2ra-2153/14 — Încasarea salariului, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată,

prima instanţă: S.Procopciuc dosarul nr. 2ra-2153/14 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, Sv.Caitaz ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Turuta Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Turuta Vasile împotriva Uniunii conducătorilor auto Orhei privind încasarea salariului, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Turuta Vasile şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 02 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 19 aprilie 2013 Turuta Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii conducătorilor auto Orhei privind încasarea salariului, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în baza ordinului nr. 7 din 01.07.2007 a fost angajat prin cumul în calitate de profesor de instruire teoretică la Uniunea conducătorilor auto, filiala Orhei cu tariful de 18 lei pe oră. Potrivit contractului individual de muncă din 02.07.2007, urma să lucreze doar 40 ore pe săptămînă, iar la indicaţia administraţiei a lucrat cu două grupe de cursanţi, pentru a se conforma situaţiei acestora - pînă la masă şi după masă, în zile de sîmbătă, duminică şi sărbători, fapt care nu a fost luat în consideraţie de către administraţie. Menţionează reclamantul că în anul 2009 administraţia contrar art.68 Codul muncii a introdus unilateral modificări în contractul individual de muncă, reducînd remuneraţia pentru o oră de instruire de la 18 lei la 12 lei.

În anul 2010 aflîndu-se în concediul ordinar de odihnă, a fost rechemat din concediu şi forţat să semneze o cerere prin care ar fi solicitat să i se reţină lunar cîte 300 lei pentru necesităţile instituţiei, în caz contrar fiind ameninţat că va fi lipsit de postul de lucru. Indică reclamantul că în urma abuzului de serviciu aplicat din partea directorului Doagă B., au fost însuşite rechizitele de instruire procurate din banii săi - 5 placarde planşete a cîte 200 lei fiecare, trusă medicală - 375 lei, 2 discuri - a cîte 50 lei fiecare, suport DVD - 200 lei, valoarea totală de 1 675 lei. Pe acest fapt la 14.04.2010 a depus plîngere în adresa preşedintelui Uniunii conducătorilor auto din Chişinău, iar prin răspunsul nr. 236 din 23.04.2010 a fost anunţat că de la 30.04.2010 este concediat din funcţie.

Deoarece nu a fost de acord cu sumele achitate la concediere s-a adresat către angajator, solicitînd descifrarea sumelor salariului calculat în baza certificatului nr. 92 din 01.09.2010. Din răspunsul primit în luna februarie 2013, s-a constatat că în urma recalculării tarifului diferenţa salariului pe perioada august 2009 - martie 2010 a constituit suma de 3 428,78 lei, în zilele de odihnă şi sărbători în perioada indicată a predat 196 ore. La fel s-a invocat că conform art. 158 alin. (1) Codul muncii, zilele lucrate în zilele de sărbători şi de odihnă se plătesc dublu, prin urmare 196 x 18 = 2 618,13 lei, iar ajutorul material de 400 lei ( aprilie, august 2009) nu este confirmat prin semnătură în listele de plată eliberate de Uniunea conducătorilor auto.

În aşa mod din vina pîrîtului a fost deposedat de bunurile sale în valoare de 1 675 lei, precum şi lipsit de dreptul asupra plăţilor la salariu ce urmau a-i fi achitate deplin, în legătură cu ce i s-a cauzat şi un prejudiciu moral. Mai menţionează că despre dreptul încălcat a aflat în luna februarie 2013, din care motiv urmează a fi restabilit în termenul de adresare în judecată. Solicită reclamantul, repunerea în termenul de adresare în judecată, încasarea de la Uniunea conducătorilor auto Orhei a plăţilor neachitate în mărime totală de 6 446,91 lei, contravaloarea rechizitelor - 1 675 lei, prejudiciul moral - 100 000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică - 2 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 02 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Turuta Vasile a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 s-a respins apelul declarat de Turuta Vasile şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 02 decembrie 2013. La 06 mai 2014 Turuta Vasile a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi nu a fost dată o apreciere cuvenită probelor prezentate.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Turuta Vasile urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Turuta Vasile este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Turuta Vasile în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Turuta Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Turuta Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî