2ra-1670/14 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuratură, instanţelor judecătoreşti

dosarul nr.2ra-1670/14 prima instanţă: S.Uzun instanţa de apel: G. Eni, V. Movilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 29 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bîcicov Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Bîcicov Vladimir împotriva Ministerului Finanţelor, Ministerului Justiţiei, Procuraturii raionului Taraclia cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuratură, instanţelor judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 17 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Bîcicov Vladimir şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 24 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 11 ianuarie 2012, Bîcicov Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Procuraturii raionului Taraclia cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuratură, instanţelor judecătoreşti.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 06 aprilie 2010 de către Procuratura raionului Taraclia a fost emisă ordonanţă de punere a lui Bîcicov Vladimir sub învinuire în baza art.208 alin.(l), art.199 alin.(l) Cod penal. Prin sentinţa Judecătoriei Taraclia din 28 iunie 2010, care a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Cahul din 30.03.2011, Bîcicov Vladimir a fost achitat în comiterea infracţiunii prevăzute de art.208 alin.(l) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii. Suţine reclamantul că i-a fost aplicată ilegal măsura preventivă sub formă de obligare de a nu părăsi localitatea. Mai susţine reclamantul că nu a primit scuze oficiale de la procuratura r. Taraclia în conformitate cu art.12 al Legii nr.1545 din 25.02.1998.

Precizează reclamantul că în urma acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii, i-a fost cauzate prejudiciu moral, care urmează a fi recuperat în baza art.1405 al. 1,1422 Cod civil, art. art.3 al.l lit.a), art.6 lit.a) , art.10 din Legea nr.1545 din 25.02.1998. Cere Bîcicov Vladimir, încasarea prejudiciului moral în sumă de 12000 lei, cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. La 28 ianuarie 2013 şi 13 februarie 2013, reclamantul a depus cereri privind majorarea cuantumului acţiunii. Astfel, solicită încasarea de la pîrît a cheltuielilor legate de consultarea cu caracter de drept şi formularea cererii în mărime de 680 lei, primite de Maftei Nina şi 200 lei achitate avocatului Starodubova V. prin bonul de plată din 24.01.2013 pentru prezenta pricină (f.d 107-108, f.d 114-115).

La 13 februarie 2013, Şurîghin Andrei a depus cerere în instanţa de judecată solicitînd atragerea sa în proces în calitate de intervenient accesoriu din partea reclamantului. Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 20 martie 2013, cererea privind introducerea lui Şurîghin Andrei în proces în calitate de intervenient accesoriu din partea reclamantului a fost respinsă. Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 04 aprilie 2013 în proces a fost atras în calitate de copîrît Ministerul Justiţiei. Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 24 aprilie 2013, acţiunea formulată de Bîcicov Vladimir împotriva Ministerului Finanţelor, Procuratura raionului Taraclia, Ministerul Justiţiei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 17 decembrie 2013, apelul declarat de către Bîcicov Vladimir a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Taraclia din 24 aprilie 2013. De asemenea, a fost respins recursul declarat de Şurîghin Andrei şi menţinută încheierea Judecătoriei Taraclia din 20 martie 2013. La 28 martie 2014, Bîcicov Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel şi este ilegală şi neîntemeiată. În special, indică recurentul că instanţa de apel nu a apreciat probele prezentate suplimentar în instanţa de apel, precum şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aşa cum prevede art. 373 alin. (2) şi (5) Cod de procedură civilă.

Mai indică recurentul că prima instanţă a ignorat principiul pertinenţa şi admisibilitatea probelor. Consideră recurentul că instanţa de apel nu a respectat prevederile art. 383 Cod de procedură civilă, care prevede că după explicaţiile participanţilor la proces, instanţa de apel verifică probele din dosar şi cele prezentate suplimentar de aceştia. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată. În context, Colegiul reţine că recurentul solicită admiterea recursului în contextul prevederilor art. 445 lit. c1) Cod de procedură civilă, adică să fie casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

Potrivit normei precitate, admiterea recursului în temeiul art. 445 lit. c1) Cod de procedură civilă, poate avea loc doar în cazurile prevăzute de art. 432 alin. (3) lit. b), d) şi f) Cod de procedură civilă. Avînd în vedere cele indicate, Colegiul constată că recursul declarat de Bîcicov Vladimir nu poate fi examinat sub aspectul art. 445 lit. c1) Cod de procedură civilă. Complementar, Colegiul menţionează că în vederea admiterii cererii de recurs nu poate reţine niciun argument din cele indicate, or art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, prevede expres temeiurile declarării recursului.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bîcicov Vladimir ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Bîcicov Vladimir se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă