cardiologie în contractele de muncă, inclusiv în Contractul colectiv de muncă al IMSP IC, pot fi stabilite în mod exclusiv doar în urma negocierilor dintre Ministerul Sănătăţii 3 în calitate de angajator şi conducătorul Institutului de Cardiologie care este angajatul Ministerului Sănătăţii. Consideră că clauza cuprinsă la pct. 27 lit. d) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate al IMSP IC, este lovită de nulitate absolută, deoarece contravine art. 30 alin. (1) Codul muncii.

Mai indică că conform art. 32 alin. (2) al Legii nr. 98 din 04 mai 2012 privind administraţia publică centrală de specialitate, instituţiile publice din sfera de competenţă a ministerului sau a altei autorităţi administrative centrale se constituie, se reorganizează şi se dizolvă de Guvern, la propunerea ministerului sau a altei autorităţi administrative centrale, ori, în cazurile stabilite expres de lege, de către Preşedintele Republicii Moldova, de ministru sau de directorul general. Susţine că reorganizarea instituţiilor din subordinea Ministerului Sănătăţii, inclusiv a IMSP Institutul de Cardiologie, este o prerogativă exclusivă a Guvernului.

Mai relatează că şi lit. e) şi f) ale pct. 27, introduse prin Acordul adiţional nr. 2/13 din 17 aprilie 2013 sunt lovite de nulitate absolută fiind contrare art. 32 alin. (2) al Legii nr. 98 din 04 mai 2012. Invocă că clauza cuprinsă la litera g) pct. 27 al Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate a IMSP Institutul de Cardiologie, introdusă prin Acordul adiţional nr. 2/13 din 17 aprilie 2013, unde este stipulat un termen de 30 zile pentru preavizare, este lovită de nulitate absolută fiind contrară normei art. 83 alin. (1) al Codului muncii. Solicită admiterea acţiunii, constatarea nulităţii absolute a clauzei stipulate de pct. 27 lit. d), lit. e), lit. f), lit. g) al Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate al Instituţiei Medico-Sanitare Publice Institutul de Cardiologie, introdusă prin Acordul adiţional nr. 2/13 din 17 aprilie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 05 iulie 2013 a fost admisă acţiunea iniţială, anulat ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 74-p§3 din 3 iunie 2013 „Cu privire la încetarea raporturilor de muncă” şi restabilit Mihail Popovici la locul de muncă în funcţia de director al IMSP Institutul de Cardiologie. A fost menţionat că hotărârea în partea restabilirii lui Mihail Popovici la locul de muncă în funcţia de director al IMSP Institutul de Cardiologie se execută imediat. A fost respinsă ca fiind neîntemeiată acţiunea reconvenţională şi încasat de la Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 300 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 a fost admis apelul declarat de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 05 iulie 2013 în partea admiterii acţiunii iniţiale, fiind admis renunţul la acţiune depus de Mihail Popovici şi încetat procesul civil la cerinţa lui Mihail Popovici împotriva Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr. 74-p din 03 iunie 2013 cu privire la încetarea raportului de muncă, restabilirea în funcţie, hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 iulie 2013 în partea respingerii acţiunii reconvenţionale a fost menţinută.

La 28 mai 2014, Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe în partea litigiului în care a fost dispusă respingerea integrală a cererii de chemare în judecată reconvenţionale înaintată de către Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova către Mihail Popovici, Instituţia Medico-Sanitară Publică Institutul de Cardiologie, Inspectoratul Teritorial de Muncă Chişinău, intervenienţi accesorii Guvernul Republicii Moldova şi Parlamentul 4 Republicii Moldova privind constatarea nulităţii absolute, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor judecătoreşti inferioare, considerându-le nelegale şi pasibile de a fi casate parţial din considerentele că la emiterea acestora instanţele nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată (art. 432 alin. (2) lit. a) CPC), pricina a fost judecată de instanţă în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată (art. 432 alin. (3) lit. b) şi lit. e) CPC). Cu referire la prevederile art. 82 lit. i) Codul muncii, indică că prima instanţă trebuia să aplice Legea, şi să constate că relaţiile de muncă dintre Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova şi Mihail Popovici au încetat prin efectul Legii, careva condiţii pretinse de terţi prin stipularea unui oarecare termen de preavizare fiind lovite de nulitate absolută.

Consideră că clauza cuprinsă la litera d) al punctului 27 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate al IMSP Institutul de Cardiologie, este lovită de nulitate dat fiind faptul că Legea nu prevede careva termene de preavizare în cazul dat, contractul individual de muncă încheiat cu o persoană care a atins vârsta de 65 de ani încetează indiferent de voinţa părţilor, cu atât mai mult persoanele terţe nu pot impune careva condiţii în acest sens. Invocă că instanţa de fond nu a aplicat prevederile art. 30 coroborate cu art. 34 ale Codului Muncii. Contractul colectiv de muncă, precum şi Acordurile de modificare şi completare al Contractelor colective de muncă trebuie să fie negociate în mod obligatoriu între angajator şi salariaţi.

În situaţia în care salariaţii îşi stabilesc singuri în Contractul colectiv careva drepturi şi garanţii fără ca acestea să fi fost negociate cu angajatorul, clauzele respective sunt lovite de nulitate absolută, fiind în contradicţie cu norma art. 30 al Codului Muncii. Susţine că conducătorul IMSP Institutul de Cardiologie este angajatul Ministerului Sănătăţii, dat fiind faptul că acesta are contract individual de muncă încheiat cu Ministrul Sănătăţii în baza art. 45 al Codului Muncii şi anume Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova este angajatorul conducătorului IMSP Institutul de Cardiologie.

Cu referire la prevederile art. 32 alin. (5) al Legii nr. 98 din 04 mai 2012 privind administraţia publică centrală de specialitate, indică că conducătorii instituţiilor publice din sfera de competenţă a ministerului sau a altei autorităţi administrative centrale se angajează şi se eliberează din funcţie, în condiţiile legislaţiei muncii, de către ministru sau de către directorul general, dacă actele legislative care reglementează activitatea instituţiilor respective nu prevăd altfel. Consideră că careva clauze pentru conducătorul IMSP Institutul de Cardiologie în contractele de muncă, inclusiv în Contractul colectiv de muncă al IMSP Institutul de Cardiologie, pot fi stabilite în mod exclusiv doar în urma negocierilor dintre Ministerul Sănătăţii, reprezentat de Ministrul Sănătăţii, m calitate de angajator şi conducătorul IMSP Institutul de Cardiologie care este angajatul Ministerului Sănătăţii.

Afirmă că clauza cuprinsă la litera d) al punctului 27 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate al IMSP Institutul de Cardiologie este lovită de nulitate absolută dat fiind că această clauză nu a fost stabilită în urma negocierilor dintre angajatorul Ministerul Sănătăţii şi angajatul-conducător al IMSP Institutul de Cardiologie, fiind astfel contrară normei imperative al art. 30 alin. (1) Codul muncii.

5 De asemenea, subliniază că clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate a IMSP Institutul de Cardiologie cuprinse la litera e) şi litera f) ale pct. 27, introduse prin Acordul adiţional nr. 2/13 din 17 aprilie 2013 sunt lovite de nulitate absolută fiind contrare art. 32 alin. (2) al Legii nr. 98 din 04 mai 2012 privind administraţia publică centrală de specialitate, precum şi în contradicţie cu normele imperative ale Legii nr. 317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale. Mai susţine că clauza cuprinsă la litera g) pct. 27 al Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate a IMSP Institutul de Cardiologie, introdusă prin Acordul adiţional nr. 2/13 din 17 aprilie 2013, unde este stipulat un termen de 30 de zile pentru preavizare este lovită de nulitate absolută fiind contrară normei art. 83 alin. (1) Codul muncii.

Cu referire la prevederile art. 249 CPC invocă că prima instanţă a soluţionat din oficiu problema corectării greşelilor materiale, emiţând această încheiere fără a comunica participanţilor la proces data şi ora şedinţei de judecată, mai mult ca atât, la materialele cauzei lipseşte şi procesul-verbal al acestei şedinţe de judecată. Susţine că acest temei a fost invocat şi în instanţa de apel, însă a fost lăsat fără apreciere. Cu referire la art. 273 CPC indică că pentru fiecare şedinţă de judecată în primă instanţă şi în instanţă de apel, precum şi pentru fiecare act de procedură îndeplinit în afara şedinţei (audierea martorului la locul aflării lui, cercetarea înscrisurilor şi altor probe materiale la locul de aflare sau păstrare etc.), se întocmeşte proces-verbal.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 24 martie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 550 (f. d. 72, vol. II), care a fost recepţionată de către recurent la 28 martie 2014 (f. d. 82, vol. II). Prin urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 28 mai 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 6 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, este de reţinut că nici argumentul recurentului cu referire la emiterea încheierii de corectare a greşelilor materiale în primă instanţă, fără citarea legală a părţilor şi neîntocmirea procesului-verbal al şedinţei de judecată, nu poate constitui temei de admitere a recursului, argumentul dat fiind invocat şi examinat în instanţa de apel, mai mult că faptul dat nu influenţează soluţia adoptată la caz. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu 7