2ra-1821/14 — Încasarea salariului neachitat, compensaţiilor pentru concediul nefolosit, restituirea carnetului de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat de angajator

dosarul nr.2ra-1821/14 prima instanţă: Gh. Bîrnaz, instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, T. Pelin, DECIZIE 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Vera Macinskaia Svetlana Novac, Nicolae Clima examinând recursul declarat de firma de producţie şi comerţ „Decebal Impex” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Robu Vitalie împotriva firmei de producţie şi comerţ „Decebal Impex” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea salariului neachitat, compensaţiilor pentru concediul nefolosit, restituirea carnetului de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat de angajator, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Decebal Impex” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 18 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 11 noiembrie 2009, reclamantul Robu Vitalie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva F.P.C „Decebal Impex” S.R.L. cu privire la încasarea salariului neachitat, compensaţiilor pentru concediul nefolosit, restituirea carnetului de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat de angajator. În motivare acţiunii reclamantul a indicat că în temeiul contractului individual de muncă nr.05 din 09 ianuarie 2008 a activat în cadrul F.P.C „Decebal Impex” S.R.L. în funcţia de director-adjunct al întreprinderii. Potrivit clauzelor contractuale mărimea salariului a fost stabilită în cuantum de 1015 lei, durata timpului de muncă fiind de 3 ore pe zi, 15 ore pe săptămână, cu stabilirea duratei timpului de odihnă pentru 28 zile.

Susţine reclamantul că în rezultatul neonorării obligaţiunilor contractuale de către angajator prin neacordarea concediului de odihnă şi neachitarea salariului, la 30 iulie 2009 a depus cerere de demisie. Ulterior, la data de 04 august 2009, repetat a expediat conţinutul cererii de demisie angajatorului prin telegramă. În conformitate cu dispoziţiile art.85 al.(4/1) al Codului muncii a activat la întreprinderea vizată până la 04.09.2009. Invocă reclamantul că până la moment angajatorul refuză să-i restituie carnetul de muncă şi să efectueze plăţile salariale pentru perioada iulie-august 2009 şi compensarea concediilor nefolosite, acesta fiind, astfel, prejudiciat material şi moral, el fiind unicul întreţinător al familiei, având la întreţinere trei copii minori, unul dintre care are nevoie de îngrijiri medicale peste hotarele Republicii Moldova.

Concomitent, indică reclamantul că din cauza neachitărilor nominalizate de către angajator, respectiv, întârzierea plăţilor pentru credit, acesta este obligat să achite penalităţi de întârziere. Invocă reclamantul că la 22 octombrie 2009 s-a adresat F.P.C „Decebal Impex” S.R.L. cu solicitarea să-i fie eliberată confirmarea cu privire la muncă în cadrul întreprinderii cu indicarea specialităţii, funcţiei, duratei muncii şi cuantumul salariului. Concomitent a solicitat eliberarea carnetului de muncă, copia ordinului de eliberare, achitarea salariului compensarea concediilor anule nefolosite. Solicitare rămasă neexaminată. Mai mult, din motivele expuse, fiind lipsit de dreptul de munci de către pîrît, este suspendată numirea reclamantului în funcţia de administrator al S.R.L „Serviciul Veterinar de Liberă Practică”.

Cu referire la dispoziţiile art.art.119, 329, 330 ale Codului muncii, reclamantul solicita obligarea F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L. să i se restituie carnetul de muncă; încasarea din contul F.P.C „Decebal Impex” S.R.L a salariului neachitat pentru perioada 01.07.2009-04.09.2009 în mărime de 2063,83 lei, a compensaţiei pentru concediile anuale nefolosite pentru perioada anilor 2008-2009 în cuantum de 2030 lei, a penalităţii în mărime de 269,94 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 50000 lei. Prin cererea de majorarea a pretenţiilor din 30 octombrie 2012, reclamantul a solicitat instanţei încasarea din contul F.P.C „Decebal Impex” S.R.L a salariului neachitat pentru perioada 01.07.2009-04.09.2009 în mărime de 2063,83 lei, a compensaţiei pentru concediile anuale nefolosite pentru perioada anilor 2008-2009 în cuantum de 2030 lei, a penalităţii în mărime de 4715,77 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 50000 lei.

În susţinerile verbale din 18 martie 2012, reprezentantul reclamantului Robu Vitalie, avocatul Pavalachi Vadim, a solicitat încasarea din contul F.P.C „Decebal Impex” S.R.L a salariului neachitat pentru perioada 01.07.2009-04.09.2009 în mărime de 2063,83 lei, a compensaţiei pentru concediile anuale nefolosite pentru perioada anilor 2008-2009 în cuantum de 2030 lei, a penalităţii în mărime de 5280,19 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 50000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 martie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L. în beneficiul lui Robu Vitalie a salariului neachitat pentru perioada 01.07.2009-04.09.2009 în cuantum de 2063,83 lei, compensaţia pentru concediile anuale nefolosite pentru perioada anilor 2008-2009 în cuantum de 2030 lei, penalitatea în mărime de 5280,19 lei.

În rest cerinţele au fost respinse. La 17 aprilie 2013, F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L. a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, solicitând casarea acesteia şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014, a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Decebal Impex” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial. La 31 martie 2014, F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului recurentul F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L. a invocat că instanţele de judecată au aplicat eronat şi interpretat eronat normele de drept material şi procedural. Indică recurentul că instanţa de judecată nu a aplicat prevederile art. 372 Codul Muncii, plus la aceasta instanţa de a examinat acţiuni prin prisma art. 122 CPC, din care considerente a emis hotărîri ilegale şi neîntemeiate. La 06 iunie 2014, Vitalie Robu a depus referinţă asupra recursului declarat de F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de F.P.C.

„Decebal Impex” S.R.L. întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărîre prin care se respinge acţiunea înaintată de către Vitalie Robu ca neîntemeiată, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 23 ianuarie 2013, prin scrisoarea din 12 februarie 2014, decizia a fost expediată în adresa participanţilor(f.d.

223), prin urmare recursul declarat la 31 martie 2014, se consideră depus în termen. În aceste circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recurge la examinarea propriu-zisă a cererilor de recurs. Din materialele dosarului s-a stabilit că la 09 ianuarie 2008 între F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L, în calitate de angajator, şi Robu Vitalie, în calitate de salariat, a fost încheiat contractul de muncă nr. 5. Potrivit dispoziţiilor contractuale Robu Vitalie a fost angajat în funcţia de director-adjunct al F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L. pentru o perioada nedeterminată, cu salariul de funcţie în mărime de 1015 lei şi timpul de muncă de 3 ore pe zi, 15 ore pe săptămână, şi cu durata concediului de 28 zile.

Prin ordinul F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L. nr. 12-08 din 09 ianuarie 2008, Robu Vitalie a fost numit în funcţia de director-adjunct cu durata zilei de muncă de 3 ore. La 11 noiembrie 2009 Robu Vitalie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva F.P.C „Decebal Impex” S.R.L. cu privire la încasarea salariului neachitat, compensaţiilor pentru concediul nefolosit, restituirea carnetului de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat de angajator. Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate de admitere parţială a acţiunii. Analizînd materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţele de judecată neîntemeiat au dispus admiterea cerinţelor reclamantului, din care considerente recursul declarat urmează a fi admis, din următoarele motive.

Potrivit art.85 alin (41) şi (5) Codul muncii, conducătorul unităţii, adjuncţii lui şi contabilul-şef sînt în drept să demisioneze pînă la expirarea duratei contractului individual de muncă în cazurile stipulate de contract, anunţînd despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu o lună înainte. Dacă, după expirarea termenelor indicate în alin.(1), (2) şi (41), salariatul nu a fost de fapt eliberat din funcţie şi el îşi continuă activitatea de muncă fără să-şi reafirme în scris dorinţa de a desface contractul individual de muncă, eliberarea acestuia nu se admite. Actele cauzei denotă că prin ordinul F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L. nr. 12-08 din 09 ianuarie 2008, Robu Vitalie a fost numit în funcţia de director-adjunct cu durata zilei de muncă de 3 ore, prin urmare cazului dat îi sunt aplicabile prevederile articolului menţionat.

Colegiul consideră eronată aprecierea instanţelor de judecată precum că la 04 august 2009 Robu Vitalie a remis prin intermediul unei telegrame în adresa F.P.C „Decebal Impex” S.R.L cererea de demisionare din funcţia deţinută. Faptul dat nu este confirmat, la materialele cauzei nu este anexată nici o cerere de demisie şi nici nu există dovezi care ar demonstra depunerea cererii de demisie de către reclamant şi la 30 iulie 2009. Reclamantul a activat în funcţie de director adjunct şi dorinţa sa de demisionare urma să fie materializată prin cererea respectivă depusă pe numele administraţiei, cu respectarea ulterioară a procedurilor legale de demisionare. Potrivit legii citate, dacă reclamantul ar fi depus cerere de demisie în modul stabilit, acesta avea obligaţia de a se afla la serviciu toată perioada prevăzută de lege şi la locul de muncă fiind, putea soluţiona în modul stabilit depunerea cererii de demisie, inclusiv probarea depunerii acestea.

Nici avizul anexat la materialele cauzei (f.d.7) despre trimiterea unei telegrame, nu se ştie cu ce conţinut şi nu în adresa angajatorului, nu poate fi reţinut ca o probă care stabileşte faptul că reclamantul a remis o careva cerere de demise, deoarece din conţinutul telegramei anexate, faptul dat nu este stabilit. Cu atît mai mult, telegrama care a stat la baza soluţiei instanţelor judecătoreşti inferioare, recunoscută în mod neîntemeiat ca cerere de demisie, nu poate fi reţinută ca probă, deoarece nu este adresată angajatorului F.P.C. „Decebal Impex” S.R.L. care are adresa sa juridică oficială pe str. Ismail, 100/2, of. 44, dar este adresată lui Alexa Gheorghe, nu se ştie pe care adresă şi înmînată soţiei, or, Robu Vitalie nu a încheiat contractul individual de muncă cu Alexa Gheorghe.

Chiar dacă e de presupus că telegrama este adresată conducătorului angajatorului, conţinutul acestea, din lipsa a înseşi textului telegramei, nu dovedeşte depunerea la acea dată, în mod repetat, conform confirmărilor reclamantului, a cererii de demisie. Faptul lipsei cererii de demisie, este determinat şi prin răspunsul Inspecţiei Muncii nr. 295 din 13.11.2009, în care se indică că nu a fost depistată o careva cerere de demisie, astfel susţinerile reclamantului, în calitatea sa de director adjunct, de depunere a cererii de demisie sunt declarative şi fără suport probatoriu. În plus, Colegiul reiterează, în baza susţinerilor reclamantului că a activat toată perioada pînă la 4 septembrie 2009, fără a da careva aprecieri acestor invocări, că în atare situaţie demonstrarea depunerii cererii de demisie ar fi fost evidentă.

În asemenea circumstanţe, Colegiul consideră eronată concluzia instanţelor de judecată, precum că reclamantul la 30 iulie, apoi la 04 august 2009, prin telegramă, a înaintat recurentului cerere de demisie, iar reieşind din dispoziţiile art.85 al Codului muncii, rezultă că începând cu 04 septembrie 2009, la expirarea unei luni de la data depunerii cererii de demisie, Robu Vitalie a încetat raporturile de muncă cu angajatorul F.P.C „Decebal Impex” S.R.L. Prin prezenta acţiune reclamantul solicită încasarea salariului neachitat pentru perioada 01.07.2009 - 04.09.2009, cît şi compensaţia pentru concediul nefolosit. Astfel, pct.12 al contractului individual de muncă nr. 05 din 09.01.2008, salariul lunar al intimatului constituie suma de 1015 lei.

Colegiul reţine că pe cardul bancar al reclamantului, F.P.C „Decebal Impex” S.R.L, la data de 28 aprilie 2009, a fost transferată suma de 14700 lei, iar faptul dat este probat prin extrasul anexat (f. d. 36). Reieşind din conţinutul extrasului menţionat rezultă că cardul este de fapt un card salarial, fapt indicat chiar în titlul acestuia, prin urmare, eronate sunt concluziile instanţelor precum că suma nu este transferată de către F.P.C „Decebal Impex” S.R.L.

Instanţa de recurs reieşind din faptul că cardul este salarial, unde este indicată că sumele sînt transferate de către pîrît, constată că suma de 14700 lei, este transferată cu titlu de salariu, care de fapt acoperă toate sumele solicitate de reclamant ca salariu şi compensaţiile pentru concediul nefolosit, din care considerente pretenţia privind încasarea compensaţiilor şi salariului, este neîntemeiată, iar faptul că suma a fost transferată pentru altă destinaţie, inclusiv pentru alte cheltuieli ale SRL „Decebal Impex”, nu pot fi reţinute deoarece la materialele cauzei nu sunt anexate careva înscrisuri, care ar demonstra că suma de 14700 lei, este destinată altor cheltuieli şi nu constituie un salariu.

Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt neîntemeiate, motiv pentru care admite recursul declarat de F.P.C „Decebal Impex” S.R.L. ca întemeiat, casează decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărîre prin care respinge acţiunea înaintată de către Robu Vitalie împotriva firmei de producţie şi comerţ „Decebal Impex” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea salariului neachitat, compensaţiilor pentru concediul nefolosit, restituirea carnetului de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat de angajator ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de firma de producţie şi comerţ „Decebal Impex” societate cu răspundere limitată. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 ianuarie 2014şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 18 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Robu Vitalie împotriva firmei de producţie şi comerţ „Decebal Impex” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea salariului neachitat, compensaţiilor pentru concediul nefolosit, restituirea carnetului de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat de angajator şi se emite o hotărîre nouă prin care: Se respinge cererea de chemare în judecată înaintată de către Robu Vitalie împotriva firmei de producţie şi comerţ „Decebal Impex” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea salariului neachitat, compensaţiilor pentru concediul nefolosit, restituirea carnetului de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat de angajator, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia Svetlana Novac Nicolae Clima