- Dosarul nr.
- 2ra-2382/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 30 iulie 2014
- Părțile
- BC ProCreditBank SA vs Arutiunean Victoria, Ungureanu Janna
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2382/14 — Încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată
prima instanţă: D. Dubcoveţchi dosarul nr. 2ra-2382/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 30 iulie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ungureanu Janna, în pricina civilă la cererea de chemare in judecata depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „ProCredit” Societate pe Acţiuni împotriva Jannei Ungureanu şi Victoriei Arutiunean cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Banca Comercială „ProCredit Bank” Societate pe Acţiuni, casată hotărîrea Judecătoriei Slobozia din 03 decembrie 2010 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La data de 29 ianuarie 2010, ÎCS „ProCredit” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Jannei Ungureanu şi Victoriei Arutiunean privind încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 21 ianuarie 2005, între ÎCS „ProCredit” SA şi Ungureanu Janna a fost încheiat contractul de împrumut nr. 1132/1242, având ca obiect o sumă de 3000 dolari SUA, pe un termen de 24 luni, cu scadenţa la data de 21 ianuarie 2007. În scopul garantării executării corespunzătoare a obligaţiei, de către Ungureanu Janna, la data de 21 ianuarie 2005, a fost încheiat contractul de fidejusiune nr. 1132/1242, prin care Arutiunean Victoria s-a obligat să execute integral obligaţia, în caz de neexecutare a obligaţiei de către debitorul de bază. Indică reclamantul că în conformitate cu pct. 3.5.1 al contractului de împrumut, debitorul s-a obligat să ramburseze împrumutul lunar, conform graficului de achitări indicat în anexa nr. 1 la contractul de împrumut.
Cu toate acestea, debitorul nu şi-a respectat obligaţia de rambursare a împrumutului acordat în termen, fapt manifestat prin numeroasele devieri de la prevederile contractului de împrumut, în ceea ce priveşte termenele de achitare a ratelor. Se arată în cererea de chemare în judecată că, ca urmare a neexecutării obligaţiei de achitare în termen a ratelor stabilite, la adresa debitorilor a fost expediată notificarea nr. 326 lin 29 septembrie 2009, prin care acestora li s-a solicitat achitarea anticipată a sumei integrale a împrumutului şi a dobînzilor aferente pînă la data de 12 octombrie 2009, însă, debitorii Ungureanu Janna şi Arutiunean Victoria nu îşi onorează obligaţiile contractuale.
Drept consecinţă a neachitării datoriei, debitorii Ungureanu Janna şi Arutiunean Victoria, la data de 16 decembrie 2009, au acumulat o datorie în mărime totală de 3459,14 dolari SUA, inclusiv: suma împrumutului de rambursat 863,89 dolari SUA, dobînda neplătită aferentă împrumutului în mărime de 979,30 dolari SUA şi penalitatea calculată pentru perioada 20 iunie 2009 - 17 decembrie 2009, în mărime de 1615,95 dolari SUA. Solicită reclamantul încasarea în beneficiul său, în mod solidar, de la Ungureanu Janna şi Arutiunean Victoria datoria în mărime de 3459,14 dolari SUA ce cuprinde: suma împrumutului nerambursat în mărime de 863,89 dolari SUA, dobînda neplătită aferentă împrumutului – 979,30 dolari SUA, penalitatea calculată pentru perioada 20 iunie 2009 – 17 decembrie 2009 în mărime de 1615,95 dolari SUA şi cheltuielilor de judecată.
Prin hotărîrea Judecătoriei Slobozia din 03 decembrie 2010 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prima instanţă şi-a motivat soluţia prin faptul lipsei cărorva probe care ar demonstra existenţa datoriei, mărimea ei, legalitatea clauzei contractuale privind dobînda, cît şi cuantumul achitării efectuate de către pîrîtă în vederea achitării datoriei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, BC „ProCredit Bank” SA a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 a fost admis apelul declarat de BC „ProCredit Bank” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Slobozia din 03 decembrie 2010 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă.
S-a încasat în mod solidar de la Ungureanu Janna şi Arutiunean Victoria în beneficiul BC „ProCredit Bank” SA datoria în sumă de 3 459,14 dolari SUA, sau echivalentul în lei moldoveneşti conform cursului oficial al BNM la data executării hotărîrii, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 3503,95 lei. La emiterea deciziei instanţa de apel a stabilit că concluzii instanţei de fond sunt eronate şi contravin probelor administrate şi normelor materiale. 2 Astfel, după cum rezultă din materialele dosarului, la data de 21 ianuarie 2005, între ICS „Pro Credit Bank” SA şi Ungureanu Janna, a fost semnat contractul de împrumut nr. 1132/1242, conform căruia ÎCS „ProCredit” SA i-a acordat debitorului Ungureanu Janna un împrumut bănesc în mărime de 3000 dolari SUA, pe un termen de 24 luni.
Prin contractul de fidejusiune a contractului de împrumut nr. 1132/1242 din 21 ianuarie 2005, încheiat între ÎCS „ProCredit” SA şi Arutiunean Victoria, fidejusorul Arutiunean Victoria a garantat restituirea în termen a împrumutului acordat debitorului Ungureanu Janna. Conform planului de rambursare a împrumutului şi a dobînzii, precum şi extrasului din 15 ianuarie 2013, s-a constatat că Ungureanu Janna urma să achite pentru perioada 22 februarie 2005 – 21 decembrie 2006, cîte 157,60 dolari SUA/lunar, şi suma de 157,41 dolari SUA către 23 ianuarie 2007, în total suma de 3782,21 dolari SUA. Din actele pricinii instanţa a reţinut că Ungureanu Janna pînă la data de 23 ianuarie 2007 a restituit către ÎCS „ProCredit” SA parţial suma împrumutului contractat.
Prin contractul de transmitere a activelor, încheiat între ÎCS „ProCredit” SA. şi BC „Pro Credit Bank” SA la data de 11 iunie 2010, se confirmă că activele deţinute de către ÎCS „Pro Credit” SA au fost transmise la balanţa BC „Pro Credit Bank” SA. Conform art. 514 Cod Civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt licit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Conform art. 572 alin. (l)-(2) Cod Civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 867 alin. (1) Cod Civil, prin contractul de împrumut o parte împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte tainuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.
Raportînd normele legale citate mai sus la circumstanţele speţei examinate. Colegiul Civil al instanţei de apel a relevat că cerinţa BC „Pro Credit Bank” SA privind încasarea datoriei este întemeiată, or faptul primirii împrumutului de către Ungureanu Janna a fost confirmat de însăşi Ungureanu Janna pe parcursul examinării cauzei atît în instanţa de fond, cît şi în instanţa de apel.
La acest capitol, instanţa de apel a reţinut ca fiind neîntemeiată concluzia instanţei de fond conform căreia, reclamantul nu a anexat probe care să confirme achitarea de către Ungureanu Janna a împrumutului, ori prin ordinele de încasare a 3 numerarului anexate la materialele cauzei, se confirmă achitarea de către Ungureanu Janna a următoarelor plăţi: prin ordinul de plată nr. 1 din 09 octombrie 2008, Ungureanu Janna a achitat suma de 500 lei; prin ordinul pe plată nr. 1 din 04 august 2008 Ungureanu Janna a achitat suma de 500 lei; prin ordinul de încasare a numerarului nr. 1 din 30 aprilie 2008 - 100 lei; prin ordinul de încasare a numerarului nr. 1 din 31 martie 2008 - 500 lei; prin ordinul de încasare a numerarului nr. 1 din 26 decembrie 2006 - 750 lei; prin ordinul de încasare a numerarului nr. 1 din 0 noiembrie 2007 - 300 lei; prin ordinul de încasare a umerarului nr. 1 din 16 noiembrie 2007 - 200 lei; prin ordinul de încasare a numerarului nr. 1 din 05 februarie 2008 - 500 lei; prin dispoziţia de rambursare a datoriei nr. 1 din 07 octombrie 2009 - 1131,28 lei.
În acest sens, Colegiul Civil al instanţei de apel a notat că la materialele cauzei, în ordine de apel, a fost anexată de către apelant calculul descifrat nr. 10000242 din 15 ianuarie 2013, în care se reflectată pe deplin repartizarea de către BC „Pro Credit Bank” SA a plăţilor primite pentru achitarea împrumutului de către Ungureanu Janna, care confirmă cu certitudine că, Ungureanu Janna a achitat parţial suma împrumutului acordat de către ICS „ProCredit” S.A. Prin prisma prevederilor art. 1146 Cod civil (contractul de fidejusiune), instanţa de apel a considerat că fidejusorul Arutiunean Victoria urmează să răspundă solidar împreună cu Ungureanu Janna pentru restituirea sumei împrumutului de către împrumutat în termen.
Astfel, instanţa de apel a dispus încasarea în mod solidar de la Ungureanu Janna şi Arutiunean Victoria a sumei împrumutului nerambursat în mărime de 863,89 dolari SUA. Totodată, Colegiul Civil al instanţei de apel a considerat ca fiind neîntemeiat argumentul intimatelor Ungureanu Janna şi Arutiunean Victoria referitor la omiterea termenul de prescripţie de către ÎCS „ProCredit” SA la depunerea acţiunii, din motiv că după cum reiese din materialele cauzei, Ungureanu Janna a efectuat plăţi pentru rambursarea împrumutului acordat pînă în anul 2009, şi astfel, se constată că termenul de prescripţie pentru înaintarea acţiunii în instanţa de judecată de către ÎCS „ProCredit” SA a fost întrerupt. Or, conform art. 277 alin. (1) lit. b) Cod Civil, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul în care debitorul săvârşeşte acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria.
Reieşind din conţinutul pct. 3.2.1 a contractului, instanţa de apel a conchis ca fiind întemeiată şi pasibilă admiterii şi cerinţa reclamantului privind încasarea de la debitori a dobînzii de întîrziere în mărime de 979,30 dolari SUA, sau după cum a fost menţionat şi anterior, debitorii nu şi-au onorat obligaţiunea de a restitui în termen suma împrumutului contractat. 4 Concomitent, potrivit pct. 3.10.1 a contractului de împrumut nr. 1132/1242 din 21.01.2005, dacă debitorul nu va rambursa la timp, conform anexei nr. 1 la prezentul contract, orice rată sau parte a acesteia, prevăzută pentru plată conform prezentului contract, atunci la sumele neachitate va fi aplicată o penalitate în valoare de 0,5% pe zi din suma restantă.
Penalitatea pentru întîrzierea termenului va fi calculată din ziua plăţii, conform anexei nr. 1 la prezentul contract pînă la data rambursării integrale. Astfel, instanţa de apel a considerat întemeiată şi pretenţia privind încasarea penalităţii din contul intimatelor, pe motiv că debitorul nu şi-a respectat obligaţia asumată prin contractul de împrumut nr. 1132/1242 din 21 mai 2005, de a restitui împrumutul contractat în termen de 24 luni de la data semnării contractului. La 23 mai 2014 Janna Ungureanu a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel la emiterea hotărîrii a interpretat eronat legea, aplicînd o lege care nu trebuia fi aplicată.
În acest sens, recurenta a menţionat că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 869 Cod civil, care prevede dobînda în baza contractului de împrumut. La aprecierea rezonabilităţii mărimii dobînzii de întîrziere, instanţele urmează să ţină cont de specificul pieţei financiar-nonbancare. Indică că sintagma „relaţie rezonabilă”, utilizată de legiuitor”, urmează a fi apreciat de către instanţa de judecată în fiecare caz în mod separat, ţinînd cont de specificul acestuia. Instanţa de apel urma să constate că împrumutatul Janna Ungureanu este o persoană fizică, că împrumutul luat de ea se rambursa în măsura posibilităţilor cu regularitate şi că pe tot parcursul executării obligaţiilor contractuale aceasta acţiona cu bună credinţă faţă de intimat.
La fel, menţionează recurenta că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia aplicată şi anume prevederile art. 630 Cod civil, care prevede reducerea clauzei penale. Avînd în vedere toate circumstanţele cauzei, instanţa de apel urma să aprecieze mărimea clauzei penale pretinse de reclamant ca fiind disproporţionată, să aplice în modul corespunzător prevederile art. 630 Cod civil şi să o reducă pînă la o limită raţională. Indică că instanţa neîntemeiat a aplicat prevederile art. 1146 Cod civil contractul de fidejusiune), obligînd pe Victoria Arutiunean la plata sumei de 3459,14 dolari SUA. După recurentă, netemeinicia obligării Victoriei Arutiunean la executarea obligaţiei rezultă din faptul că în speţă raporturile de fidejusiune au încetat.
Conform p. 3.1 din contractul de fidejusiune din 21 ianuarie 2005 „fidejusiunea încetează în cazul în care creditorul în decursul unui an din ziua 5 apariţiei obligaţiei nu se adresează cu o acţiune împotriva fidejusorului. Astfel, termenul la care urma a fi achitată ultima rată a împrumutului a fost data de 23 ianuarie 2007. În aceste circumstanţe, în cazul în care BC „ProCredit Bank” SA ar fi avut careva pretenţii referitor la executarea obligaţiei garantate, el urma să se adreseze cu o acţiune împotriva Victoriei Arutiunean pînă la data de 21 ianuarie 2008. Însă, ÎCS „ProCredit” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată la data de 29 ianuarie 2010, adică peste 3 ani de la pretinsa neexecutare a obligaţiei garantate.
Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ungureanu Janna nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are 6 caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ungureanu Janna ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ungureanu Janna se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Iurie Bejenaru 7