2ra-2036/14 — Repararea prejudiciului ca rezultat al represiunilor politice

Dosarul nr. 2ra-2036/14 : Instanţa de fond judecătoria Comrat (judecător:G.Colev ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Comrat (judecători: Gh.Ulianovschi, E.Lazareva, E.Dimina)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

DECIZIE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Filincova Judecători: Galina Stratulat Iurie Bejenaru Valentina Clevadî Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Buzadji Piotr, Nicolaeva Vasilisa, Zadîr Piotr, Gorelco Nadejda împotriva deciziei din data de 26.12.2013 a Curții de Apel Comrat adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Buzadji Piotr, Nicolaeva Vasilisa, Zadîr Piotr, Gorelco Nadejda împotriva Comitetului executiv al UTAG Găgăuzia, Ministerul Finanțelor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, repararea prejudiciului moral c o n s t a t ă : La data de 18.04.2011 Buzadji Piotr, Nicolaeva Vasilisa, Zadîr Piotr, Gorelco Nadejda au depus în instanța de judecată cerere împotriva Comitetului executiv al UTA Găgăuzia, Ministerul Finanțelor privind restituirea valorii bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, toţi membrii familiei reclamanților au fost supuși presiunilor politice și au fost reabilitaţi, dar nu a fost compensată valoarea bunurilor confiscate. În anul 2007 a fost depusă preşedintelui r-lui Comrat solicitarea referitor la compensarea valorii bunurilor confiscate. Cererea dată a fost transmisă pentru examinare Comisiei Comitetului Executiv UTA Găgăuzia privind problemele victimelor represiunilor politice, care prin decizia nr.35 din 28.07.2008 a refuzat plata compensaţiei pentru bunurile confiscate, deoarece, anterior, Comitetul Executiv Basarabeasca, la data de 12.06.1990 a adoptat decizia nr.7/18 privind restituirea lui Buzadji Fedora Fiodor a valorii construcţiilor şi altui bun în mărime de 7000 ruble din contul colhozului „Zavetî Lenina”.

Consideră reclamanții că, 1 decizia privind refuzul compensării valorii bunurilor confiscate este ilegală şi nemotivată, deoarece Comisia nu a solicitat acte de la colhozul „Zavetî Lenina” sau succesorul său de drept referitor la faptul dacă au fost sau nu achitate careva sume de bani și au pus la baza deciziei lor doar decizia Comitetului Executiv Basarabeasca nr.7/18 din 12.06.1990. Au mai indicat reclamanții că, în conformitate cu certificatul nr.8/4-34-H din 07.09.1993 de la Ministerul Afacerilor Interne, familia lor, în anul 1949 a fost supusă represiunilor politice din partea statului şi a fost deportată în regiunea Curgan, unde s-au aflat pînă în luna iunie a anului 1956. În urma represiunilor, de la familia lor au fost confiscate toate bunurile mobile şi imobile pe care le posedau la acel momentul în s.Cioc-Maidan r-nul.

Romanovschii, RSSM. La fel au indicat reclamanții că, le-au fost confiscate următoarele bunuri:3 (trei) case de locuit cu suprafaţa totală 224 m2 la preţul de piaţă de 62720 Euro. Pe lotul de teren dat mai erau amplasate şi o bucătărie de vară la preţul de piaţă 6720 Euro, beciul din piatră, la preţul de piaţă de 14560 Euro; o construcţie nouă de gospodărie cu lungimea 20 m. şi lăţimea 8 m., acoperită cu ţigla, la preţul de piaţă de 16000 Euro; 2 (două) încăperi de depozit - hambaruri, 2 cu lungimea cîte 14m, lăţimea cîte l0 m şi înălţimea 2m, acoperite cu ţiglă roşie, la preţul de 28 000 Euro şi în total toate construcţiile avînd valoarea totală de 128000 Euro.

De asemenea au mai indicat reclamanții că, le-au fost confiscate 45 ha de teren arabil cu destinaţie agricolă, preţul cărora potrivit Legii cu privire la preţul normativ şi vînzare-cumpărare a terenului, constituie mai mult de 900000 lei; 5 ha de viţă- de-vie cu prețul de 727600 lei; moară de vînt cu productivitatea - 2 tone de făină pe zi, la preţul de piaţă de 25000 lei; 8 cai la preţul de piaţă de 68000 lei; 6 boi cu prețul de 72000 lei; 6 vaci cu prețul de 90000 lei; 40 porci cu prețul de 50000 lei; 150 oi cu prețul de 90000 lei; 200 miei cu prețul de 40000 lei; 200 păsări domestice cu prețul de 16000 lei; plug dublu reversibil - 4 unităţi cu preţul de 24 000 lei; boroane - 4 unităţi cu preţul de 10000 lei; căruţe - 5 unităţi cu preţul de 22500 lei; semănători cu două rînduri - 4 unităţi cu preţul de 10000 lei; cositoare mecanică cu prețul de 3500 lei; smulgătoare de porumb - 4 unităţi cu preţul de 10000 lei; teasc mare de struguri - 3 unităţi cu preţul de piaţă de 10500 lei; butoi din stejar cu prețul de 50000 1ei; concasor pentru struguri cu preţul de piaţă 3500 lei.

Au mai indicat reclamanții că, li s-au mai confiscat: dulapuri cu trei uşi de producţie germană şi română - 5 unităţi cu prețul total de 61200 lei; pături de lînă - 20 unităţi cu preţul de 16000 lei; saltele de lînă - 20 unităţi cu preţul de 24000 lei; paturi de stejar, producţie română - 4 unităţi cu preţul de 35172 lei; scaune din stejar producţie română - 20 unităţi cu preţul de 19320 lei; mese din stejar producţie română - 8 unităţi cu preţul de 77272 lei; perne de puf cu dimensiuni 70 x 70 - 25 unităţi cu preţul de 5000 lei; covoare din lînă cu dimensiuni 5m x 2,5m - 10 unităţi cu preţul de piaţă de 42875 lei; maşina de cusut „Singa” - 2 unităţi cu preţul de 5000 lei; tăieri de lînă - 30 m. cu preţul de 4500 lei; ţoluri din lînă - 60 m. cu preţul de 7200 lei.

La fel, au indicat reclamanții că, Comisia nu a dorit audierea martorilor şi solicitarea informaţiei din colhozul „Zavetî Lenina”. Reclamanții au expediat petiţii 2 în numele liderului întreprinderii agricole SRL „Maidan-Grup” (ca succesorului în drepturi al colhozului „Zavetî Lenina”), la Primăria sat.Cioc-Maidan şi în arhiva raională Comrat. Din răspunsurile primite se constată faptul că familia nu a primit această compensaţie în mărime de 7000 ruble. Toate bunurile confiscate au fost dobîndite exclusiv prin munca tuturor membrilor familiei. La momentul confiscării, autorităţile care efectuau represiuni, nu au fixat faptele şi circumstanţele acestea în documentele corespunzătoare, de aceea în documentele de arhivă nu se află careva informaţie concretă, care reflectă toată lista bunurilor, pentru care familia reclamanților nu a primit compensaţie bănească, pe care o apreciază în sumă de 4776739 lei.

Au mai indicat reclamanții că, după revenirea din locurile unde au fost deportați, statul, iniţial, le-a interzis să se stabilească cu traiul în satul natal şi să le restituie bunurile imobile confiscate. O perioadă lungă de timp, pînă la adoptarea Legii RM „privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” nr.l225-XII din 08.12.1992 toţi membrii familiei lor permanent au avut suferinţe morale, presiune morală şi psihologică, li se creau diferite obstacole la intrarea la studiu, la angajarea în cîmpul muncii, în adresa lor permanent se exprimau cu afirmaţii precum ar fi „fiul chiaburului, fiica chiaburului, chiaburii care nu au fost învinși definitiv”.

Având în vedere aceste fapte şi circumstanţe, reclamanţii consideră că statul în afară de restituirea valorii bunului confiscat în anii represiunilor politice, este obligat să plătească pentru fiecare dintre acestea compensarea prejudiciului moral din calculul salariului mediu lunar statistic în RM, pentru întreaga perioadă de represiune. În şedinţă de judecată reclamanţii au completat cerinţele acţiunii prin faptul că au solicitat de asemenea recunoaşterea ca ilegală a hotărîrii Comitetului Executiv al Găgăuziei nr.35 din 28.07.2008 şi au concretizat lista bunurilor confiscate.

Prin hotărîrea din data de 05.10.2012 a judecătoriei Comrat acțiunea reclamanților a fost admisă parțial și a fost anulată decizia nr.35 din data de 28.07.2008 a Comisiei privind problemele victimelor represiunilor politice al Comitetului executiv al UTAG și a fost încasată suma de 420000 lei cu titlu de compensare pentru bunurile confiscate în urma repreziunilor politice și cheltuielile de judecată în sumă de 9500 lei. Prin decizia din data de 26.12.2013 a Curții de Apel Comrat a fost respins apelul lui Buzadji Piotr, Nicolaeva Vasilisa, Zadîr Piotr, Gorelco Nadejda și admis apelul Ministerului Finanțelor, a fost casată hotărîrea din data de 05.10.2012 a judecătoriei Comrat și a fost emisă o nouă hotărîre prin care cererea lui Buzadji Piotr, Nicolaeva Vasilisa, Zadîr Piotr, Gorelco Nadejda a fost respinsă.

La data de 27.03.2014 Buzadji Piotr, Nicolaeva Vasilisa, Zadîr Piotr, Gorelco Nadejda au depus recurs împotriva deciziei din data de 26.12.2013 a Curții de Apel Comrat. În motivarea recursului s-a indicat că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea. Au mai indicat recurenții că prin decizia Comitetului executiv nr.35 din 28.07.2008 cerinţele lor au fost respinse prin motivul că lui P.Buzadji, V.Nicolaeva. P.Zadîr, N.Gorelco deja le-a fost eliberată compensarea şi nu pe motivul lipsei dovezii privind confiscarea averii. 3 De asemenea, au mai indicat recurenții că au prezentat probe ce au confirmat faptul confiscării averii şi consideră neîintemeiată soluţia instanţei de apel precum că numai în baza unui certificat direct este posibil de a proba confiscarea averii.

Au indicat recurenții că, prin hotărîrea comitetului executiv Basarabeasca nr.1/18 din 12.06.1990, deja a fost constatat faptul represiunilor şi confiscării averii. La fel, au indicat recurenții că, instanţa de apel își motivează decizia prin prevederile art.118, 122 CPC şi dispoziţiile hotăririi Plenului nr.35 din 24.10.2003 şi anume că ca probă a confiscării sau naţionalizării averii poate fi numai o hotărîre judecătorească, act administrativ sau act de rechiziţie. Prevederile hotărîrii Plenului prezintă o îndrumare şi nu o norma juridică. Astfel, indică recurenții că nu au încercat să capete de la organele de stat şi publice confirmare, iar în documentele eliberate nu se menţionează cuvîntul confiscare, ceea ce nu-i împedică să demonstreze confiscarea averii prin alte probe.

Or, însăşi certificatul de reabilitare confirmă deposedarea averii prin alte metode decît prin confiscare, iar existenţa averii la momentul represiunilor este incontestabil şi dovedit prin materialele cauzei civile.

Au mai indicat recurenții că conform pct.12 din hotărîrea Plenului CSJ nr.35 din 24.10.2003 cu privire la practica judiciară de aplicare a unor prevederi ale Legii Republicii Moldova nr. 1225-XH cin 08.12.1992, cererea de chemare în judecată cu privire la restituirea averii, recuperarea costului ei sau achitarea compensaţiei, precum şi mărimea plăţii pentru imobil trebuie să corespundă cerinţelor art.166 Cod de procedură civilă, de regulă să conţină informaţiile referitor la faptul cînd, unde şi în baza cărui act persoana a fost supusă represiunii politice; ce avere concretă a fost confiscată, naţionalizată sau luată în alt mod, valoarea ei determinată de comisia creată de către primăria comunei, (satului), (oraşului) municipiului sau de consiliul raional şi din ce motiv nu este de acord, în tot sau în parte, cu decizia primăriei sau consiliului raional.

La cerere se anexează actele de represare a persoanei, precum şi cele de confiscare, naţionalizare sau luare în alt mod a averii, costul averii determinat de către comisia respectivă, actul de reabilitare şi decizia primăriei sau consiliului raional. Potrivit alin.3 art.121 din Legea Republicii Moldova nr.l225-XII din 08.12.1992, Comisia identifică bunurile ce urmează a fi restituite şi determină valoarea acestora în baza documentelor ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, documente eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate, ori în baza altor probe legale. Prin hotărîrea comitetului executiv a raionului Basarabeasca nr.1/18 din 12.06.1990, deja au fost identificate bunurile ce urmează a fi restituite, și, indică recurenții că, au prezentat dovada determinării valorii acestora.

Mai indică recurenții că, instanţa de apel, avînd aceliaşi explicaţii a Hotărîrii Plenului CSJ nr.35 din 24.10.2003, se contrazice, Aşadar, pct.9 explică şi: „… ''luarea averii în orice alt mod ... şi trecerea în proprietatea statului a bunurilor persoanelor care au reuşit să evite represiunile directe, inclusiv prin refugiu peste hotarele republicii ". Reclamanţii au demonstrat că au fost deposedaţi de avere prin "luarea averii în orice alt mod". Potrivit prevederilor art.46 din Constituţia 4 Republicii Moldova şi art.l din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la protejarea bunurilor sale.

Intimații nu au depus referință la cererea de recurs. Verificînd argumentele invocate în recurs pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2013 şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele motive. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele dosarului rezultă că, Buzadji Ilie împreună cu membrii familiei: soția – Buzadji Fedora; fiii - Buzadji Simion și Buzadji Piotr și fiicele – Buzadji Elena, Buzadji Alexandra, Buzadji Anastasia, Buzadji Vasilisa au fost supuși represiunilor politice și deportați în regiunea Curgan. (vol.I, f.d.29).

Prin decizia din data de 15.05.1990, recurenții au fost reabilitați.(vol.I, f.d.58) Totodată, conform materialelor dosarelor, recurenta Buzadji(Nicolaeva) Vasilisa a depus Comitetului executiv al Găgăuziei o cerere(vol.I, f.d.18) privind restituirea bunurilor confiscate rămase în sat.Cioc Maidan, rl.Comrat după deportarea familiei sale.

Conform hotărîrii nr.35 al Comitetului executiv, recurentei i s-a refuzat în restituirea compensației pentru bunurile confiscate, dat fiind că, prin decizia nr.7/18 din data de 12.06.1990 a comitetului executiv Basarabeasca, lui Buzadji Fedora i-a fost restituit costul construcțiilor și altor bunuri în sumă de 7000 ruble din contul Colhozului ”Sovet Lenina”.(Vol.I, f.d.22) Colegiul reține că, în decizia privind refuzul restituirii compensației se indică că, lui Buzadji Fedora i s-ar fi restituit costul bunuruilor confirscate ”construcților și altor bunuri în sumă de 7000 ruble”, dar în decizia dată nu se indică care construcții, care este amplasarea lor și care alte bunuri au fost incluse în suma de 7000 ruble acordată acesteia.

Mai mult decît atît, la materialele dosarului se conține o caracteristică și un certificat în care se indică membrii familiei deportați și bunurile deținute de aceștea la momentul deportării(vol.I,f.d.26-28). În actele menționate se indică despre doar o casa, animale, pămînturi și o moară de vînt. Astfel, Colegiul conchide că, instanțele inferioare nu au elucidat circumstanțe cauzei și nu au stabilit pentru care din bunurile deținute precum că a fost compensat Buzadji Fedora și nici nu s-a stabilit dacă membrii familiei recurenților deportați au mai deținut și alte bunuri, ori în cererea de chemare în judecată se indică mai multe bunuri decît cele indicate în actele enunțate supra. 5 Mai mult decît atît nu toți membrii familiei lui Buzadji Fedora sunt în viață, astfel instanțele inferioare urmînd să verifice și calitatea recurenților referitor la dreptul lor direct de a dispune de compensații sau urmare a moștenirii.

Ori, conform materialelor dosarului numai Buzadji Piotr, are calitatea de moștenitor a lui Buzadji Feodora.(vol.I, f.d.57) Instanţa de recurs reţine că, la materialele dosarului lipseşte dovada care ar confirma evaluarea de către oficiul cadastral teritorial a bunurilor imobile invocate a fi confiscate, conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cererii. Or, potrivit legislaţiei în vigoare, competenţa exclusivă de a evalua aceste categorii de bunuri o deţine anume, oficiul cadastral teritorial, iar informația de la f.d.47 privind costul unui apartament nu poate fi reținut, dat fiind că, această informație nu cuprinde prețul mediu, mai mult că, se indică despre costul unui apartament, iar recurenții invocă precum că, confiscarea caselor de locuit aflate în sat.Cioc Maidan.

În acest sens, Colegiul judiciar menţionează că, în lipsa unei evaluări ample a bunurilor imobile confiscate, efectuată de către oficiul cadastral teritorial, face imposibilă soluţionarea corectă şi sub toate aspectele a litigiului respectiv. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel a încălcat normele de drept material şi procedural, apreciind arbitrar probele administrate. În conformitate cu art. 130 alin. (4) Codul de procedură civilă, ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

Conform jurisprudenţei CEDO, instanţele de judecată, inclusiv instanţele de apel sînt obligate de a motiva hotărîrile sale. În special, decizia trebuie să conţină circumstanţele cauzei, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei referitor la admiterea sau respingerea acţiunii, alte chestiuni ce au fost soluţionate în cadrul judecării pricinii, legea materială şi procedurală aplicată în cadrul judecării pricinii, argumentele instanţei în caz de respingere a unor probe prezentate de participanţi ş.a. În cursul examinării litigiului urmează a se da apreciere şi altor circumstanţe ale pricinii, în partea ce ţine de fondul cauzei, în măsura în care ele sunt confirmate prin probe şi relevante pentru soluţionarea corectă a litigiului.

În acest sens Colegiul conchide că, instanţa de judecată urmează a ţine cont de prevederile art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, potrivit căruia fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale. Instanţa, va ţine cont de faptul că este responsabilă de determinarea definitivă a circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi că în acest sens poate fi propus părţilor să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, alin. (5) art. 118 Cod de procedură civilă.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanţa de apel trebuie să ia în considerare faptul că prin decizia de compensare a valorii bunurilor – a Comitetului Executiv 6 Basarabeasca nr.7/18 din 12.06.1990 de fapt a fost recunoscut faptul represiunilor politice în privinţa familiei Buzadji precum şi faptul confiscării bunurilor proprietate privată. Respectiv, familia Buzadji urmează a fi despăgubită. Astfel, instanţa de apel urmează să stabilească care este exact averea pentru care a fost stabilită despăgubirea de 7000 ruble, care bun imobil sau bunuri imobile au fost deţinute de către familia Buzadji, avînd în vedere înscrisurile şi probele prezentate, existenţa acestor bunuri la moment, iar în cazul lipsei bunurilor urmează a fi stabilită valoarea acestora în conformitate cu exigențele legale – art.12 alin.(9) al Legii 1225-XII din 08.12.1992.

Erorile admise de instanţa de apel, în recurs nu sînt posibil de corectat, deoarece legea nu permite administrarea şi aprecierea de noi dovezi în ordine de recurs. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele administrate şi a emis o hotărîre cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2013 şi de a restitui pricina la rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Cahul, dat fiind imposibilitatea formării unui alt complet pentru judecarea prezentei cauze de către Curtea de Apel Comrat.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de Buzadji Piotr, Nicolaeva Vasilisa, Zadîr Piotr, Gorelco Nadejda împotriva deciziei din data de 26.12.2013 a Curții de Apel Comrat. Se casează decizia Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2013, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Buzadji Piotr, Nicolaeva Vasilisa, Zadîr Piotr, Gorelco Nadejda împotriva Comitetului executiv al UTA Găgăuzia, Ministerul Finanțelor privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin represiunile politice, cu restituirea pricinii la rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune niciunui căi de atac. Preşedinte, judecător Svetlana Filincova Judecători: Galina Stratulat Iurie Bejenaru Valentina Clevadî Oleg Sternioală 7