3ra-750/14 — Furnizarea informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat

dosarul 3ra-750/14 prima instanţă: Gh. Gorun instanţa de apel: N. Cernat A. Pahopol, A. Gavriliţa DECIZIE 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Şirco Liubovi şi Şirco Boris, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Şirco Boris şi Şirco Liubovi către SA „Apă-Canal Chişinău” privind obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Şirco Liubovi şi Şirco Boris, s-a casat parţial hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 februarie 2013 în partea respingerii capătului de cerere cu privire la repararea prejudiciului material şi s-a emis o nouă hotărâre în această parte prin care s-a încasat de la SA „Apă-Canal Chişinău” în beneficiul lui Şirco Boris şi Şirco Liubovi prejudiciul material cauzat în mărime de 155 lei şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 270 lei, c o n s t a t ă La data de 03 ianuarie 2011 reclamanţii Şirco Boris şi Şirco Liubovi au depus cerere de chemare în judecată către SA „Apă-Canal Chişinău” solicitînd obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat.

În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că s-au adresat cu o petiţie către SA „Apă-Canal Chişinău” cu nr. S-714/2010 din 01.11.2010, prin care au solicitat prezentarea tuturor probelor şi motivelor pe care s-au bazat la calcularea datoriei pentru consumul de apă şi serviciile de canalizare lui Şirco Boris şi Şirco Liubovi în mărime de 698,51 lei faţă de SA „Apă-Canal Chişinău”. Deoarece până la moment nu li s-a eliberat informaţia solicitată prin cererea din 01 noiembrie 2010, consideră că li s-a îngrădit dreptul de acces la informaţie. Solicită Şirco Liubovi şi Şirco Boris, obligarea SA „Apă-Canal Chişinău” de a furniza informaţia solicitată prin cererea din 01 noiembrie 2010, cu răspuns argumentat pentru fiecare punct din cerere, încasarea de la pârât a prejudiciului material suportat şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin refuzul de a da răspuns în termen la petiţie în valoare de câte 2500 lei pentru fiecare reclamant.

Pe parcursul examinării cauzei, Şirco Liubovi, acţionând din numele propriu şi din numele reclamantului Şirco Boris, şi-a modificat acţiunea în partea ce ţine de cuantumul prejudiciului moral şi a solicitat despăgubiri în mărime de câte 5000 lei pentru fiecare reclamant şi cheltuielile de judecată în mărime de 155 lei, în rest cererea de chemare în judecată a susţinut-o integral şi a solicitat admiterea acesteia. Reprezentantul pârâtului SA „Apă-Canal Chişinău”, Oxana Busuioc, în şedinţa de judecată a comunicat că răspunsul la cererea reclamanţilor din 01 noiembrie 2010 a fost trimis la 30 noiembrie 2010, motivul nerecepţionării răspunsului de către ultimii nefiindu-le cunoscut. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 17 octombrie 2011 acţiunea reclamanţilor a fost admisă parţial. S-a încasat de la SA „Apă-Canal Chişinău” în beneficiul lui Boris Şirco şi Liubovi Şirco cîte 50 lei pentru fiecare cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei. În rest, acţiunea a fost a respinsă ca neîntemeiată. Împotriva hotărîrii judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 17 octombrie 2011 au declarat apel Boris Şirco şi Liubovi Şirco, care prin decizia Curţii de apel Chişinău din 23 m ai 2012 a fost admis, casată hotărîrea contestată cu restituirea pricinii la rejudecare în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 februarie 2013 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Boris Şirco şi Liubovi Şirco şi s-a obligat SA „Apă-Canal Chişinău” să furnizeze informaţia solicitată în petiţia nr. S-714 din 01 noiembrie 2010. S-a încasat de la SA „Apă-Canal Chişinău” în beneficiul lui Boris Şirco şi Liubovi Şirco cîte 5 lei pentru fiecare cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea instanţei de fond, la data de 22 martie 2013, Şirco Liubovi şi Şirco Boris au declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei hotărâri noi prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de către Şirco Liubovi şi Şirco Boris. S-a casat parţial hotărârea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 27 februarie 2013 în partea respingerii capătului de cerere cu privire la repararea prejudiciului material şi s-a încasat de la SA „Apă-Canal Chişinău” în beneficiul lui Şirco Boris şi Şirco Liubovi prejudiciul material cauzat în mărime de 155 lei (una sută cincizeci şi cinci lei) şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 270 lei. În rest hotărârea s-a menţinut.

La 24 aprilie 2014, Şirco Liubovi şi Şirco Boris au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Rîşcani din 27 februarie 2013, în partea în care s-a dispus a încasa câte 5 lei pentru fiecare cu titlul de prejudiciu moral .cu pronunţarea unei noi hotărâri în această parte, prin care să fie obligat SA „Apă-Canal Chişinău” să repare prejudiciul moral în sumă de 5000 lei pentru fiecare. În motivarea recursului recurenţii Şirco Liubovi şi Şirco Boris au invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, în partea în care s-a încasat prejudiciul moral în sumă de 5 lei pentru fiecare şi este emisă contrar prevederilor normelor de drept material şi procedural.

În special, au invocat recurenţii că instanţa de apel nu a argumentat într-o manieră convingătoare, în baza căror circumstanţe de fapt şi temeiuri legale şi-a întemeiat concluziile. De asemenea, consideră eronată şi opinia primei instanţe şi a instanţei de apel, potrivit căreia despăgubirea morală este de cîte 5 lei pentru fiecare reclamant. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Şirco Liubovi şi Şirco Boris ca întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanţei de apel, prin majorarea cuantumului prejudiciului moral, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al.

(1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe Din materialele dosarului s-a constată că Şirco Boris şi Şirco Liubovi s-au adresat cu o petiţie către SA „Apă-Canal Chişinău” cu nr. S-714/2010 din 01.11.2010, prin care au solicitat prezentarea tuturor probelor şi motivelor pe care sau bazat la calcularea datoriei lor în mărime de 698,51 lei faţă de SA „Apă-Canal Chişinău”. Deoarece nu li s-a eliberat informaţia solicitată, la data de 03 ianuarie 2011 Şirco Boris şi Şirco Liubovi au depus cerere de chemare în judecată către SA „Apă- Canal Chişinău” solicitînd obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat.

Instanţele de judecată au emis hotărârile sus indicate de admitere parţială a acţiunii. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, Şirco Boris şi Şirco Liubovi au depus recurs împotriva acesteia. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizând argumentele invocate în recurs prin prisma materialelor cauzei, îşi expune următoarea poziţie.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea privind accesul la informaţie, furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt: a) autorităţile publice centrale şi locale - autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în Constituţia Republicii Moldova şi anume: Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia publică, autoritatea judecătorească; b) instituţiile publice centrale şi locale - organizaţiile fondate de către stat în persoana autorităţilor publice şi finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de administrare, social-culturale şi altor atribuţii cu caracter necomercial; c) persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale.

Conform art. 16 al aceleiaşi legi, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie. Termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare de către conducătorul instituţiei publice dacă: a) cererea se referă la un volum foarte mare de informaţii care necesită selectarea lor; b) sînt necesare consultaţii suplimentare pentru a satisface cererea. Autorul cererii va fi informat despre orice prelungire a termenului de furnizare a informaţiei şi despre motivele acesteia cu 5 zile înainte de expirarea termenului iniţial.

Colegiul instanţei de recurs consideră necesar de a reitera şi prevederile art. 20 al Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003, privind protecţia consumatorilor, care statuează expres că, consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vânzătorul, prestatorul. Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vânzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanţa judecătorească, indiferent de repararea prejudiciului material cauzat consumatorului.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că Şirco Boris şi Şirco Liubovi, la data de 12 octombrie 2010 le-a fost expediată de către SA Apă Canal, reclamaţia nr. 11/7-2213, prin care li s-a comunicat că nu au achitat plata pentru serviciile acordate, respectiv datoria acumulată la data de 01 octombrie 2010 constituie 698,51 lei. La data de 01 noiembrie 2010 Şirco Boris şi Şirco Liubovi au adresat SA „Apă Canal Chişinău” o cerere, prin care au solicitat prezentarea tuturor probelor şi motivelor pe care sau bazat la calcularea datoriei invocate. Prima instanţă a admis acţiunea în partea încălcării dreptului de acces la informaţie şi această hotărîre nu a fost contestată de către SA „Apă Canal Chişinău”, respectiv a fost de acord că le-a încălcat reclamanţilor dreptul de acces la informaţie.

În temeiul art. 21 alin (1), 23 alin. (1), 24 din Legea privind accesul la informaţie persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de informaţii poate ataca acţiunile acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanţa de contencios administrativ competentă. În cazul în care persoana care consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce priveşte accesul la informaţie i-au fost lezate, precum şi în cazul în care nu este satisfăcută de soluţia dată de către conducerea furnizorului de informaţii sau de către organul ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acţiunile sau inacţiunea furnizorului de informaţii direct în instanţa de contencios administrativ competentă.

Sesizarea instanţei de judecată se va efectua în termen de o lună de la data primirii răspunsului de la furnizorul de informaţii sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească. Dacă solicitantul de informaţii a atacat anterior acţiunile furnizorului de informaţii pe cale extrajudiciară, termenul de o lună curge de la data comunicării răspunsului conducerii furnizorului de informaţii şi/sau organului ierarhic superior al acestuia sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească.

În funcţie de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al funcţionarului public, responsabil pentru furnizarea informaţiilor oficiale, de a asigura accesul la informaţia solicitată, instanţa de judecată decide aplicarea unor sancţiuni în conformitate cu legislaţia, repararea prejudiciului cauzat prin refuzul nelegitim de a furniza informaţii sau prin alte acţiuni ce prejudiciază dreptul de acces la informaţii, precum şi satisfacerea neîntîrziată a cererii solicitantului. Colegiul notează că conform art. 1423 alin. (1) şi (2) CC al RM, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. În coraport cu materialele cauzei instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţa de apel nu a stabilit corect suma ce urmează a fi încasată cu titlu de prejudiciu moral, din care considerente recursul declarat de Şirco Boris şi Şirco Liubovi urmează a fi admis şi modificată decizia instanţei de apel prin majorarea cuantumului prejudiciului moral. Astfel, reieşind din faptul că răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinându-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie echitabilă.

Criteriul echităţii presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică trebuie stabilite în aşa fel încât să asigure efectiv o compensare efectivă suficientă a prejudiciului cauzat. Prin prisma celor expuse atît prima instanţă cît instanţa de apel incorect au stabilit că suma de 5 lei cu titlul de prejudiciu moral este rezonabilă, deoarece suma menţionată reprezintă o sumă neadecvată, nerezonabilă şi nu va da o evaluare pertinentă daunelor compensatoare, nefiind în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către recurenţi.

În circumstanţele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel just a concluzionat că sunt întrunite şi aplicabile la caz prevederile legii privind repararea prejudiciului moral cauzat lui Şirco Boris şi Şirco Liubovi, însă cuantumul compensaţiei determinat pentru a fi încasat drept prejudiciul moral de 5 lei pentru fiecare, nu este echitabil şi proporţional prejudiciului suferit, fapt ce impune necesitatea majorării acestuia.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este corectă, cu aplicarea justă a normelor de drept material şi procedural, însă din considerentul că suma dispusă pentru a fi încasată în beneficiul recurenţilor drept prejudiciu moral nu corespunde suferinţelor de natură psihică la care au fost supuşi recurenţii, reeşind din faptul că intimatul a fost de acord cu hotărîrea în partea încălcării dreptului de acces la informaţie, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Şirco Boris şi Şirco Liubovi, în partea prejudiciului moral şi de a modifica decizia instanţei de apel prin majorarea cuantumului prejudiciului moral de la 5 lei pentru fiecare, la 500 lei pentru fiecare reclamant Şirco Boris şi Şirco Liubovi.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Şirco Boris şi Şirco Liubovi. Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Şirco Boris şi Şirco Liubovi către SA „Apă-Canal Chişinău” privind obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat, prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la 5 (cinci) lei pentru fiecare pînă la 500 (cinci sute) lei pentru fiecare reclamant, Şirco Boris şi Şirco Liubovi. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 se menţine.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Dumitru Mardari