2rac-342/14 — Încasarea datoriei, constatarea nulităţii actului juridic

prima instanţă: Gh. Mîţu dosarul nr: 2rac-342/14 instanţa de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Convil” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” cu privire la încasarea datoriei şi cererea reconvenţională a Societăţii pe Acţiuni „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Convil” cu privire la constatarea nulităţii actului juridic împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Soroca din 03 mai 2013, prin care a fost admisă integral acţiunea iniţială şi respinsă ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională constată: La 26 martie 2010, SRL „Convil” reprezentată de avocatul Iurie Palade, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că la 02 decembrie 2008 a încheiat cu pârâtul un contract de locaţiune a încăperilor nelocative amplasate în mun. Chişinău, str. Belgrad, 36. Încăperile fiind transmise în folosinţă locatarului, prin act de predare primire. Menţionează că pârâtul utiliza încăperile respective ca depozit pentru materiale de construcţii şi tehnică specială. Afirmă că conform prevederilor contractuale, plata de arendă a fost stabilită în cuantum de 10000 lei pe lună, adică 50 lei/m2 de imobil care urmau să fie achitaţi nu mai târziu de data de 20 a fiecărei luni. Iar în caz de neachitare în termen a plăţilor, locatarul urma să achite o penalitate în mărime de 1 % din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere.

Relatează că pentru perioada decembrie 2008 – iunie 2009 toate plăţile au fost achitate, însă începând cu iulie 2009 pârâtul a încetat să achite plăţile pentru locaţiunea imobilului. 1 Indică că iniţial pârâtul a motivat neachitarea prin faptul că a pierdut facturile de expediţie pentru serviciile de arendă. Astfel, SRL „Convil” expediindu-i o pretenţie şi alte facturi, totodată informându-i despre anularea facturilor precedente. Susţine că pârâtul nu a virat plata pentru perioada iulie 2009 - noiembrie 2009 adică suma de 40000 lei. Cu referire la p. 6.1 al contractului de locaţiune din 2 decembrie 2008 indică că în cazul întârzierii oricărei din plăţi locatarul urmează să achite penalităţi în mărime de 1 % pentru fiecare zi de întârziere.

Consideră că este îndreptăţit de a încasa de la pârât dobânda de întârziere în sumă de 3226,03 lei, conform calculelor prezentate, iar în total suma de 83226,03 lei şi cheltuielile de judecată. Îşi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. art. 94, 166, 167, 174, 175 CPC şi art. art. 585, 617, 619, 668, 875, 876, 886, 888, 907 Cod civil. Solicită încasarea de la pârât a plăţilor restante în sumă de 40000 lei în baza contractului de locaţiune din 02 decembrie 2008, încasarea penalităţii în mărime de 1 % din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere adică a sumei de 40000 lei conform calculului prezentat, încasarea de la pârât a dobânzii de întârziere în sumă de 3226,3 lei şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată, precum taxa de stat şi cheltuielile pentru asistenţă juridică.

SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” a depus cerere reconvenţională împotriva SRL „Convil”, prin care a solicitat declararea nulităţii contractului de locaţiune din 02 decembrie 2008 încheiat între SRL „Convil” şi SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” în temeiul art. 221 alin. (1) Cod civil, ca fiind încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice, cu repunerea părţilor în poziţia iniţială şi respingerea acţiunii iniţiale. În motivarea acţiunii reconvenţionale a invocat că încăperea care face obiectul contractului de locaţiune nu a fost niciodată folosită de către locatar, ba chiar mai mult, ea nici nu a fost transmisă în modul prevăzut de lege de către locator. Or, din materialele prezentate este evident că contractul de locaţiune a fost semnat de către directorul firmei, iar actul de primire-predare de o altă persoană, care nu este directorul întreprinderii.

Mai afirmă că niciodată în adresa sa nu au parvenit facturile pentru achitarea energiei electrice şi alte plăţi necesare. Mai mult, obiectul contractului de locaţiune nu a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Totodată, SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” nu deţine originalul contractului de locaţiune şi nici unul din angajaţii săi nu cunoaşte unde se află încăperea dată. Mai relatează că contactul de locaţiune respectiv a fost încheiat în contextul unui conflict de interese.

Pe parcursul desfăşurării procesului, SRL „Convil” a depus o cerere de concretizare prin care a solicitat încasarea de la pârât a plăţilor restante în sumă de 50000 lei în baza contractului de locaţiune din 2 decembrie 2008, încasarea penalităţii în mărime de 1 % din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere adică a sumei de 50000 lei conform calculului prezentat, încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată conform actelor anexate (taxa de stat şi cheltuielile pentru asistenţă juridică). Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 11 mai 2011 a fost admisă parţial acţiunea reconvenţională şi respinsă integral cererea iniţială ca fiind nefondată şi neîntemeiată. A fost încasat din contul SRL „Convil” în beneficiul 2 SA „Cariera de granit şi pietriş” cheltuielile suportate prin achitarea taxei de stat în sumă de 250 lei cu eliberarea titlului executoriu.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 ianuarie 2012 a fost admis apelul declarat de SRL „Convil”, casată hotărârea primei instanţe, cu restituirea pricinii pentru rejudecare conform competenţei teritoriale, în instanţa de drept comun a judecătoriei Soroca. La 05 decembrie 2012, în cadrul şedinţei de judecată SA „Cariera de granit şi pietriş” a înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a actului juridic - Contractul de locaţiune din 02 decembrie 2008 încheiat între SRL „Convil” şi SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca”, încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice, conform art. 221 alin. (1) Cod civil, aplicarea efectului nulităţii actului juridic prin obligarea SRL „Convil” să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, prin restituirea sumei băneşti în mărime de 60000 lei cu titlu de plată pentru locaţiune.

În motivarea cererii respective a menţionat că Contractul de locaţiune prevede predarea în posesiune şi folosinţă temporară încăperea cu suprafaţa totală 200 m2 situată pe str. Belgrad 36, mun. Chişinău cu plata chiriei în mărime de 50 lei pentru 1 m2, cu plata cheltuielilor de exploatare şi a energiei electrice. Menţionează că pe str. Belgrad 36, mun. Chişinău nu este înregistrat depozit cu suprafaţa totală de 200 m2 ca proprietatea întreprinderii SRL „Convil”, deoarece conform extrasului din registru se dovedeşte că pe str. Belgrad 36, mun. Chişinău sunt patru încăperi nelocuibile, care aparţin cu dreptul de proprietate întreprinderii SRL „Convil” şi anume numărul cadastral 0100110177.01- depozit cu suprafaţa de 255,50 m2, numărul cadastral 0100110177.02 - depozit cu suprafaţa de 195,80 m2, numărul cadastral 0100110177.03 - depozit cu suprafaţa de 199,4 m2, numărul cadastral 0100110177.04- construcţie accesorie cu suprafaţa de 14,0 m2.

Susţine că nici una din încăperi nu a fost predată în locaţiune conform contractului litigios. Afirmă că SRL „Convil” nu a dovedit dreptul de proprietate asupra încăperii, sau că încăperea este un bun individual în raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii civile. Remarcă că din declaraţiile reprezentantului SRL „Convil” reiese că a fost predată încăperea cu numărul cadastral 0100110177.03 - depozit cu suprafaţa de 199,4 m2, însă conform anexei nr. 1 al Contractului de locaţiune este stabilit că suprafaţa totală a încăperii este de 247 m2. Relevă că actul de primire predare a încăperii şi schema au fost semnate de o persoană necunoscută. Invocă că facturile de expediţie au fost întocmite cu greşeli considerabile şi anume data emiterii acestora şi locul semnării şi aplicării ştampilei umede.

Consideră că declaraţiile martorilor nu pot fi considerate ca dovezi. Mai invocă nerespectarea de către reclamant a procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară. Îşi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. art. 216 alin. (1), 217 alin. (1), 219 Cod civil şi art. art. 56, 172 CPC.

Ulterior, printr-o altă cerere de concretizare, SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” a solicitat respingerea acţiunii înaintate de SRL „Convil”, constatarea nulităţii absolute a actului juridic - contractul de locaţiune din 02 decembrie 2008 încheiat între SRL „Convil” şi SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca”, încheiat 3 fără intenţia de a produce efecte juridice conform art. 221, alin (1) Cod civil, aplicarea efectului nulităţii actului juridic prin obligarea SRL „Convil” să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, prin restituirea sumei băneşti în mărime de 80000 lei cu titlu de plată pentru locaţiune (arendă) şi încasarea din contul SRL „Convil” suma de 10000 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 03 mai 2013 a fost admisă integral acţiunea iniţială, încasat de la SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” în beneficiul SRL „Convil” suma de 80000 lei cu titlu de datorie şi 11653 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă integral, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2014 a fost respins apelul declarat de SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 08 mai 2014, SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea iniţială şi admisă acţiunea reconvenţională cu constatarea nulităţii absolute a actului juridic - contractul de locaţiune din 02 decembrie 2008 încheiat între părţi cu aplicarea efectului nulităţii actului juridic prin obligarea SRL „Convil” să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, prin restituirea sumei băneşti în mărime de 80000 lei - plata pentru locaţiune (arendă), cheltuieli de judecata a pricinii în suma de 10000 lei şi taxa de stat.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, susţinând că instanţa de judecata a interpretat eronat legea şi nu a aplicat legea care era pertinentă soluţionării litigiului examinat. Afirmă că SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” prin probele anexate la dosar a demonstrat în mod incontestabil nulitatea absolută a contractul de locaţiune din 02 decembrie 2008 încheiat între SRL „Convil” şi SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca”, încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv).

La 29 mai 2014, „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” SA a expediat în adresa Curţii Supreme de Justiţie o cerere de completare a recursului prin care a solicitat casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acţiunea iniţială şi admisă integral acţiunea reconvenţională cu încasarea din contul intimatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 3706,99 lei, ceea ce constituie taxa de stat pentru instanţa de fond – 270 lei, taxa de stat pentru instanţa de apel – 2062,19 lei, taxa de stat pentru instanţa de recurs – 1374,80 lei. Îşi întemeiază recursul în baza prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. c) şi alin. (4) CPC.

Relatează că pentru a justifica operaţiunea economica, SRL „Convil” obligaţional a emis facturi de expediţie pentru fiecare lună de locaţiune şi anume: EB 991438 din 31 decembrie 2008 în sumă de 10000 lei, cu destinaţia servicii de arendă pentru luna decembrie 2008, EB 991441 din 30 ianuarie în sumă de 10000 lei, cu destinaţia servicii de arendă pentru luna ianuarie 2009, EB 991444 din 27 februarie 2009 în sumă de 10000 lei cu destinaţia servicii de arendă pentru luna februarie 2009, EB 991447 din 31 martie 2009 în sumă de 10000 lei cu destinaţia servicii de arendă pentru luna martie 2009, EB 991448 din 30 aprilie 2009 în sumă de 4 10000 lei cu destinaţia servicii de arendă pentru luna aprilie 2009, EB 991451 din 30 mai 2009 în sumă de 10000 lei cu destinaţia servicii de arendă pentru luna mai 2009, EB 991454 din 30 iunie 2009 în suma de 10000 lei cu titlu de servicii de arendă pentru luna iunie 2009. Menţionează că facturile de expediţie pentru perioada decembrie 2008 – iunie 2009 sunt semnate de părţile contractante şi sunt la evidenţa contabilă a ambelor părţi ale litigiului.

Susţine că SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” pentru perioada menţionată a efectuat o supraplată de 10000 lei.

Ulterior, SRL „Convil” a emis facturile de expediţie: EB 991463 din 31 iulie 2009 în sumă de 10000 lei cu destinaţia servicii de arendă pentru luna iulie 2009, EB 991464 din 31 august 2009 în sumă de 10000 lei cu destinaţia servicii de arendă pentru luna august 2009 şi EB 991445 din 30 septembrie 2009 în sumă de 10000 lei cu destinaţia servicii de arendă pentru luna septembrie 2009. Afirmă că aceste facturi nu au fost puse la evidenţa contabilă a ambelor părţi ale litigiului, dar au fost pierdute de către SRL „Convil”, fapt ce a generat emiterea de către aceasta a altor facturi: EB 991466 din 31 iulie 2009 în sumă de 10000 lei cu titlu de servicii de arendă pentru luna iulie 2009, EB 991467 din 31 august 2009 în sumă de 10000 lei cu destinaţia servicii de arendă pentru luna august 2009, EB 991448 din 30 septembrie 2009 în sumă de 10000 lei cu destinaţia servicii de arendă pentru luna septembrie 2009, EB 991449 din 30 septembrie 2009 în sumă de 10000 lei cu titlu de servicii de arendă pentru luna octombrie 2009. Remarcă că aceste facturi nu au fost puse la evidenţa contabilă a SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca”, că SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” în această perioadă nu a depozitat producţia sau bunuri ale sale în depozitul respectiv şi nici nu au efectuat vânzări prin intermediul acestei încăperi.

Indică că administratorul Pavel Ţveloi, folosind situaţia de serviciu, a încheiat cu SRL „Convil” Contractul respectiv din interes personal şi anume pentru a practica în mod ilicit activitatea de întreprinzător. Susţine că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au stabilit pentru ce perioadă a locaţiunii se încasează suma de 80000 lei. Consideră că instanţele de judecată au admis eronat şi neîntemeiat evenimentul locaţiunii pentru 16 luni. Cu referire la art. 237 CPC, a invocat că la examinarea litigiului atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel a ignorat în mod absolut confirmările documentare ale locaţiunii. Susţine că confirmarea documentară a faptului economic, poate fi dovedită numai prin documentaţia primară, alcătuită în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Remarcă că la materialele dosarului lipseşte dovada faptului economic şi anume locaţiunea în luna noiembrie 2009 precum şi factura de expediţie pentru luna noiembrie 2009. Consideră că la examinarea litigiului, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel a ignorat în mod absolut confirmările documentare ale locaţiunii. Iar SRL „Convil” dublând emiterea facturilor de expediţie pentru lunile iulie, august, septembrie 2009 a mărit neîntemeiat şi plata locaţiunii pentru fiecare lună. Susţine că este dovedit documentar, că facturile de expediţie, pe care SRL „Convil” le pretinde spre achitare sunt semnate din numele SA „Cariera de Granit şi 5 Pietriş din Soroca” de către o persoană necunoscută în loc necorespunzător cu ştampila care nu aparţine întreprinderii.

Mai remarcă că instanţele judecătoreşti nu au confirmat faptul economic ale locaţiunii încăperii nelocative amplasate în mun. Chişinău, str. Belgrad 36 în perioada iulie - noiembrie 2009 în facturile EB 991466 din 31 iulie 2009, EB 991467 din 31 august 2009, EB 991448 din 30 septembrie 2009, EB 991449 din 30 septembrie 2009. Menţionează că documentele primare nu conţin elementul obligatoriu: funcţia, numele, prenumele şi semnătura, inclusiv digitală a persoanelor responsabile de efectuarea şi înregistrarea faptelor economice. Totodată aceste facturi sunt semnate de o persoană necunoscută, în loc necorespunzător. Mai invocă că nu este clar în baza căror probe instanţele judecătoreşti au constatat existenţa anunţului în ziarul „Makler” cu privire la vânzarea producţiei din numele întreprinderii prin intermediul încăperii nelocative amplasate în mun.

Chişinău, str. Belgrad 36. Concretizează că SA „Cariera de granit şi pietriş din Soroca” nu are înregistrată maşina de casă şi control cu memorie fiscală la adresa menţionată. Remarcă că prin nulitate absolută se înţelege nulitatea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a normelor care ocrotesc un interes general, obştesc. Consideră că a demonstrat instanţelor judecătoreşti prin probele prezentate nulitatea absolută a actului juridic litigios. La 30 iunie 2014, SRL „Convil” a depus referinţă prin care a solicitat instanţei respingerea recursului ca inadmisibilă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 30 aprilie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 9257 (f. d. 135), care a fost recepţionată de către recurent la 06 mai 2014, ceea ce rezultă din avizul de recepţie (f. d. 136). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 08 mai 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

6 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de SA „Cariera de Granit şi Pietriş din Soroca” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 7